Zâmbetul de pe buzele timișorenilor

July 22, 2014 La Feminin CristinaTM

Un nene boschetar, în vârstă de vreo 60 de ani, își face veacul prin zona Cetății cu Gh. Lazăr (asta-i o intersecție din Timișoara). Miroase, ca orice boschetar, a tot felul de miresme deloc îmbietoare, poartă aceleași haine în fiecare zi și, probabil, doarme undeva într-un parc sau într-un canal. În fiecare dimineață, însă, se piaptănă. Are un pieptene din acela negru, simplu, de buzunar și, în timp ce oamenii se grăbesc încruntați spre locurile lor de muncă, el se piaptănă și zâmbește.

Noatea, pe la 1 sau 2 când ajung de obicei acasă, o tanti mătură în fața porții, pe întuneric. Am văzut-o de vreo câteva ori săptămânile trecute, mă aștept să o găsesc tot acolo și deseară sau mâine. Deja ne salutăm. De fiecare dată îmi zâmbește. More

1 Comment

Scurtmetraje, comic books și filme bune în prima zi de Ceau, Cinema!

July 18, 2014 Events CristinaTM

Trăiesc în orașul în care cinematografele se numără pe degete. Pe două degete. În Timișoara există, în momentul de față, multiplex-ul de la Mall, unde filmele de Hollywood sunt la mare căutare și unde foarte rar găsești și altceva și Cinema Timiș care abia dacă reușește s supraviețuiască. recunosc că eu am crezut că s-a închis, așa rar i-am auzit pomenit numele. Am avut, cândva, mai mult de 10 cinematografe în oraș.

Din fericire, o mână de oameni cu inițiativă și curaj au format, acum câțiva ani, Asociația Marele Ecran. Își doresc să readucă un cinematograf adevărat în Timișoara, să avem și noi, iubitorii de film, un spațiu în care putem urmări producții europene, românești sau orice altceva în afară de așa-numitele ”filme americane”. Din acest motiv au organizat (împreună cu fetele de la Pelicula Culturală) festivalul de film Ceau, Cinema! – festival de buzunar. De ce de buzunar? Pentru că e încă foarte mic (de ieri a început ediția pilot) și pentru că este făcut cu bani de buzunar.

Spre deliciul Oltei, avem parte de foarte multe scurtmetraje. Am văzut, pentru prima dată, un scurtmetraj de-al lui Radu Jude, am descoperit că Șanțul lui Adrian Silișteanu este o producție delicioasă și, de la 22:00, am văzut un lungmetraj în regia lui Igor Cobileanski. Dacă găiți pe undeva La limita de jos a cerului, musai să-l vedeți.

Mie, în festivaluri (și, în general, în evenimente) îmi plac workshop-urile și întâlnirile de discuții libere. Mi se pare că ajungi să cunoști foarte multe lucruri noi de la oameni pe care nu ai ocazia să-i vezi altcândva sau altundeva. Spre exemplu, ieri am participat la o întâlnire în care s-a discutat despre comics, industria lor la nivel mondial și situația din România.

Mirel Dragan, care în timpul liber se ocupă de Terapie de Basm (voi știați că în Timișoara avem revistă de benzi desenate?) și Victor Drujiniu (care locuiește în Timișoara și lucrează pentru DC Comics) ne-au povestit câte ceva despre stilurile abordate de graficienii care fac comic-uri, despre experiența lor de până acum și despre diferitele moduri în care un artist este perceput de public. În SUA, accentul se pune pe personaje, nu pe artistul care le desenează. Spunea Victor, la un moment dat, că este foarte greu, ca artist, să lași o amprentă vizibilă asupra unui personaj celebru (el a lucrat la Batman), pentru că personajul trebuie să rămână autentic.

În Europa, în schimb, accentul se pune pe artist. Încă din anii 70, în special pe filieră franco-belgiană, au fost promovați în special artiștii, nu personajele lor. Dacă stăm să ne gândim, știm nume de artiști europeni. Yves Chaland, Jean Giraud sau Herge sunt cunoscute tuturor pasionaților de comics, pe când cei care desenează personaje celebre din comicurile produse în SUA nu sunt prea cunoscuți. Pe de altă parte, se pare că un artist bun, cu imaginație și talent, are toate șansele să ajungă să lucreze cu studiourile americane. Spunea Mirel, ieri, că ”e foame de imaginație la americani”. Așa a ajuns și Victor să lucreze cu DC Comics.

