Cine vreau să-mi cânte cântece de leagăn…

Uncategorized

…nu are milioane de fani pe pagina de Facebook, nici nu apare in CanCan. N-o știe o țară întreagă și nici nu este idolul oricărui puber român. Nu se dezbracă pe scenă, nici nu cere hoteluri de țâșpe mii de stele când cântă în alte orașe decât București.

Este o artistă despre care mulți români nici n-au auzit, dar care este iubită de mulți europeni. Mărturie stă faptul că a cântat pe multe scene de jazz și blues din Europa și chiar din SUA. Este autodidact într-ale muzicii și totuși rămâi înmărmurit când o asculți cântând. Maria Răducanu, căci despre ea este vorba, este una dintre vocile românești de care m-am îndrăgostit iremediabil și care are un loc special în sufletul meu. More

5 Comments

Șoferi în Timișoara

Uncategorized

În Timișoara iar e perioadă de examinare pentru cei care vor permis de conducere. Sunt la curent cu fiecare examen pentru că locuiesc aproape de locul în care se dă testul scris, adică prin zona Mall-ului. De fiecare dată văd o mulțime de tineri plecând de acolo înjurând, cu dosarul în mână. Ceea ce înseamnă că au picat și mai trebuie să susțină o dată examenul. Amintindu-mi de metodele de examinare de acum câțiva ani, când mi-am luat eu permisul, mă gândesc că e mai bine să existe un examen mai strict, că oricum avem pe stradă o mulțime de dubioși care ne pun viețile în pericol.

More

6 Comments

Cercei handmade

Uncategorized

Ce fac trei fete într-o seară de miercuri? Nu, nu-i începutul unui banc, e începutul unei povești care se întâmplă în Timișoara. Pentru că dragele mele colege de apartament au o dexteritate mai mare decât a mea și pentru că suntem toate trei mari fani de cercei handmade, ne-am pus frumușel și am făcut niște cercei. Primii noștri cercei.

Vă arăt și vouă pozele și vă transmit din partea fetelor că așteptăm feedback. Așadar, scoateți ochiul critic și liber la comentarii.

 

 

12 Comments

Dulce Românie

Vorbeam zilele trecute cu un amic care a plecat din țară acum o vreme. A venit în vizită acasă și, cu ocazia asta, ne-am văzut la o poveste. Ca majoritatea celor care nu mai locuiesc în România, m-a sfătuit să plec de aici. Cred că este o atitudine generală a multor români care lucrează în străinătate și mă refer aici la cei care au job-uri decente, bine plătite, nu la căpșunari.

Într-adevăr, nu poți compara salariile din România cu cele din alte țări. Nici nivelul de trai. De sistemul educațional nu are rost să mai vorbesc, că m-am plâns de cel autohton de nenumărate ori. Politica noastră e subiect de tabloid, vedetele ajung în top în funcție de cât sunt de dezbrăcate sau cât de mari sunt scandalurile în care se implică, toată lumea se plânge de absolut tot ce se întâmplă, dar sunt prea puțini cei care fac ceva pentru o schimbare etc.

Totuși, eu nu aș pleca din România. Am reușit să găsesc aici, lângă mine, tot ce am nevoie. Sunt mulțumită de clienții mei, care plătesc de obicei la timp și suficient, de oamenii pe care îi cunosc, de mediile în care mă învârt, de prietenii mei. Ador țara asta pentru toate lucrurile frumoase pe care le are și încerc să mă țin cât mai departe de toată mocirla în care le place unora să se scalde.

E cam ca pe vremea când apăruseră manelele. Unii le ascultau cu mare pasiune, deveniseră un simbol național, așa cum sunt acum scandalurile Iri-Moni, Pepe-Oana sau mai știu eu care. Alții au ales să-și vadă de treaba lor, să nu le ia în seamă și să continue să descopere muzică bună. Nu ducem lipsă de valori, ducem lipsă de voința de a le descoperi. De multe ori e mai simplu să stai să vezi un circ ieftin de care apoi să te plângi, decât să te ridici pur și simplu în mijlocul spectacolului, să pleci. Țara asta nu duce lipsă de lucruri minunate, duce lipsă de oameni care să facă un minim de efort pentru a le pune în valoare.

