Farmecul lucrurilor mici

Advertoriale February 28, 2014 CristinaTM

Vineri seara, ora 21:00. Cocoțată comod pe unul dintre fotoliile din birou, ascult, atentă, cântecul orașului. În barul de vis-a-vis este concert de pian. Pe stradă trec grupuri de oameni veseli, cu chef de dans și de povești. Din când în când se aud probe de sunet de la un concert care, probabil, va avea loc în această seară într-un local mai îndepărtat. Nu mai lucrez de aproape o jumătate de oră. Forfota asta cu iz de oameni veseli și muzică amestecată mă fascinează.

Azi las acasă pretextele și cobor să beau un vin și, poate, mai târziu voi dansa. Sunt prea multe săptămâni de când îmi termin ziua de muncă mergând obosită către casă. Este cazul să mă las cuprinsă de energia asta pe care o emană orașul doar vineri seara. Mă uit rapid în oglindă. Contrar așteptărilor, azi n-am cearcăne. Zâmbesc larg și cercetez rochia. Bine că-s obsedată de rochițe, că altfel nu știu cum aș fi ieșit azi într-un club. Răscolesc prin geantă după ceva farduri. Un creion dermatograf, rimel, ruj, crema antirid și deodorantul Gerovital Natural, singurul pe car-l folosesc în ultima vreme. Nici nu-mi trebuie mai mult. More

5 Comments

Premiere timișorene, graffiti și City of Energy

Advertoriale November 27, 2013 CristinaTM

În 1884, Timișoara era primul oraș din Europa care a folosit electricitatea pentru iluminatul străzilor. 731 de lămpi electrice stăteau de veghe în fiecare noapte, oferind locuitorilor orașului un plus de siguranță. Câiva ani mai târziu, în 1899, tot Timișoara era primul oraș din România care a introdus tramvaiul electric. Trăiesc într-un oraș al premierelor și mă mândresc cu asta.

Prima dată când am venit aici nu știam mare lucru despre Timișoara. Știam doar că este unul dintre cele mai importante centre ale țării, că a fost primul oraș liber la Revoluție și că, într-un mod pe care nu mi-l pot explica nici în zi de azi, am simțit Timișoara ca fiind acasă, chiar dacă nu mai pusesem piciorul aici niciodată. Între timp am devenit locuitor al orașului și mereu vorbesc cu drag despre evenimentele și lucrurile frumoase care se întâmplă aici. More

2 Comments

Doina – o vedetă în poșetă

Advertoriale November 5, 2013 CristinaTM

Prietenele mele plecate prin alte țări obișnuiesc să mă roage, periodic, să le fac mici comisioane pentru care mă răsplătesc cu magneți de frigider de fiecare Crăciun sau în august, când vin în vizită. Am dezvoltat o întragă industrie din asta. Una dintre cele mai frecvente cerințe este: ”Ia-mi, te rog, și mie Lapte Doina”. Ori nu găsesc în țările pe unde-și fac veacul, ori preferă ambalajul scris în românește, nu știu. Important este că mereu în preajma sărbătorilor casa mea este plină de Lapte Doina și alte produse Farmec.
More

No Comments

Câștigă o cină cu pește la Restaurantul Sabres din Timișoara

Advertoriale November 3, 2013 CristinaTM

Când vine vorba despre ce mănânc, dau dintr-o extremă în alta. Sunt dispusă să încerc aproape orice fel de mâncare, însă nu-mi place textura gelatinoasă a unor alimente, nici carnea crudă. Așadar, până să mănânc prima dată scoici, melci și alte moluște a trebuit să mă lupt cu mine, să-mmi depășesc zona de confort. La fel, până să mănânc prima dată carpaccio de somon au dus unii muncă de convingere până le-au ieșit peri albi.