M-am bucurat să-i văd și să-i ascult, pentru mine a fost un privilegiu și mulțumesc Ceau, Cinema! pentru asta. Azi am de gând să particip la una dintre sesiunile de scurtmetraje (programul complet îl găsiți pe site-ul festivalului) și la seisunea de Q&A cu regizori germani care au venit să-și prezinte câteva producții în acest festival.

Sper să ne vedem în număr cât mai mare la Casa Artelor, unde se desfășoară zilele astea Ceau, Cinema! Azi, de la 17:00, avem scurtmetraje, iar de la 18:00 animații românești. Seara se încheie cu Al doilea joc, în regia lui Cornel Porumboiu, un film pe care nu aveți voie să-l ratați.

credit foto: Zorislav Sojanovic

——————————-

Producător festival: Vitas România (Instituție Financiară Nebancară)

Co-producători: Stella Artois, [e-spres-oh], Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, Centrul Cultural German Timișoara, Consulatul Germaniei, Printtech, Helicon Banat

Parteneri culturali: Institutul Goethe, Ministerul Afacerilor Externe al Germaniei, Filmboard Karlsruhe e.V., Consulatul General al Serbiei în Timișoara, Primăria Karslruhe, Atelier 1, Camera 4, Institutul Francez din Timișoara, Clorofilm, Asociația Culturală Macondo, Plai

Parteneri media: Kiss FM, 24 FUN, TVR Timișoara, Radio Timișoara

No Comments

JazzTM 2014 – muzică, ploaie și oameni faini

July 15, 2014 Events CristinaTM

În mai puțin de o lună, la Timișoara am avut parte de două band-uri care-mi sunt foarte aproape de inimă: Manu Chao și The Cat Empire. Dacă Manu Chao au cântat la Pădurea Verde, într-o zi foarte ploioasă, cu un public de vreo 3000 de oameni plătitori de bilet, The Cat Empire au fost în Piața Victoriei, în inima orașului, gratuit. Tot într-o zi ploioasă. Ba, mai mult, în timpul concertului lor a plouat torențial. Totuși, vreo 6000 de oameni, în frunte cu primarul, au cântat și-au dansat în ploaie, cum rar se întâmplă în Timișoara.

Știți, timișorenii sunt mai speriați de ploaie, așa. Dacă nu le oferi ceva cu adevărat special, nu vor da căldura și confortul caselor pentru frig și umezeală. Din fericire, JazzTM a reușit să îi convingă (cel puțin pe o parte din ei) că numele mari de pe scenă merită văzute și ascultate. Așa că, în a treia seară de festival, în ciuda ploii torențiale, nu ne-am dat duși de la scenă până târziu, în noapte. More

No Comments

JazzTM, ziua a doua: bucuria de a cânta

July 11, 2014 Events CristinaTM

Am ajuns târziu aseară la JazzTM. Deja erau pe scenă Neil Cowley și trio-ul lui, făcând spectacol. Cei care sunteți din Timișoara știți, ceilalți poate nu, că la JazzTM, în fața scenei, sunt câteva zeci de scaune amplasate special pentru cei care vor să vadă concertele chiar din fața scenei. Biletul pentru aceste scanue costă 50 lei pentru toate cele trei zile de festival, un preț modic și mai mult simbolic, dacă e să-mi dau cu părerea. Ei bine, aseară când am ajuns la concert, oamenii din zona de scaune erau în picioare, dansând. Mi-a plăcut.

Am rămas în spate, în zona gratuită, împreună cu un prieten care a venit special din Sebeș să-l vadă pe Al Jarreau. Inițial nu l-am înțeles, însă în momentul în care maestrul a urcat pe scenă, i-am dat dreptate și l-am felicitat pentru alegerea făcută. Al Jarreau are 7 premii Grammy, 74 de ani și un spirit mai tânăr decât al multora, are o stea pe Hollywood Walk of Fame și este considerat emblema jazzului mondial. A-l vedea live este o experiență unică în viață, am plecat de la concert cu o stare de bine care încă mă bântuie. N-am fost singura entuziasmată de acolo. Publicul l-a aplaudat mult, s-a zâmbit în tot timpul concertului și am auzit lângă mine pe cineva care spunea din suflet: ”Am trăit să-l văd live pe Marele OM.”

În seara asta urmează Teo Milea, panistul timișorean, australienii de la The Cat Empire și mult așteptata Anoushka Shankar, cu sitarul ei deja celebru. De data asta nu mai stau în spate, la distanță, ci voi fi în primele rânduri, să fiu sigură că nu pierd nimic din concerte. Sper să ne vedem în număr cât mai mare, că e ultima seară de JazzTM și se anunță a fi spectaculoasă.

