Un deal și-un dram de liniște

Eu cu mine

Dacă iarna hibernez și profit de vremea proastă să recuperez lecturile restante, de cum dă căldura nu mai am nicio stare. Aș fi încontinuu pe drumuri, departe de masa de lucru. Din păcate, odată cu vremea bună vin și perioadele foarte aglomerate, așa că ajung uneori și la câte 16-18 ore de muncă pe zi. Și, dacă asta poate fi motiv de laudă pentru unii, eu recunosc că nu mă simt deloc confortabil. Mi-as dori un maximum de 12 ore, deși sunt conștientă că momentan nu se poate.   More

3 Comments

Moon.Light: Subcarpați, acustic, în vârf de deal

Events

Cum ieși din Timișoara, prin Dumbrăvița (după ce îți probezi puțin răbdarea cu coloana de mașini care se formează înainte de urcarea pe autostradă), te duci tot înainte, spre Lipova. La Mașloc faci dreapta spre Charlottenburg, singurul sat rotund din țara asta. Și în Charlottenburg, mai faci o dată dreapta spre Buzad. Satele de la granița județului Timiș sunt parcă rupte dintr-o poveste. Dealuri, păduri, liniște și drum mult mai bun decât cel pe care-l înjurăm noi de câte ori mergem în Ardeal. Probabil și din cauză că traficul este foarte lejer prin părțilea acelea de județ.  More

No Comments

Altfel de tradiții

Ca toate familiile din Ardeal, și-a mea are obiceiuri amestecate, atât catolice, cât și ortodoxe. Oamenii au luat ce le-a plăcut din fiecare, și-au făcut un talmeș-balmeș, să fie toată lumea mulțumită. Așa că abordarea mea asupra tradițiilor este cât se poate de degajată și, în principiu, n-am nicio treabă cu ele, că nu le văd rostul. More

No Comments

10 ani de pasiune pentru comunicare

Despre PR

Se împlinesc, luna asta, 10 ani de când am câștigat primii bani adevărați din comunicare. Era un proiect de freelance. O companie a avut curajul și nebunia să-mi lase pe mână tot ce ținea de comunicarea lor, pentru simplul fapt că între noi exista o chimie frumoasă, deși experiența mea la momentul respectiv tindea spre zero. Mie îmi plăcea de ei, lor le plăceau ideile mele, cumva am ajuns să lucrăm împreună vreo 4 ani, până când business-ul a ajuns prea mare pentru un freelancer și au avut nevoie de o agenție. Am păstrat o relație bună, uneori ne mai vedem la o cafea să vorbim diverse și, când au decizii importante de luat în privința comunicării, mă sună să mă întrebe și pe mine. More

No Comments

Tu în ce sau cine crezi?

Locuiesc lângă o biserică neoprotestantă. În fiecare duminică dimineața aud fragmente din muzica pe care o cântă oamenii care participă la slujbă adunare. În mod ironic, azi se aude ceva care sună a The Scientist (Coldplay). Nu ajunge la mine decât partea instrumentală, care am înțeles că de multe ori e live. More

2 Comments

Kyle Cease prin ochii unui om rațional

Events

Pentru mine, ultimul an a fost un proces de schimbare. Încă mai este. Am ales să am curajul să recunosc că am nevoie de altceva și să încep să fac lucrurile puțin diferit de cum le făceam înainte. Am învățat să pun întrebări mai clare și să nu-mi mai fie atât de frică de răspunsuri. Am deprins obiceiul de a lua decizii și atunci când știu că nu sunt ușoare. Și, poate cel mai important, am acceptat că nu pot face totul singură și că a avea curajul de a cere ajutor nu este un lucru rău. Nu vă imaginați că nu mai sunt capabilă să fac nimic singură. Însă, atunci când știu că ceva e prea mult pentru mine, spun asta în toate cuvintele și aleg să apelez la ajutorul celor care sunt cu adevărat capabili să-l ofere (e și asta o treabă mai complicată, dar vorbim altă dată despre ea). More

No Comments

La teatru cu adolescenți

Am ajuns la spectacol aproape fugind, după ce am înfruntat frigul crunt care s-a lăsat peste oraș. Când este foarte frig sau când bate vântul tare, ochii mei sensibili lăcrimează. Practic, am intrat în sală puțin șifonată, cu lacrimi șiroindu-mi pe obraz. Dar mi-am ocupat cuminte locul și abia după ce am început să mă dezmorțesc m-am uitat în jur. More

No Comments

Invitație la teatru: Nopți albe la Timișoara

Events

Când am văzut, azi noapte, că începe să ningă, tocmai mă pregăteam să mă culc. M-am ridicat din pat, mi-am luat primele haine groase pe care le-am avut la îndemână și-am ieșit să mă plimb, deși era puțin trecut de 12:00 AM. Am simțit nevoia de a saluta ultima zăpadă din această iarnă, chiar dacă, recunosc, iubesc soarele mult mai mult decât orice înseamnă iarnă, oricât de frumoasă ar fi ea.  More

7 Comments

La mulți ani, mama!

Eu cu mine

N-am fost niciodată copilul preferat al maică-mii. Mereu am pus întrebările alea incomode și am abordat relațiile cele mai apropiate cu mai puțin tact decât se aștepta ea. Obișnuită să trăiască într-un mediu în care vecinii, rudele și prietenii au fost cei în fața cărora simțea că are ceva de demonstrat, s-a lovit în repetate rânduri de aparenta mea nepăsare față de normele sociale și de tendințele de rebeliune pe care le-am manifestat de la vârste foarte mici, mai mult pentru a ascunde o timiditate exagerată decât din nevoia de a ieși în evidență.  More

No Comments

Hai, la teatru cu noi!

Events

Nu-mi place să scriu despre teatru, filme sau cărți, deși fiecare dintre ele îmi ocupă o bună bucată a timpului liber. Ca absolvent de Litere, încă trăiesc cu impresia că trebuie să fii un critic consacrat pentru a putea așterne pe hârtie o părere care să conteze cu adevărat. Din fericire, blogul de față este o fițuică online, nu un spațiu în care facem analiză pe text, cum am învățat la școală. More

5 Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close