Storcătorul de vise
Obișnuiesc să-mi încep diminețile cu un mic dejun colorat și o cafea neagră. Statulul de freelancer îmi oferă confortul necesar pentru a-mi pregăti singură cafeaua tare și sucul de fructe proaspăt, aromat, cum doar cel făcut în casă poate să fie. Singurele zgomote pe care le suport, înainte să-mi devorez micul dejun, sunt un mieunat de pisică neagră și zumzetul colorat, specific oricăror storcătoare de fructe, de o calitate peste medie.
După două guri de suc de țelină, morcovi, sfeclă roșie și jumătate de cană de cafea, pornesc muzica. Nina Simone parcă deschide bine orice început de zi și, dacă stau bine să mă gândesc, parcă mailurile marcate cu ”Important”, ”Urgent” sau alte semne roșii nu mai par atât de amenințătoare. În timp ce savurez muzica și sucul de legume sau fructe (depinde ce am prin frigider), de cele mai multe ori îmi las imaginația să zburde prin diverse zone mai mult sau mai puțin exotice, în funcție de savoarea din paharul cu suc proaspăt. Azi sunt în curtea bunicii, mâine sunt pe-o plajă în Tahiti, poimâine culeg struguri prin Toscana. În tot timpul acesta răsfoiesc pagini de net cu destinația respectivă. Uneori atât de mult revin la aceași destinație, încât am impresia că am fost deja acolo. More
2 Comments