PS: Dacă vreți să vedeți cum se simte și se vede JazzTM, urmăriți, pe Facebook și Twitter, #JazzTM.

JazzTM este un festival organizat de Primăria Municipiului Timişoara şi produs de PLAI.

Parteneri media: Jazz Culture, Muzica de Vest, Mixtopia şi Observator Cultural.

credit foto: Seba Tătaru

1 Comment

JazzTM 2014: prima zi de festival

July 10, 2014 Events CristinaTM

Ceasul cu flori de lângă magazinul Bega a rămas în urmă cu 20 de minute. Copiii care se adună prin parcurile din centru ascultă zilele astea Louis Armstrong, de mă și mir. În Piața Victoriei se fac repetiții pentru concertele care au loc seara. Cele două hosteluri pe care le știu sunt aproape pline cu străini de prin alte țări ale Europei. Atunci când un oraș îmbracă straie de festival, universul lui își schimbă tempo-ul, lucrurile se desfășoară într-un alt ritm și oamenii par mai frumoși.

Începând de ieri, la Timișoara avem JazzTM. Nici n-am ajuns bine acasă de la un festival, că am nimerit în altul. Viața omului care iubește muzica este un lung drum de la un festival la altul, încercând să acopere o sete de neostoit: setea pentru muzică bună.

Cu un public decent pentru o zi de miercuri în care se anunțau ploi, JazzyBIT au deschis aseară cea de-a doua ediție a JazzTM. I-am mai văzut cântând, mi-au plăcut din prima. Mă bucur că, de când și-au lansat albumul (Touch the Sky), o țin tot într-un concert. Muzica lor este un fel de jazz cu influențe latino. E veselă, te îndeamnă s-o asculți la nesfârșit și transmite bucuria de a cânta. Teodor Pop(pian/orgă Hammond), Mihai Moldoveanu(bass) și Szabó Csongor-Zsolt (tobe, percuție) au cântat deja în majoritatea cluburilor de jazz din țară și în vreo câteva țări europene și, în caz că aseară nu ați ajuns la deschiderea JazzTM, îi mai puteți prinde la Gărâna Jazz, duminică.

Ca la mai toate festivalurile din acest an, în seara de deschidere am prins o ploaie torențială (noroc că nu a durat mult). Cred că o fi modul naturii de a saluta muzica bună. Deja nici nu mă mai deranjează. Îmbrac, cuminte, pelerina, mă ridic în picioare și dansez. Asară, ploaia s-a gândit să ne salute în timp ce minunata ființă numită Andreya Triana ne încânta cu vocea ei. M-am bucurat sincer s-o văd live și cred că nici o tornadă nu m-ar fi alungat din fața scenei. Se pare că mai bine de jumătare din publicul prezent a fost de aceeași părere cu mine. Am rămas să cântăm și să dansăm în ploaie, în timp ce unii au ales să se adăpostească pe sub umbrelele teraselor din apropiere. Dacă nu știți despre cine vorbesc, ascultați aici. Și să-mi spuneți dacă n-ați fi ales și voi să stați în ploaie s-o ascultați. More

No Comments

The Cat Empire, Al Jarreau și Anoushka Shankar la JazzTM 2014

July 9, 2014 Events CristinaTM

O țin din festival în festival de mai bine de două luni deja. Am început cu teatru (FEST-FDR, Antagon), am trecut prin muzici mai zbuciumate (Electric Castle), mi-am văzut preaiubiții pe scenă (VOLT) și-acum mă pregătesc sufletește pentru sesiunea de jazz. În seara asta, la Timișoara începe JazzTM. Urmează trei zile de muzică bună, cu artiști aleși pe sprânceană.

Îmi doresc foarte mult să ajung să văd Terri Lyne Carrington’s Mosaic Project 2 feat. Lizz Wright, care vor cânta în combinația asta pentru prima dată la noi, Andreya Triana, despre care am auzit (spre rușinea mea) citind afișul JazzTM, Anoushka Shankar, cu sitarul ei fermecat și Al Jarreau, care nu cred că mai are nevoie de vreo introducere pentru cei care sunt pasionați de acest gen. Bineînțeles, cei mai doriți și iubiți sunt The Cat Empire, australienii care vor închide festivalul vineri seara. More

1 Comment

VOLT Festival: Arctic Monkeys

July 8, 2014 Events CristinaTM

I-am văzut live, de la câțiva metri distanță! Am bătut 500 km pentru asta, am stat în soare câteva ore așteptându-i și am petrecut câteva zile într-o țară a cărei limbă n-o înțeleg aproape deloc și ai cărei locuitori nu prea știu engleză. Dar i-am văzut live și au fost superbi. În caz că nu v-ați prins încă, vorbesc despre Arctic Monkeys, acel band cu care v-am făcut capul calendar în ultimele luni.