Însă m-am obișnuit cu tot felul de excentricități și, după ce mi-am scos din cap că eu nu mănânc alimente ciudate, viața mi-a fost invadată de o multitudine de arome. De la fructe de mare, la salată de alge, de la rețete tailandeze la aperitive noedice, am încercat de toate. Majoritatea mi-au plăcut. De câțiva ani am făcut o pasiune pentru peștele oceanic și fructe de mare. Problema este că, în Timișoara, majoritatea restaurantelor folosesc fructe de mare congelate și se simte o mare diferență între ceea ce mănânc în concediu, la mare, și ceea ce mănânc în orașul în care trăiesc. More

5 Comments

Graf Oradea: cel mai bun mousse de ciocolată belgiană

Advertoriale October 31, 2013 CristinaTM

Oradea este, cum am mai spus și altădată, unul dintre orașele mele preferate din România. Îmi plac liniștea și atmosfera calmă pe care le transmite, dar și oamenii care au un ceva aparte. Până la urmă, nici nu mă mir că am ales să-mi împart traiul cu un orădean. Oricum, nu cred că am întâlnit până acum pe cineva care să viziteze Oradea și să nu aibă cuvinte de laudă pentru oraș.

După ultima vizită pe care am făcută acolo trebuie să vă spun câteva cuvinte despre Graf, un restaurant gourmet, cu o poveste simpatică. Nu-i stilul meu să cinez zilnic în oraș, însă de câteva ori pe lună îmi place să mă răsfăț. Cum știam deja că la Graf găsesc cel mai bun mousse de ciocolată ever (am mai călcat pragul restaurantului Graf și anul trecut, tot în toamnă), am zis că nu pot rata ocazia să gust, încă o dată, desertul meu preferat. De data asta, însă, am avut parte și de câteva povești despre istoria locului spuse chiar de către proprietar, Florin Portelechi, împreună cu somelierul Septimiu Crișan. More

1 Comment

Cafeneaua cu poșete

Advertoriale October 22, 2013 CristinaTM

Oricâte poșete am avea, noi femeile, niciodată nu suntem mulțumite. Mereu ne dorim noi modele, culori și forme. Tocmai pentru că gențile din viața noastră sunt atât de importante, cred că merită să le oferim mai multă atenție.

Mie-mi plac localurile care spun o poveste. Le frecventez, cu precădere, pe cele care au un iz diferint față de cafeneaua tipică de oraș românesc. Mereu mi-am dorit să găsesc acele locuri speciale care te îndeamnă să revii nu doar pentru zâmbetul chelnerului sau pentru gustul cafelei. De-aceea am zis de multe ori că, dacă aș avea vreodată o cafenea (cred că 80% din populația lumii își dorește să aibă o cafenea sau un bar la un moment dat), aș face în așa fel încât lumea să-i calce pragul cu drag și entuziasm de fiecare dată.

Cum ar fi, spre exemplu, dacă în cafeneaua mea gențile ar primi atenția cuvenită? Am peste 20 de genți din piele sau piele ecologică, dar de câte ori am ocazia să cumpăr o poșetă nouă, nu stau pe gânduri. Este o chestiune pur feminină: mereu ne dorim alte și alte accesorii pentru ținutele noastre. De aceea, pe pereții cafenelei mele ar locui poșete Reeija, de toate formele și mărimile. De câte ori o femeie se plictisește de poșeta ei, poate să o shimbe cu o alta, de pe peretele cu genți. În fiecare zi, cafeneaua mea ar face fericite câteva sute de femei, printr-un simplu gest. More

No Comments

Crăciun la Straja

Advertoriale October 18, 2013 CristinaTM

Era Ajunul Crăciunului și eu nu puteam pleca să-mi vizitez familia. Lucram aproape în fiecare zi, cu excepția celei de Ajun și celei de Crăciun. Orașul era cuprins de febra cumpărăturilor și-a pregătirilor dinaintea sărbătorilor. Doar eu mă plictiseam singură în casă. Toți prietenii mei erau plecați din oraș.

