Lipton, motanul meu cel negru și terorist, a intrat în familie de Crăciun, în 2010. Născut de o mamă neglijentă și abandonat pe străzi, Lipton s-a obișnuit rapid cu luxul perniței calde și confortabile pe care a ajuns să doarmă în casa mea. L-am răsfățat peste poate, de-am ajuns să mă întreb dacă nu cumva voi fi o mamă rea când voi avea copii adevărați.
Dar să vă povestesc câte ceva despre caracterul lui Lipton, motanul meu cel negru și (veți vedea în curând din ce motiv) terorist. Obișnuiește să doarmă cu mine în pat în fiecare seară. Adică se gudură pe lângă mine până adorm, făcând ochi de motan inocent și adorabil. După ce în sfârșit reușesc să închid ochii am parte de maximum o oră de somn liniștit.
Lipton, ființă nocturnă, ca toate pisicile din lume, nu are răbdare să-mi fac eu somnul de frumusețe. Așa că, pe la ora 2, uneori la 3, îl apucă joaca. Bineînțeles că eu dorm liniștită și nu am chef să mă joc cu el în mijlocul nopții, mai ales că ziua lucrez destul de mult și-s foarte obosită. Dar Lipton a descoperit metoda prin care mă trezește mai rapid decât un telefon urgent într-o dimineață de conferință.
Caută prin toată casa o cană, un pahar sau orice obiect poate face gălăgie dacă se sparge. Calm, cu o privire diabolică, împinge obiectul respectiv cu lăbuțele, până cade de pe masă/rafturi/mobile și se sparge cu zgomot. Să te ferească sfântul să dormi iepurește, că sari ca ars de fiecare dată.
Așa că am învățat să nu-i las la îndemână niciun obiect fragil, cel puțin nu noaptea. Dar deșteptul s-a prins de mișcare și mai ales de spaima pe care mi-o provoacă sunetul de obiecte care se sparg. Mai nou, ca un mic terorist ce e, s-a apucat să răstoarne tot felul de obiecte în timp ce eu lucrez. Îi place lui cum tresar și cum îl alerg prin casă când face câte o prostie. Un mic terorist, cum spuneam.
V-am scris despre Lipton pentru că Nebuloasa n-a avut liniște până nu mi-a dat o leapsă simpatică. Este vorba despre campania de promovare a filmului “Domestic”, care va ajunge în Timișoara pe 23 martie, ora 19, când va avea loc proiecția de gala la sala liceului de muzica Ion Vidu, în prezenta echipei de producție.
Dacăaveți povești interesante sau amuzante despre animalele voastre de companie le puteți trimite la povesti [at] domesticthemovie [punct] ro. Cele mai reușite povești vor apărea în cartea specială care va fi publicată odată cu lansarea DVD-ului cu filmul.
Ce ti-e si cu motanii astia! 🙂 Domestic nu e din 23 martie, adica luna asta? 🙂
Ba da, ai dreptate. Am corectat.
Astea sunt apucăturile copiate de la foster-mămica lui din aceeași specie, Pisa mea, pe care a adorat-o Lipton de cum a văzut-o. Când l-am cules din grădina era super speriat, nu mai știa unde să se ascundă – asta până când a apărut Pisa în cameră! De cum a pus ochii pe ea, Lipton- Negruțu a explodat de fericire, nu mai știa efectiv ce să-i facă de drag. Dintre toți puiuții pe care i-am adăpostit numai cu el a avut un comportament matern. Din păcate frumoasa mea s-a stins anul trecut în 7 decembrie, avea 12 ani și 6 luni. Am suferit enorm și îmi pare rău că nu am mai reușit să organizăm o întâlnire între ea și Lipton. Mă bucur însă că ea supraviețuiește în continuare, din câte am citit, în actele astea mici de terorism (cu toate că îmi pare și rău de orele tale de somn pierdute 🙂 )!
Teroristul nostru ,Snow, este la fel de dibaci in a pastra linistea la fel ca al tau. Slava Domnului ca Snow doarme toata noaptea, acum,pt ca la inceput am avut si noi aceasta problema, dar il dadeam afara din camera. Acum are 7 luni si doarme toata noaptea la picioarele mele.In rest face prostii cat carul si este campion la furat mancarea. Dar este un motanel minunat, alb luat de pe strada pentru fetita mea. Ma bucur mult ca face parte din familie !