Simplu ca un pas în spate

Uncategorized

Aseară, aproximativ ora 10, Timişoara. Cu gulerul ridicat (vânt de Banat, frig de noiembrie, asezonate cu oboseala unei zile foarte pline), cu chitara în mână, aştept zgribulită tramvaiul în staţia Sinaia. Singură cu liniile de tramvai. Din faţă, abia legănat, apare un moşulic, tot zgribulit şi el. Îmi dau seama că, dacă ar vrea să stea jos până vine tramvaiul, nu ar avea loc de mine şi chitară. Aşa că, natural, fac un pas în spate. La câteva momente după, apare tramvaiul. Urc, ocup un loc şi intru în starea de visare călduţă a omului pregătit să se legene în tramvai cam jumătate de oraş.

La un moment dat, moşulicul din staţie (care se pare că a urcat în acelaşi tramvai) intră în vorbă. Cu mine. Că eram doar noi în tramvai. Povesteşte despre biserică. Din câte înţeleg, la biserica lui, unele onomastici se ţin la biserică. Se face slujbă, se povesteşte, se dau flori şi vin. Mă arăt interesată, din politeţe. În realitate nu aud toate cuvintele. În lumea mea ajung doar câteva. Citesc printre rânduri că e un om singur, că nu are cu cine vorbi prea mult acasă, că poate unde merge nu îl aşteaptă nimeni. Mi-e simpatic. Îmi aduce aminte de bunicul meu.

Între timp, ajunge şi tramvaiul în celălalt capăt de oraş. Coborâm. Coincidenţă. Se pare că locuim aproape. Salut politicos, vreau să plec acasă. Mi-e frig şi somn. Şi atunci, în modul cel mai natural, îmi întinde garoafa albă pe care a primit-o la biserică. “Pentru pasul în spate. Mulţumesc.”

12 Comments

  1. Tu Creţulină tu, avem nevoie de încă vo’ 10 milioane ca şi tine în ţara asta. MINIM!!! Mă înclin!

       0 likes

  2. Mai nene Rares, draga … pe cand dai liber spre citirea propriului blog? Sau deja l-ai lansat si uiti sa dai link?:D

       0 likes

  3. Ce lansat? ce blog? Abia am timp de mine, darămite de mai scris pe bloaje… Da’ nu-mi pare rău, că-mi valorific timpu’ tare bine!

       0 likes

  4. Imi pare bine ca te-am gasit,ca mai sint in ro tineri ca tine,iubitori de frumos,civilizati si iubitori de batrini.Si ma bucur ca inca mai sint mosulici simpatici,poate era chiar Mos Craciun deghizat:)
    Am sa mai trec pe la tine,unde e cald si bine

       0 likes

  5. Frumos si normal gestul tau, dar gestul mosului … trebuie sa constatam ca exista putini oameni care pot aprecia un gest, si-l pot si recompensa inzecit, asa cum a facut-o mosul.

    Felicitari, Cristina, ai intalnit un OM in Romania. E un lucru rar, pe cale de disparitie ….

       0 likes

  6. Foarte frumos! Lucrurile astea iti aduc aminte ca mai exista si omenie intre cei din jurul nostru… Si te ambitioneaza sa fii un om bun. 🙂
    Lectie de viata! 🙂

       0 likes

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close