Tot discutând cu un cunoscut oarecare pe messenger, ne-a venit ideea să facem, totuși, ceva, să nu fim singurii din lume care stau în casă plictisiții de Crăciun. Două ore mai târziu era în fața blocului meu, după încă câteva ore ajungeam la Staja. Abia ne cunoșteam, însă pe drum am decoperit că, pe lângă faptul că ascultăm aceeași muzică și citim aceleași cărți, ne place zăpada mult. More

4 Comments

Poveste cu miez de suflet

Advertoriale October 16, 2013 CristinaTM

Sunt unele lucruri pe care le asociez cu oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului. Există melodii care, atunci când le aud la radio, îm amintesc de sentimente sau de situații deosebite. Mai nou, am descoperit că și gustul delicios al unor mâncăruri îmi provoacă aceleași stări. Mănânc, acum, un miez de lapte cu gem de afine și-mi amintesc de-un OM special pe care nu l-am întâlnit de mult prea mult timp.

Era vară când am cunoscut-o. Obișnuiam să particip la taberele de lucru dedicate ONG-urilor aproape în fiecare an. Eram voluntar într-o organizație studențească. La fel era și ea, chiar dacă într-un cu totul alt oraș. Ne-am văzut în seara sosirii oaspeților și am știut din prima secundă că semănăm mult, deși nici nu am apucat să schimbăm mai mult de două cuvinte toată seara, ocupate fiind amândouă să ne organizăm colegii de echipă și să îi încurajăm pentru competițiile ce urmau să apară. Avem aceeași zodie, aceleași gusturi, aceleași pasiuni dar, mai mult decât orice, ne plac, în egală măsură, oamenii frumoși și dansul. More

7 Comments

Dependența de Facebook se tratează cu oameni

Advertoriale October 15, 2013 CristinaTM

La început a fost mIRC-ul. Era încă destul de tânăr atunci. Posibilitatea de a vorbi despre orice cu un om aflat la mii de km distanță l-a fascinat. Discuta filozofie, politică, istorie, muzică și filme cu tot felul de oameni pe care îi găsea pe mIRC. Apoi, ani mai târziu, a descoperit MySpace, HI5 și, într-un final, Facebook. De atunci s-a dotat cu un smartphone (pe care îl schimbă periodic, fiind mereu în trend), poartă ochelari cu rame colorate și a căpătat o atitudine ușor cinică. Părerea lui de om cult este că Facebook e o prostie, dar nu poate trăi nici câteva minute fără a arunca un ochi în News Feed.

Primul lucru pe care-l face în fiecare dimineață este să deschidă aplicația de Facebook de pe telefon. Abia după ce verifică toate mesajele, Like-urile, grupurile de discuții (culte) din care face parte și vizitează profilul prietenilor preferați poate să lase telefonul câteva minute, până face un duș. În timp ce-și bea cafeaua, din nou stă pe Facebook, la fel și în timp ce se deplasează, cu tramvaiul, la birou. Acolo, între task-uri și, uneori, în timpul lor, mai intră puțin pe Facebook, să vadă ce mai fac ceilalți. La fel, în drumul spre casă, la o bere cu prietenii (puțini) pe care îi mai are și, evident, seara, în pat, înainte de somn. More

7 Comments

Sănătatea și farmecul părului ondulat

Advertoriale October 11, 2013 CristinaTM

Când ai părul ondulat, ca al meu, fiecare discuție despre aranjatul lui este un adevărat coșmar. Nu-i nici creț, să-l pot purta simplu, fără a-l aranja, nu-i nici drept, să-l pot purta scurt, cu breton, filat sau cu orice altă invenție de-a modei. Este, vorba bihorenilor, fele-fele. Adică jumi-juma’. Dacă majoritatea dintre voi aveți, uneori, zile în care părul nu stă nicicum, eu aveam toate zilele așa. Ba, uneori, era atât de rău încât nu-l puteam aranja cu nimic.

Spre exemplu, acum vreo trei ani, mi-am cumpărat o placă de întins părul. Visam să am și eu un păr din acela drept, fără cusur, cum vedeam la vedetele de prin filme. M-am tot chinuit eu cu placa repectivă, până am descoperit că părul poate fi cumințit pentru câteva ore. Însă, dacă Doamne ferește! începea să plouă, părul se ondula, de parcă nici nu m-am atins cu vreo placă de el. De asemenea, dacă mergeam într-un club, în două sau trei ore, claia era la loc. Am și plecat de câteva ori în toiul distracției, pentru că nu mă simțeam confortabil cu ciuful. More

2 Comments

Category: Advertoriale