Un hornar mic – mărțișor

La mine, în Ardeal, tradiția mărțișorului se păstrează destul de bine. Nu și-a pierdut din semnificație așa mult ca în alte locuri din țară, unde a devenit o chestie pur comercială. Tradiția spune că bărbații oferă mărțișoare femeilor care le sunt foarte dragi sau celor pe care le respectă în mod deosebit. Adică surori, iubite, colege de serviciu, șefe, prietene bune și cam atât. Subliniez, bărbații sunt cei care oferă mărțișoare. Că am auzit și am văzut în alte zone (inclusiv în Banat, unde locuiesc acum) femei oferind mărțișoare altor femei.

Când aveam 4-5-6 ani primeam mărțișor de la tata, de la bunicii mei și cam atât. În clasele primare am adăugat în listă vecinul și colegul meu de joacă favorit. Printr-a 6-a am primit și primul mărțișor de la un băiat căruia îi eram dragă. În liceu am mai adăugat câțiva prieteni buni și al meu prieten cu care m-am mândrit vreo 2 ani și mai bine.

Nu am așteptat niciodată mărțișoare de la oameni pe care i-am văzut doar de câteva ori în viață sau cu care nu am împărțit vreun fel de intimitate de-a lungul timpului. Dar am fost uneori dezamăgită profund când Xulescu nu a respectat tradiția, și, în calitate de prieten bun sau iubit, a lăsat să treacă data de 1 Martie fără să-mi aducă un mărțișor.

Uneori mi-e greu să mă obișnuiesc cu ideea că sistemul meu de valori e puțin diferit de al altora și că, ceea ce pentru mine înseamnă un semn de apreciere și respect, pentru alții nu înseamnă nimic mai mult decât o simplă obligație. Uit și că tradițiile se devalorizează și simbolul primăverii nu mai înseamnă decât 8 lei dați pe-o chestie chicioasă din piață, nu gestul simbol de a oferi șnurul alb cu roșu ce simbolizează venirea primăverii și începutul noului an (da, anul nou începea odată cu venirea primăverii, de-acolo și toate referirile la agricultură din plugușor și alte urări tradiționale. Numai de când am adoptat și noi calendarul gregorian începe anul în mijlocul iernii. Adică numai de vreo 400 de ani).

La mine, în Ardeal, mărțișorul e simbol al prosperității viitoare, al vieții noi, al norocului și al fertilității. Femeile îl poartă toată luna martie și se mândresc cu el. Bărbații oferă mărțișoare simple, care se pot purta în piept sau șnururi care se leagă pe mână, nu dubioșenii cu care nu poți face nimic și le expui prin casă pe undeva în cel mai bun caz. Eu declar azi sezon deschis la mărțișoare și îmi atârn în piept un hornar mic, ca în fiecare an. Să-mi poarte noroc și să-mi fie aproape.