Am așteptat să treacă o zi întreagă de la concert înainte de a vă povesti cum a fost. N-am vrut să-mi las doar entuziasmul să vorbească, pentru că ar fi nedrept. V-aș scrie doar că au fost superbi (da, da, știu că am mai zis asta), însă n-a fost cel mai bun concert pe care l-am văzut în viața mea. Să ne înțelegem. Arctic Monkeys sună superb, fie că-i vorba de o variantă de studio sau de un live în concert. Instrumentiști foarte buni, voce minunată, muzică bună, lyrics pe măsură. M-aș trezi în fiecare dimineață cu vocea lui Alex Turner cântându-mi ceva. Live. More

No Comments

VOLT Festival: muzica unește ceea ce cuvintele despart

July 6, 2014 Events CristinaTM

Am venit la VOLT Festival pentru muzică și nimic altceva. Nu știam ce să aștept de la acest loc, nici nu m-am interesat ce înseamnă el pentru oamenii din Ungaria. Am încercat să nu îl compar cu alte evenimente de același gen pentru că am vrut să-l văd cu mintea deschisă și să mă bucur de fiecare lucru fain pe care l-aș fi putut întâlni aici.

Încă de la intrare te întâmpină o mulțime foarte pestriță, formată atât din ”oamenii de festival”, cât și din fete cu unghii cu gel, băieți cu șepci din alea cu cosorog pătrat, oameni îmbrăcați în trening, dar și motoriști în bocanci și cu pleată. Cum spuneam, la VOLT găsești tot felul de oameni. Însă nu găsești străini. Este un festival unguresc, făcut pentru unguri.

Organizatorii (cei care fac și Sziget Fest, Balaton Sound și încă vreo 2-3 chestii faine) spun că vor să transforme festivalul în unul internațional, dar că nu insistă foarte tare să facă asta. Din acest motiv, toate materialele informative sunt în maghiară, prezentările de concerte se fac în maghiară, indicatoarele din perimentru nu sunt bilingve și meniurile localurilor sunt scrise, vorba lui Tudor, în limbi sălbatice.

Asta nu înseamnă că VOLT nu este un loc pentru străini. Am văzut vreo doi belgieni, am cunoscut aseară un mexican, ne-am intersectat, dansând, cu o mână de brazilieni simpatici și am râs cu o austriacă de niște spanioli care încercau să cumpere cafea de la un tonomat de vin. Kata, unul dintre oamenii de comunicare ai evenimentului, ne-a spus că publicul de la VOLT include doar vreo 5% străini.

Se vorbește foarte puțină engleză, ceva germană și cam atât. Am ajuns să ne bucurăm când găsim câte o persoană care vorbește altceva decât maghiară. Dar, în general, oamenii sunt drăguți și încearcă să comunice cum pot mai bine. La standurile cu activități ale ONG-urilor am întâlnit cei mai de treabă oameni. dacă unul nu știe engleză, caută pe cineva care știe să explice ce se întâmplă acolo. Chestionare și informații există doar în maghiară, însă ne-am jucat o vreme tot felul de joculețe.

VOLT se simte frumos, chiar dacă la început am avut sentimentul că sunt pierdută în spațiu, neînțelegând decât vreo 10 cuvinte în maghiară, din care jumătate sunt înjurături. Eu îl recomand celor care apreciază muzica bună și nu sunt interesați de un festival doar pentru atmosfera pe care o dă acesta. Dacă e să întrebi oamenii de aici, unii vor spune că-i o atmosferă câmpenească, alții că-i foarte chill, alții că-i cel mai fain festival unguresc. Adevăru-i că sunt atât de multe scene cu stiluri diferite de muzică și atâtea activități pe care le poți face că, până la urmă, VOLT se simte așa cum vrei să se simtă și e diferit pentru fiecare.

În mai puțin de cinci ore începe concertul Arctic Monkeys. Nu vă mai scriu nimic, nu mă pot concentra decât la faptul că îl voi vedea de aproape pe Alex Turner. Plec să-mi țin loc în primele rânduri, că deja, de vreo 3-4 ore, s-a cam adunat lume la scena mare, chiar dacă concertele au început abia acum 10 minute.

PS: Jumătate din galeria foto este realizată de Tudor.

