moon.light: muzică și stare de bine la Buzad
Sunt peste 15 ani de când am fost la primul eveniment muzical. Pe vremea aia, era Festivalul de la Sighișoara. Concerte rock și folk în cetate, câte o bere împărțită cu artiștii mai tineri, energie bună, câteva mii de oameni în 2 zile.
Acum, după ce-am străbătut țara și vecinii ei pentru a experimenta tot felul de festivaluri, am ales câteva la care merg în fiecare an. În rest, îmi place să descopăr locuri noi, preferabil festivaluri mai mici sau evenimente mai de nișă. Vibe-ul pe care ți-l dă o comunitate în formare nu se compară cu nimic altceva. Proiectele aflate la început de drum sunt pline de speranță, au un iz de idealism și o stare de bine cum nu găsim la festivalurile consacrate, cu sute de mii de participanți. More
1 Comment
Nu-mi place să scriu despre teatru, filme sau cărți, deși fiecare dintre ele îmi ocupă o bună bucată a timpului liber. Ca absolvent de Litere, încă trăiesc cu impresia că trebuie să fii un critic consacrat pentru a putea așterne pe hârtie o părere care să conteze cu adevărat. Din fericire, blogul de față este o fițuică online, nu un spațiu în care facem analiză pe text, cum am învățat la școală. 
În ultimii zece ani am tot fost pe la festivalurile de muzică din țară și de prin vecini (Serbia și Ungaria). Cum îmi place să trăiesc cât mai intens atmosfera unică a fiecărui eveniment muzical și să nu pierd aproape nimic din ce se întâmplă pe acolo, mereu am preferat să optez pentru cazarea în camping-uri, să fiu cât mai aproape de locul de desfășurare.