Ascult La Traviata (în română e Traviata, în original e La Traviata, în caz că vă întrebați de ce există două titluri pentru aceeași operă) în căști, că nu vreau să trezesc tot hotelul. Îmi amintesc că acum vreo 10 ani, când am fost pentru prima dată la operă mi-am dorit foarte mult să văd în premieră pentru mine La Traviata. Deși m-a învățat tata de mică să ascult acasă, pe vinil, diverse arii din operele celebre, până nu am văzut live un spectacol nu am putut aprecia la adevărata valoare opera și sentimentul unic pe care ți-l oferă. Ceea ce vă recomand și vouă.
Să revenim la oile noastre și să vă povestesc, cât de bine se poate face asta, despre primul spectacol din cadrul Toamnei Orădene. Așa cum stă bine unui festival care crește frumos de la an la an, Toamna Orădeană aduce, în ediția cu numărul 21, mai multe spectacole în sală și scade numărul concertelor câmpenești, în aler liber. Mie îmi place.
Festivalul a debutat cu o seară de operă în orașul care a avut prima Operă de pe teritoriul țării. De apreciat că organizatorii încercă (și reușesc) să ofere publicului calitate și spectacole care să se apropie de sufletele orădenilor care din 1924 nu mai au o clădire destinată spectacolelor de operă, dar care au ocazia din când în când să se bucure de câte un spectacol de acest gen sub găzduirea teatrului Regina Maria.
Seara de azi a oferit publicului un spectacol pe care mi-ar fi părut foarte rău să-l ratez. Trei soprane, doi tenori și un bariton aleși pe sprânceană au făcut un spectacol de nota 10. Concert cu arii din opere celebre, cu participarea orchestrei Filarmonicii de Stat Oradea. Cu: dirijor Cristian Sandu, regizor Horia Balinț, soliști: Olivia Latina (Italia), Raffaella Battistini (Italia), Daniela Vlădescu, Jose Concepcion (Spania), Alfredo Pascu, Ștefan Ignat. Totul s-a axat pe opera italiană, care mie îmi place cel mai mult. Drept e că este vorba de arii clasice, pe care le cunosc toți pasionații din domeniu, dar niciodată nu poți asculta prea mult Verdi. Și, cum anul acesta este anul Verdi, m-am bucurat din plin de spectacol. Bineînțeles că nu puteau lipsi arii din Puccini și Bellini. Arii din Rigoletto, Norma, Traviata, Cavaleria Rusticana, Bal Mascat, Tosca și altele au umplut sufetele spectatorilor de emoții unice, pe care doar opera ți le poate oferi.
Este foarte greu să redau în cuvinte ceea ce am trăit pe parcursul celor mai bine de două ore, așa că v-am pregătit o colecție de clipuri de câteva minute în care vă puteți face o imagine mai clară despre vocea specială a fiecărui artist în parte. Totul s-a desfășurat sub bagheta dirijorului Cristian Sandu și a fost regizat și prezentat de celebrul regizor orădean Horia Balinț.
Nu am pretenția să vă îndrăgostiți iremediabil la prima audiție, mai ales dacă nu sunteți pasionați ai genului, dar îmi doresc foarte tare să aud că v-am trezit interesul pentru a merge, măcar din când în când, la Operă. Un singur lucru vă mai spun despre acest spectacol. Îmaginați-vă acest mix senzațional de 3 soprane, doi tenori și baritoul Ștefan Ignat care ne face mândri pe scenele internaționale interpretând Bellini împreună, la final de spectacol. Asta așa, să știți ce-ați pierdut!
Organizatori: Casa de Cultură Oradea, cu sprijinul Primăriei Municipiului Oradea.
Sponsori: Ciuc, Golden Brau, Siemens, Vandana, Farmacia 3, Organique, Total Clean, Proges, Graf.
Parteneri: Digi 24, Zile și Nopți, Magic FM, Crișana, Jurnal Bihorean, Bihari Naplo, Bihor Online, Erdely Online
Living In, Impero, Zelist Monitor, Window Pub, Dreamstudio, Utopium, The 4thFloor, Standout.
Mașina oficială: Mercedes prin ATP Exodus
Puteți urmări evenimentul pe Twitter, cu hashtag-ul #to2012 și pe Facebook, pe pagina oficială.
Mulțumesc Bogdi pentru poze.
Cu plăcere! 🙂