Locuiesc lângă o biserică neoprotestantă. În fiecare duminică dimineața aud fragmente din muzica pe care o cântă oamenii care participă la slujbă adunare. În mod ironic, azi se aude ceva care sună a The Scientist (Coldplay). Nu ajunge la mine decât partea instrumentală, care am înțeles că de multe ori e live. More
Pentru mine, ultimul an a fost un proces de schimbare. Încă mai este. Am ales să am curajul să recunosc că am nevoie de altceva și să încep să fac lucrurile puțin diferit de cum le făceam înainte. Am învățat să pun întrebări mai clare și să nu-mi mai fie atât de frică de răspunsuri. Am deprins obiceiul de a lua decizii și atunci când știu că nu sunt ușoare. Și, poate cel mai important, am acceptat că nu pot face totul singură și că a avea curajul de a cere ajutor nu este un lucru rău. Nu vă imaginați că nu mai sunt capabilă să fac nimic singură. Însă, atunci când știu că ceva e prea mult pentru mine, spun asta în toate cuvintele și aleg să apelez la ajutorul celor care sunt cu adevărat capabili să-l ofere (e și asta o treabă mai complicată, dar vorbim altă dată despre ea). More
No Comments
Am ajuns la spectacol aproape fugind, după ce am înfruntat frigul crunt care s-a lăsat peste oraș. Când este foarte frig sau când bate vântul tare, ochii mei sensibili lăcrimează. Practic, am intrat în sală puțin șifonată, cu lacrimi șiroindu-mi pe obraz. Dar mi-am ocupat cuminte locul și abia după ce am început să mă dezmorțesc m-am uitat în jur. More
No Comments
Când am văzut, azi noapte, că începe să ningă, tocmai mă pregăteam să mă culc. M-am ridicat din pat, mi-am luat primele haine groase pe care le-am avut la îndemână și-am ieșit să mă plimb, deși era puțin trecut de 12:00 AM. Am simțit nevoia de a saluta ultima zăpadă din această iarnă, chiar dacă, recunosc, iubesc soarele mult mai mult decât orice înseamnă iarnă, oricât de frumoasă ar fi ea. More
7 CommentsN-am fost niciodată copilul preferat al maică-mii. Mereu am pus întrebările alea incomode și am abordat relațiile cele mai apropiate cu mai puțin tact decât se aștepta ea. Obișnuită să trăiască într-un mediu în care vecinii, rudele și prietenii au fost cei în fața cărora simțea că are ceva de demonstrat, s-a lovit în repetate rânduri de aparenta mea nepăsare față de normele sociale și de tendințele de rebeliune pe care le-am manifestat de la vârste foarte mici, mai mult pentru a ascunde o timiditate exagerată decât din nevoia de a ieși în evidență. More
No Comments
Nu-mi place să scriu despre teatru, filme sau cărți, deși fiecare dintre ele îmi ocupă o bună bucată a timpului liber. Ca absolvent de Litere, încă trăiesc cu impresia că trebuie să fii un critic consacrat pentru a putea așterne pe hârtie o părere care să conteze cu adevărat. Din fericire, blogul de față este o fițuică online, nu un spațiu în care facem analiză pe text, cum am învățat la școală. More
”Nu pot respira, am înțepături în mâna stângă și mi-e rău. Cred că nu sunt tocmai bine. Te ocupi tu de evenimentul de azi, te rog?” Asta i-am spus Oltei acum câțiva ani, într-o dimineață însorită de mai când, fără să știu atunci, inima mea îmi spunea că s-a săturat să-mi suporte excesele și lipsa de somn. Noroc că s-a gândit ea să cheme salvarea, că mie nici nu mi-a trecut prin cap. În minutele de când am sunat-o până a ajuns la mine cu prietena ei, care e și asistent medical, în timp ce simțeam că acolo e capătul pentru mine, tot ce mă gândeam era că nu am vreme să mor în ziua aia, că am treabă. More
No Comments
Am crescut într-un oraș fără teatru. Puținele spectacole pe care le-am văzut acasă au fost jucate pe scena Casei de Cultură, într-o sală învechită și nerenovată de vreo 30 de ani. Prima dată când m-au dus părinții la Sibiu, la un spectacol, am rămas profund impresionată atât de grandoarea evenimentului în sine cât, mai ales, de actorii de pe scenă. More
No Comments
Am început un nou exercițiu social. Pentru a-mi depăși momentele de timiditate și pentru a-mi îmbunătăți abilitățile de a aborda subiecte care nu-mi sunt confortabile, am decis să mă întâlnesc cu oameni pe care i-am văzut cu diverse ocazii, dar cu care nu am ajuns să dezvolt o relație de vreun fel. Imaginați-vă tipul acela de persoane cu care te vezi la evenimente, la teatru, la film, cu care te saluți, dar despre care nu știi mare lucru. More
No CommentsLucrez cu mass-media din România de vreo 10 ani. Încă dinainte să dețin o agenție, ca freelancer, mi-am ajutat clienții să ajungă la cele mai potrivite publicații și să obțină prețuri cât mai bune. Am o relație bună cu jurnaliștii pe care îi cunosc și cu departamentele de publicitate ale diverselor publicații cu care lucrez. Interacționând cu clienții, dar și cu presa, am învățat că este important să fim sinceri și transparenți în relațiile noastre. Până la urmă, orice mânărie ajunge să fie subiect de bârfă și bârfele tind să ajungă la urechile cui nu ne dorim. De aceea, de fiecare dată informez toate părțile despre ce așteptări și ce costuri există.
Cu toate astea, încă sunt uneori surprinsă când aflu de câte o agenție care dublează prețurile transmise spre client sau de câte o publicație care a încasat factura, dar a uitat să trimită și raportul sau, după caz, să publice vreun articol plătit. Uscături există în toate pădurile și vreau să cred că scăpările astea nu reprezintă norma. Din fericire, în Timișoara nu mi s-a întâmplat vreodată să nu găsesc un numitor comun care să fericească pe toată lumea. Însă aici este simplu. Cunosc personal și jurnaliștii, și reprezentanți ai departamentelor de publicitate. Unii îmi sunt și prieteni. Discutăm deschis și încercăm să rezolvăm orice situație ar putea apărea. More
No CommentsAcest website folosește cookies. Detalii.
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
