10 ani de pasiune pentru comunicare

Despre PR

Se împlinesc, luna asta, 10 ani de când am câștigat primii bani adevărați din comunicare. Era un proiect de freelance. O companie a avut curajul și nebunia să-mi lase pe mână tot ce ținea de comunicarea lor, pentru simplul fapt că între noi exista o chimie frumoasă, deși experiența mea la momentul respectiv tindea spre zero. Mie îmi plăcea de ei, lor le plăceau ideile mele, cumva am ajuns să lucrăm împreună vreo 4 ani, până când business-ul a ajuns prea mare pentru un freelancer și au avut nevoie de o agenție. Am păstrat o relație bună, uneori ne mai vedem la o cafea să vorbim diverse și, când au decizii importante de luat în privința comunicării, mă sună să mă întrebe și pe mine. More

No Comments

Tu în ce sau cine crezi?

Locuiesc lângă o biserică neoprotestantă. În fiecare duminică dimineața aud fragmente din muzica pe care o cântă oamenii care participă la slujbă adunare. În mod ironic, azi se aude ceva care sună a The Scientist (Coldplay). Nu ajunge la mine decât partea instrumentală, care am înțeles că de multe ori e live. More

2 Comments

Kyle Cease prin ochii unui om rațional

Events

Pentru mine, ultimul an a fost un proces de schimbare. Încă mai este. Am ales să am curajul să recunosc că am nevoie de altceva și să încep să fac lucrurile puțin diferit de cum le făceam înainte. Am învățat să pun întrebări mai clare și să nu-mi mai fie atât de frică de răspunsuri. Am deprins obiceiul de a lua decizii și atunci când știu că nu sunt ușoare. Și, poate cel mai important, am acceptat că nu pot face totul singură și că a avea curajul de a cere ajutor nu este un lucru rău. Nu vă imaginați că nu mai sunt capabilă să fac nimic singură. Însă, atunci când știu că ceva e prea mult pentru mine, spun asta în toate cuvintele și aleg să apelez la ajutorul celor care sunt cu adevărat capabili să-l ofere (e și asta o treabă mai complicată, dar vorbim altă dată despre ea). More

No Comments

La teatru cu adolescenți

Am ajuns la spectacol aproape fugind, după ce am înfruntat frigul crunt care s-a lăsat peste oraș. Când este foarte frig sau când bate vântul tare, ochii mei sensibili lăcrimează. Practic, am intrat în sală puțin șifonată, cu lacrimi șiroindu-mi pe obraz. Dar mi-am ocupat cuminte locul și abia după ce am început să mă dezmorțesc m-am uitat în jur. More

No Comments

Invitație la teatru: Nopți albe la Timișoara

Events

Când am văzut, azi noapte, că începe să ningă, tocmai mă pregăteam să mă culc. M-am ridicat din pat, mi-am luat primele haine groase pe care le-am avut la îndemână și-am ieșit să mă plimb, deși era puțin trecut de 12:00 AM. Am simțit nevoia de a saluta ultima zăpadă din această iarnă, chiar dacă, recunosc, iubesc soarele mult mai mult decât orice înseamnă iarnă, oricât de frumoasă ar fi ea.  More

7 Comments

La mulți ani, mama!

Eu cu mine

N-am fost niciodată copilul preferat al maică-mii. Mereu am pus întrebările alea incomode și am abordat relațiile cele mai apropiate cu mai puțin tact decât se aștepta ea. Obișnuită să trăiască într-un mediu în care vecinii, rudele și prietenii au fost cei în fața cărora simțea că are ceva de demonstrat, s-a lovit în repetate rânduri de aparenta mea nepăsare față de normele sociale și de tendințele de rebeliune pe care le-am manifestat de la vârste foarte mici, mai mult pentru a ascunde o timiditate exagerată decât din nevoia de a ieși în evidență.  More

No Comments

Hai, la teatru cu noi!

Events

Nu-mi place să scriu despre teatru, filme sau cărți, deși fiecare dintre ele îmi ocupă o bună bucată a timpului liber. Ca absolvent de Litere, încă trăiesc cu impresia că trebuie să fii un critic consacrat pentru a putea așterne pe hârtie o părere care să conteze cu adevărat. Din fericire, blogul de față este o fițuică online, nu un spațiu în care facem analiză pe text, cum am învățat la școală. More

5 Comments

Moarte, viață și echilibru

Opinie

”Nu pot respira, am înțepături în mâna stângă și mi-e rău. Cred că nu sunt tocmai bine. Te ocupi tu de evenimentul de azi, te rog?” Asta i-am spus Oltei acum câțiva ani, într-o dimineață însorită de mai când, fără să știu atunci, inima mea îmi spunea că s-a săturat să-mi suporte excesele și lipsa de somn. Noroc că s-a gândit ea să cheme salvarea, că mie nici nu mi-a trecut prin cap. În minutele de când am sunat-o până a ajuns la mine cu prietena ei, care e și asistent medical, în timp ce simțeam că acolo e capătul pentru mine, tot ce mă gândeam era că nu am vreme să mor în ziua aia, că am treabă.  More

No Comments

Teatrul prin ochi de consumator amator

Events, Timisoara

Am crescut într-un oraș fără teatru. Puținele spectacole pe care le-am văzut acasă au fost jucate pe scena Casei de Cultură, într-o sală învechită și nerenovată de vreo 30 de ani. Prima dată când m-au dus părinții la Sibiu, la un spectacol, am rămas profund impresionată atât de grandoarea evenimentului în sine cât, mai ales, de actorii de pe scenă.  More

No Comments

Ping pong cu oameni și idei

Eu cu mine

Am început un nou exercițiu social. Pentru a-mi depăși momentele de timiditate și pentru a-mi îmbunătăți abilitățile de a aborda subiecte care nu-mi sunt confortabile, am decis să mă întâlnesc cu oameni pe care i-am văzut cu diverse ocazii, dar cu care nu am ajuns să dezvolt o relație de vreun fel. Imaginați-vă tipul acela de persoane cu care te vezi la evenimente, la teatru, la film, cu care te saluți, dar despre care nu știi mare lucru. More

No Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close