Despre JazzTM, cu drag și mult subiectivism
Deși JazzTM s-a terminat duminică seara, în aplauzele extaziate ale unora și mormăielile altora, am preferat să las câteva zile să treacă de la eveniment înainte să scriu articolul ăsta. Poate pentru că am plecat de la concert cu un amestec de emoții și sentimente oarecum incerte și am vrut să-mi limpezesc mintea înainte de-a îmi da cu părerea.
Per total, JazzTM mi-a plăcut foarte foarte mult. Cred că Timișoara are nevoie de un festival de jazz și cred că ar fi foarte frumos să existe o continuitate a acestui eveniment și-n anii următori. M-aș bucura să văd tot mai multă lume care participă la altceva decât concerte still Smiley și Inna. Și, mai mult, mi-ar plăcea să știu că oamenii pricep ce văd pe scenă.
Deși unele publicații au aruncat tot felul de răutăți gratuite la adresa festivalului, poate că nu ar trebui să plecăm urechea la tot ce se scrie prin presă. Ca om care a participat la toate concertele din cadrul JazzTM vă pot spune că în fiecare seară s-au adunat, în Piața Victoriei, câteva mii de oameni. Nu vreau să mă credeți pe cuvânt, vreau să faceți singuri un calcul după ce vedeți poza asta pe are am luat-o de pe pagina de Facebook a producătorilor festivalului (adică de la Plai). Participanții au dansat și au cerut câteva bis-uri, mai ales în seara de sâmbătă, când abia l-au lăsat pe Kurt Elling să coboare de pe scenă. Bucuria de a vedea altfel de spectacole decât sunt prezente de obicei în Timișoara s-a citit pe fețele multora. More
No Comments
