Când am văzut, azi noapte, că începe să ningă, tocmai mă pregăteam să mă culc. M-am ridicat din pat, mi-am luat primele haine groase pe care le-am avut la îndemână și-am ieșit să mă plimb, deși era puțin trecut de 12:00 AM. Am simțit nevoia de a saluta ultima zăpadă din această iarnă, chiar dacă, recunosc, iubesc soarele mult mai mult decât orice înseamnă iarnă, oricât de frumoasă ar fi ea.
Apropo de iarnă, asociez, încă de când eram mică, frigul și zăpada cu scriitorii ruși. Mi se trage, cred, de la descrierile foarte pitorești și pe alocuri romantice ale peisajului de iarnă desenat de Tolstoi în Anna Karenina. Dar, dacă Tolstoi mi-a deschis apetitul pentru scriitori ruși, abia când l-am descoperit pe Dostoievski m-am îndrăgostit iremediabil de ei. Mi-am petrecut multe ierni în lumea imaginată de marele maestru, mai ales în liceu și în primii ani de facultate.
Așa că nu mă mir deloc că, aflată sub vraja ultimei zăpezi, am decis azi noapte să văd un spectacol de teatru care pune în scenă Nopți albe a lui Dostoievski. Mâine, 20 martie, de la ora 19:00, la Sala Mare a Teatrului Național Timișoara, se joacă Nopți albe, în regia lui Stefano de Luca.
Nu-i ușor să pui în scenă Dostoievski. De fapt, este aproape imposibil să surprinzi toată emoția pe care o cuprinde în poveștile pe care le scrie. Intrigile complicate, încărcătura emoțională și apăsarea constantă pe care o transmite în scris sunt foarte dificil de redat într-o 100 de minute, cât durează spectacolul de mâine. Însă știu că Stefano de Luca face minuni, așa că am încredere că ceea ce voi vedea pe scenă va merita fiecare clipă petrecută în sala de spectacol.
Nopți albe este o poveste care, pe fundalul magiei nopților albe ale Sankt Petersburgului, spune povestea unui tânăr care trăiește cumva în lumea lui și o fată singuratică, captivă în propria ei viață. Confesiunile pe care și le fac și umbra mereu prezentă a unui al treilea personaj, un bărbat plecat din viața fetei (Nastenka, pe numele ei) pe care ea îl așteaptă mereu să se întoarcă, oferă senzația de complicitate și apartenență a cititorului/spectatorului.
Cum spuneam, eu mâine merg la teatru. Dacă vreți și voi să celebrați sfârșitul iernii cu un spectacol pe măsură, vă ofer o invitație dublă la Nopți albe, valabilă mâine, 20 martie, de la ora 19:00. Tot ce trebuie să faceți este să-mi lăsați un comentariu în care să-mi spuneți ce părere aveți despre scriitorii ruși și, dacă aveți vreun favorit, să-l și numiți. Intră în concurs și cei care nu-s familiarizați cu literatura rusă, dar care și-ar dori să o descopere. De la voi aș vrea să știu ce v-a stârnit curiozitatea, în afară de iarna asta care nu se mai termină. Anunț câștigătorul/câștigătoarea deseară, la ora 22:00.
*foto: Teatrul Național Timișoara
Ciao Cristina!
Noi tocmai ce ne-am intors dintr-un city break din Moscova si Saint Petersburg, si chiar daca nu suntem familiarizati cu scriitori rusi, teatrul ramane o pasiune de-a noastra.
Ne-ar face mare placere sa vizionam “Nopti albe”, pentru a gusta mai mult din farmecul rusesc.
Mersi
Pfff, vă invidiez! Mi-ar plăcea să văd și eu Sankt Petersburg într-o zi. 🙂
Ciprian, cum dorul de Rusia se duce tare greu (din ce-am auzit), invitația merge la tine. Cu tot cu +1. Revin cu mail cu detalii si ne vedem deseara la teatru.
Sunt in asetiment cu tine, Cristina, asociez iarna cu Dostoievski, care e programat la recitire dupa o pauza de vreo 10 ani pentru iarna viitoare, ca de asta sper sa scapam rapid 🙂
Da, e cam timpul să plece iarna asta. Cât despre Dostoievski, cred că la vară, la 40 de grade, o să încerc să recitesc ceva, poate mă mai răcoresc. Mereu m-am întrebat cum ar putea decurge treaba asta. :))
Mie îmi plac că sunt la fel de depresivi ca mine! :)) Dostoievski mai ales :))
Ahahahahaha. Best ever! :))