Nici nu era încă ora 15, că în fața scenei mari au apărut deja câteva puștoaice cu însemnele 30 Seconds to Mars. Unele cu tricouri, altele cu tatuaje henna, care cum a crezut de cuviință. S-au postat acolo, în soare, la peste 30 de grade, așteptând concertul care urma să înceapă abia la ora 21:00. Le-am admirat stoicismul, am zâmbit cumva amuzată și am verificat încă o dată programul de la celelalte scene.
Nu sunt un fan 30 Seconds to Mars, dar tot la scena mare am ajuns și ieri, până la un moment dat. Acolo programul începe la 16:00 în fiecare zi. Ieri am avut parte de o adunătură muzicală destul de diversă. Pannonia Allstars SKA Orchestra au deschis concertele cu un mix de ska cu iz jamaican, jazz și reggae. Plici de energie și cu multe combinații de instrumete mi-au plăcut. Nu i-aș asculta în mod special acasă, însă live sună tare bine, mai ales pentru improvizațiile care sună tare bine.
Au urmat, apoi, Magna cum Laude, pe care i-am pierdut cu brio. Nu știu să vă zic nimic despre ei, dar se pare că ungurii îi adoră. S-a umplut spațiul din fața scenei în mai puțin de 10 minute de când au început să cânte.
În așteptarea băieților simpatici de la Foals, am deschis o bere rece și am urmărit încă câteva activități din cadrul festivalului. Bineînțeles, la Foals am fost în primele rânduri. Credeți ce vreți, însă mie stilul ăsta indie îmi place la nebunie, mai ales când e combinat cu un accent britanic și un spectacol de zile mari. Poate nu degeaba au câștigat, în 2013, Q Award for Best Live Act. S-a cântat și dansat cu ei, însă se simțea în aer așteptarea aia apăsătoare a puștoaicelor din primul rând, care între timp se înmulțiseră cu încă vreo 5-6 rânduri.
La 30 Seconds to Mars am plecat. Nu-mi plac, n-avea rost să stau să-i ascult. Într-o bună zi vă povestesc și părerea mea despre felul în care Jared Leto face muzică. Două ore mai târziu, schimbând, din nou, total stilul muzical, pe scena mare a urcat Steve Aoki. Dacă tot îi ascult mixurile când lucrez, am zis că merită văzut live. Electro house după indie, ska amestecat cu jazz și așa-zisul rock al 30 Seconds to Mars a fost o demență. Admir organizatorii pentru curajul de a face un așa line-up pentru o zi de joi.
S-a lăsat cu spectacol la Steve Aoki. Au fost torturi aruncate în public (vreo 10-15 cred), s-a făcut crowd surfing cu saltele gonflabile, au fost jocuri de lumini, focuri, fum colorat, confetii și alte minuni care au ținut publicul în priză până pe la 01:00. Tocmai bine pentru a ne seta starea potrivită pentru I am Legion care cântau la scena OTP Junior – Petofi Radio Szinpad.
Îmi place tare scena asta secundară. Mi se pare că are unele dintre cele mai faine adunături de band-uri și DJ, că publicul este mai potrivit cu starea mea de spirit și că muzica sună mult mai bine, chiar și dimineața foarte devreme.
I am Legion sunt un proiect făcut de Noisia (ah, Noisia!!!) și Foreign Beggars. Pe cei din urmă doar ce i-am văzut la Electric Castle, știam că fac super show în concerte. Pe băieții superbi de la NOISIA abia așteptam să-i văd din nou. Când am ajuns la scena OTP mulțimea era în delir. I am Legion sună mai bine decât se poate descrie în cuvinte. Un mix de electro rap, cu dub, DnB și fusion. Live sună super bine, mai ales că, după cum știam deja, atât Noisia, cât și Foreign Baggers sunt ași ai improvizației muzicale și ai interacțiunii cu publicul. După o oră au urmat NOISIA, puri, superbi, în cele mai bune stări ever, așa cum mi-am dorit să fie. A fost un vibe atât de fain, că nu m-aș fi dat dusă de acolo dacă n-ar fi trebuit să mai și dorm în viața asta. Și da, am fost ca fetele alea care stăteau mai devreme la scenă așteptându-i pe 30 Seconds to Mars. Am dansat și m-am bucurat ca la 15 ani de muzica băieților faini de la NOISIA.
În seara asta line-up-ul e mai light, dacă e să-mi dau cu părerea. În afară de Milky Chance, pe care mi i-a recomandat Alexandra, mai vreau să văd doar Karnivool (și ei fiind tot o recomandare, de data asta de-a Ancăi, care-i fanul lor numărul 1). Așa că iar mă duc să studiez trupele maghiare de la alte scene, să văd ce mai descopăr. Până acum am vreo 3-4 notate pentru a-i asculta mai pe-ndelete și acasă, presimt că mai urmează încă pe atâtea.
Poze, ca de obicei, de la Tudor, reprezentatul redacției sirb.net la VOLT Festival.