No Comments

VOLT Festival, ziua a 2-a: ca la 15 ani

July 4, 2014 Events CristinaTM

Nici nu era încă ora 15, că în fața scenei mari au apărut deja câteva puștoaice cu însemnele 30 Seconds to Mars. Unele cu tricouri, altele cu tatuaje henna, care cum a crezut de cuviință. S-au postat acolo, în soare, la peste 30 de grade, așteptând concertul care urma să înceapă abia la ora 21:00. Le-am admirat stoicismul, am zâmbit cumva amuzată și am verificat încă o dată programul de la celelalte scene.

No Comments

VOLT Festival, ziua 1: Morcheeba și MGMT

July 3, 2014 Events CristinaTM

”Do you think it’s going to rain? Not on my watch!” Astea au fost primele cuvinte ale lui Skye Edwards, solista trupei Morcheeba. Și n-a plouat deloc în timpul concertului lor. N-a fost cu ”Enjoy the ride”, ”Blood like lemonade” sau ”Gained the world”, dar a fost epic, așa cum mă și așteptam să fie. După atâția ani în care am așteptat să-i văd live, aseară m-am bucurat, în sfârșit, să îi văd pe scenă de la 10 metri distanță.

Au fost piese de pe ultimul lor album, Head Up High, de pe Part of the Process, câte ceva de pe Big Calm și, bineînțeles, preferata publicului și piesa pentru care-i cunoaște majoritatea lumii, Rome wasn’t built in a day. Mă așteptam să-mi placă mult s-o văd pe Skye live, însă recunosc că, pe lângă vocea ei care sună superb în concert, am fost absorbită și de chitaristul trupei, Ross Godfrey. Dacă în varianta de studio a albumelor prezența lui abia se face remarcată, în concert este de-a dreptul superb. Bucuria cu care cântă, modul în care alege să comunice cu band-ul și zâmbetul lui sincer, care permanent a fost acolo, pe buzele lui, au transmis o pasiune pe care rar am întâlnit-o la un artist.

Acum, după ce i-am văzut, tot ce pot spune este că mai vreau și altădată. Le voi urmări concertele și sper că nu mai am nevoie de încă cinci ani să ajung la următorul.

Tot aseară, tot la VOLT Festival (că de aici vă scriu zilele astea), i-am văzut pentru prima dată live pe MGMT. Cu o serie de visuals foarte colorate pe fundal, un solist care abia schițează un gest atunci când cântă și un basist absolut nebun, MGMT ne-au ținut dansând în ploaie mai bine de-o oră. N-a fost cu bis-uri, dar am avut parte de mulțumiri din partea band-ului. Și-au încheiat concertul cu Congratulations, după ce solistul a ieșit în ploaie, sus, în fața scenei. Îi mulțumesc lui Tudor (care reprezintă redacția sirb.net în cadrul festivalului) că a insistat să vedem MGMT. Vă recomand să ajungeți cel puțin o dată în viață la un concert de-al lor.

Despre festival și cum se simte el nu vreau să vă spun prea multe deocamdată, că sunt aici abia de ieri după-amiază. Până acum am observat că este mai mare decât ce-am văzut prin țară, dar mai mic decât Sziget, că nu există materiale informative în alte limbi decât maghiară și că de când am intrat am impresia că toți ungurii mai tineri de 35-40 de ani sunt aici. Am descoperit câțiva austrieci, deși mai puțini decât m-am așteptat, ținând cont că Sopron (locul de desfășurare al VOLT Festival) se află la 56 km de Viena. În rest, puțini nemți, francezi și niște canadieni nebuni după MGMT, care-i urmăresc în toate concertele, prin lume, după cum mi-au povestit.

Locul are vreo cinci scene, cu muzică diferită, pentru toate gusturile (bune), o varietate imensă de mâncăruri și maximum trei tipuri de bere. Nu știu să vă dau cifre oficiale despre câți oameni au fost la concerte în prima zi, însă eu estimez undeva pe la 30.000. Ceea ce mi se pare destul de mult pentru o zi de miercuri ploioasă.

În seara asta avem parte de Foals, Thirty Seconds to Mars, Steve Aoki și, la noapte, vreau musai să ajung la I am Legion și NOISIA. Mâine vă povestesc despre trupele maghiare pe care le tot descopăr pe aici. Unele mi-au lăsat o impresie bună, altele mi se par scoase din filme SF. Dar despre asta mâine. Acum vă las cu un filmuleț despre ziua de ieri. L-am primit de la organizatori și mi se pare că prezintă o mică parte din ceea ce înseamnă VOLT Festival.

credit foto: telefonul lui Tudor Sîrb.

1 Comment