S-au aranjat lucrurile în așa fel încât, anul acesta, pentru prima dată, am ajuns și eu la Comedy Cluj, unul dintre festivalurile pe care le-am urmărit doar prin poveștile altora și care mi-a trezit interesul mai ales pentru selecția de filme (bune). Aseară am văzut, entru prima dată, The Rocky Horror Picture Show, un film britanic de referință pentru genul cult. Cumva, e un fel de bunic al genului, apărut în 1975, într-o epocă în care oamenii trăiau înconjurați de coconul moale al prejudecăților.
The Rocky Horror Picture Show este mai mult un fenomen cultural decât un film. Ba, chiar, în momentul în care își avea premiera (în 1975) nu a fost primit de public cu prea mare entuziasm. Probabil din cauză că atinge multe dintre tabuurile oamenilor, publicul și criticii nu s-au lăsat impresionați de mixul de sexualitate, prezențe androgine, transsexuali și alte ”specii” blamate la momentul respectiv. Însă, ideea celor de la 20th Century Fox de a transforma filmul într-un midnight movie a generat un înteg fenomen social. Oamenii din SUA au început să organizeze întâlniri și convenții cu tematici din film, au creat comunități, au început să ducă filmul dincolo de marele ecran. Când a apărut varianta pentru micile ecrane, tot fenomenul a luat și mai mare amploare, filmul ajungând să fie văzut și revăzut timp de generații.
Mi-a plăcut foarte mult coloana sonoră. Fiind vorba despre un musical, m-am putut bucura de ea din plin. Vă las un link cu soundtrack-ul, vă faceți singuri rost de el, da? Promit că merită. Coloana sonoră a fost scrisă de Richard O’Brien, care joacă în film rolul lui Riff Raff. Un mix de pop culture și rock’n’roll, cu versuri amuzante pe alocuri și un spectacol de dans care nu te lasă să stai cuminte pe scaunul din sala de cinema, muzica din film nuanțează foarte bine situațiile prezentate.
Vă recomand să căutați The Rocky Horror Picture Show și să-l vedeți pe un ecran cât mai mare. Pare-mi-se, văzut acasă cu laptopul pe genunchi nu are același farmec.
Azi vreau să ajung la scurtmetraje și deseară vreau să văd Russendisko. Mâine revin cu povești noi din festival, cu părerea mea despre filme și, poate, cu câteva recomandări de scurtmetraje, dacă-mi vor plăcea.