Limba germană, mărțișoarele și răbdarea

Nu vreau să scriu despre cum a venit azi primăvara (o fi venit? Că soare era și ieri, dar frig o să mai tot fie până prin 15 martie), nici despre cum mărțișorul este o tradiție românească, bine păstrată, răspândită peste tot prin țară (bravo,10!). Azi vă povestesc despru cum am învățat să combin utilul cu plăcutul atunci când vine vorba de tot felul de munci plictisitoare, dar necesare pe care le practicăm cu toții.

Unii dintre voi știți, alții aflați acum: eu nu știu să cos! Adică știu cum se face, teoretic, că doar nu-i nu știu ce filozofie, dar fac cum fac și niciun nasture cusut de mine nu rezistă mai mult de câteva zile. Altceva nici n-am mai încercat să cos, ce-i drept. De asemenea, nu am răbdare să calc. Așa că, de cele mai multe ori, aleg să port haine care nu trebuie călcate și, dacă chiar e musai să pun fierul în priză, atât mă tângui încât se găsește cineva drăguț să calce în locul meu.

Vă puteți imagina că atunci când sunt obligată, conjunctural, să execut oricare dintre corvoadele astea, mă apucă emoțiile, încep să tremur și devin mult mai neîndemânatică. Mama, săraca, știe toate astea. Odată, când eram prin clasa a doua, am ajuns acasă cu etamina cusută de pantaloni. Am avut Lucru Manual și, deși am insistat că eu nu-s capabilă de așa ceva, doamna învățătoare (căreia îi port un respect profund și-n zi de azi) a insistat că toate fetițele trebuie să coasă. Și-am cusut. Toată etamina de pantaloni.

Mno știindu-mi acum ofurile, imaginați-vă cam ce-a fost în sufletul meu când fetele de la Berlitz Timișoara m-au invitat la un curs practic. Teoria suna grozav: învățăm să facem mărțișoare, dar totul ne va fi explicat în limba germană, să ne obișnuim cu conversația și să îmbinăm utilul cu plăcutul. La germană nu-s vreun as, îndemânare zero. Dar a fost așa de fain mediul și așa de relaxați și de veseli oamenii, că parcă nici nu mi-am dat seama cum au trecut cele două ore de curs.

Am învățat să rulez fâșii subțiri de hârtie și am obținut un rezultat satisfăcător, din prima. Procesul de rulalre se numește quilling și arată cam ca în filmulețul de mai jos.

Mi-a plăcut foarte mult că am mai învățat câte ceva nou, am avut ocazia să exersez cuvinte altfel decât la un curs de germană obișnuit și că am descoperit cum să depășesc momentele în care nu am chef să fac lucruri din astea, gen cusut, lipit, călcat. Voi folosi audio books cu lecții de limba germană, că și-așa am primit ceva CD atunci când am început să învăț germana la berlitz Timișoara.

Mărțișorul pe care l-am făcut la workshop a ajuns chiar azi la mama (după 20 de ani fix de la ultimul mărțișor pe care i l-am făcut cu mâna mea). Poze de la workshop găsiți pe Facebook și opera mea de artă o expun mai jos. Mulțumesc încă o dată fetelor de la Berlitz Timișoara pentru invitație și pentru compania plăcută.