Imi zic, mi-e lene. Nu cobor azi să văd eclipsa. Oricum în august întotdeauna se întâmplă ceva special cu luna. E mai mare, mai roşie, mai caldă, mai nebună. În fine, e altfel. Încerc să sfidez şi refuz să cobor să văd eclipsa. Uite, nu am chef şi gata. Azi nu am chef.
Mă ridic din fotoliu, plină de satisfacţia rebelului şi plec direct la geam să iau o gură de aer. Nu-mi dau seama că dacă trebuie, atunci trebuie. Nu am pierdut nicio eclipsă de lună vizibilă din ţară. E o chestie cu luna şi cu mine. M-am născut cu lună neagră în casa soarelui, poate de-aia. Şi fără să vreau, ajung să mă uit ca un lup la lună. Ca şi acum. Uite-mă revoltată. Şi în secunda a doua, ce admir vrăjită pe geam? Exact! Nenorocita asta de eclipsă de lună.
Magnifică, aşa cum e întotdeauna. Gata cu revolta. Am o eclipsă aproape totală de admirat peste 10 minute.
Hmmm…