Mă răsfăț din când în când cu câte o zi în care nu lucrez. N-are niciun haz să fie sâmbătă sau duminică, toată lumea e liberă în weekend. Așa că de câte ori simt nevoia de o pauză, îmi permit aroganța de a alege o zi de marți sau miercuri în care să închid interneții, telefonul și să fac ceva special pentru mine. Azi a fost una din zilele astea.
Am început ziua cu o întâlnire cu plimbăreața familiei. Soră-mea e geolog și se plimbă peste tot prin Europa să studieze bolovani. Rar o prind în oraș și mai rar avem timp să ne vedem. Parcă am locui în țări diferite, așa de rar se întâmplă. Mno, o poveste cu copilul plimbăreț mi-a dat o stare foarte bună. Așa de bună, că în drum spre întâlnirea cu ea radiam toată. Am surprins oameni zâmbind când treceam pe lângă ei. Cred că starea de bine e molipsitoare.
Pentru că am vrut ceva deosebit, am vorbit cu Richie să mă introducă în lumea Mokum. Am descoperit că pot bea o cafea delicioasă într-o companie de excepție. Mi-a povestit omul și cum se prepară cafeaua cu French Press, care-i diferența între cea făcută la expresor și cea făcută în stil franțuzesc. Mi-a plăcut la Mokum și-o să revin, că am găsit aici cafeaua aia care-mi place mie cel mai mult: destul de amară cât să știu că-i cafea și destul de dulce încât să nu aibă nevoie de zahăr sau lapte. În plus, surpriza a fost că în Mokum poți cumpăra tot felul de chestii drăguțe: ceai, cafea și…ciorapi de damă colorați în toate nuanțele posibile. Bietul Richie a trebuit să mă suporte într-o stare foarte feminină. Nu a mormăit nimic, nu s-a supărat. Mulțumesc prietene pentru răbdare.
După așa un început de zi, se cerea o sesiune de shopping. N-am găsit nimic drăguț, așa că m-am răsfățat cu un audiobook din Cărturești: Micul prinț, în lectura lui Florian Pitiș. Pentru că lucrurile care mă fac cea mai fericită sunt cele mici. Cu zâmbetul pe buze m-am plimbat pe străzile însorite și friguroase ale orașului. Pe alte străzi decât de obicei. E un fel de drifting. În plimbările astea descopăr cele mai interesante lucruri. De exemplu azi am găsit o clădire cu basoreliefuri cu grifoni. E undeva prin Traian și la prima vedere zici că-i o dărăpănătură neinteresantă. Dar soarele o lumina în așa fel, încât îi punea în valoare fix grifonii ăia superbi. O să revin cu poze zilele următoare, că acum aparatul meu foto e plecat să redescopere România.
O zi superbă, așadar. Urmează un chef într-un loc frumos, cu oameni dragi mie și apoi un somn sănătos. Azi m-am simțit turist în orașul meu și tare bine a fost. Cam ca în vară, prin Timișoara Noastră.
Ziua mea a fost exact pe dos și asta poate pentru că n-am ieșit din casă. N-am reușit, n-am îndrăznit. Și nu pentru că mi-aș fi lăsat părți din mine pe trenuri ori prin alte orașe. Tocmai de-aia nu scriu o postare despre cel mai aiurea 8 martie, pentru că nu vreau să-mi întunec iar blogul și colțul ăla de suflet pe care-l mai am. Ție, în schimb, cât mai multe astfel de zile îți doresc!
Draga mea, nu lăsa gândurile și stările urâte să te stăpânească. dă-le o lecție și ieși la soare. În aer liber lumea e mai frumoasă și mai sănătoasă decât între patru pereți, crede-mă. Hai, curaj! Mai puțin și îți arăt și ție clădirea cu grifoni.
Ma bucur ca si eu am facut parte din prima ta zi de primavara, mai ales, ca in acest anotimp eu eman (cred) cea mai mult energie.
Tu ai multă energie oricum. Dar da, mai ales primăvara 🙂
Mai, eu in general sunt un om rabdator cu femeile..anyway, ma bucur ca ti-ai savurat ziua de primavara, o meritai.
si ai prins si o vreme foarte misto. Eu mi-am luat o vacanta daca as putea spune, ca am absentat foarte mult pe blog. :))