De-asta îmi plac toate proiectele de promovare a valorilor naționale. Sunt fan al Redescoperă România, al proiectelor gen Țara lui Andrei, Umbrela Verde, Verde pentru biciclete, al festivalurilor de artă (unele, cum ar fi FITS sunt în top 3 în Europa, știați?). Și tot de-asta încerc să fac și eu ceva pentru oamenii care au nevoie de mai mult decât învață la școală. Că n-o fi sistemul educațional strălucit, dar adevărul este că n-am întâlnit încă un român care să vrea să învețe și să nu aibă de la cine. Profesor îți poate fi un om cu mai multă experiență în domeniul tău de activitate, tata Google, Kindel-ul din dotare sau orice sursă de informație pe care o găsești. Important e să vrei.

 

5 Comments

Ce poţi face într-o Vineri 13?


Iar e Vineri 13. Sună aşa…o dată scoasă din filmele de prost gust de la Hollywood. Cele pe care le vezi prea des, chiar dacă le vezi rar.

Noroc că azi, da, vineri 13, la Mansardă la Facultatea de Arte e Noaptea Cinema-ului Francez, organizată de Lectoratul Francez al UVT în colaborare cu Hexagone, L’Association des Etudiants Francophiles de Timisoara. Programul începe la ora 20:00.

Provocarea e că filmele sunt difuzate fără subtitrare. Aşa că mă duc şi eu să-mi dau examenul la Franceză, împreună cu alţi câţiva degustători de film francez. Îmi place că am găsit diversitate de data aceasta. Producţiile variază de la comedii la thrillere, de la drame la romance. Pe program am citit:

ora 20.00: Le peril jeune, Cedric Klapisch, Franta, 1995.
ora 21.45: Nos jours heureux, Eric Toledano si Olivier Nakache, Franta, 2006.
ora 23.45: Harry, un ami qui vous veut du bien, de Dominik Moll, Franta, 2000.
ora 01.45: Embrassez qui vous voudrez, de Michel Blanc, Franta, 2002.
ora 03.15: Laisse tes mains sur mes hanches, de Chantal Lauby, Franta, 2003.

Intrarea este liberă şi, din câte am citit, se oferă mic dejun celor care rămân până la sfârşit. Sper să fie şi cafea. Eu am de gând să văd cel puţin 3 dintre ele.

Sursa: www.timisoaraazi.ro

1 Comment

Amintire cu miros de astenie

Se întâmplă destul de rar în ultima perioadă să-mi amintesc de prieteni vechi şi pierduţi peste tot prin lume. Şi mai rar mă opresc să şi fac ceva în sensul ăsta. Azi, ca un copil lovit în plex de astenie ce sunt, am lovit butonul de youtube şi pe search……ceva de demult. Bineînţeles că l-am trântit şi status. Doar e aproape ora 2 noaptea. Toţi dorm, beau sau nu-i interesează. Şi bine fac.

Ce nu înţeleg, e cum se poate întâmpla ca, de acele puţine ori când am reacţii de genul ăsta, să primesc fără excepţie feedback de unde mi-aş dori. Şi nu, nu e întotdeauna acelaşi loc. Rămân mereu mută de uimire să redescopăr aceleaşi gesturi, aceleaşi stări, după atât de mult timp. Nu e prea plăcut când realizez că timpul trece, mă îndepărtez din ce în ce mai mult de oamenii frumoşi şi de departe şi abia uneori schiţez un gest de reapropiere. Dar e al naibii de plăcut să ştiu că lumea chiar îmi urmăreşte statusurile :). Mulţumesc.

No Comments

Un gest umanitar de nivel global

Uncategorized

I-am zis “umanitar” pentru că ne priveşte pe toţi. E unul dintre acele proteste care, cumva, reuşesc să atingă OM-ul din fiecare din noi. Ne fac să luăm atitudine. Pentru că e vorba de “sănătatea”
casei noastre. A Pământului.

3 Comments

Cum sa faci un MBA in strainatate? Prin RIMME!

Uncategorized


Au început pregătirile pentru RIMME 2009. Fii pe fază dacă vrei să pleci la studii şi să ai şansa să câştigi premii în burse.

Prima ediţie RIMME va avea loc la Bucureşti, în data de 12 martie 2009, într-un mediu inedit, la Hotel Intercontinental, între orele 12:00 şi 20:00. Dedicat oportunităţilor internaţionale de studii postuniversitare şi programelor de MBA, prima ediţie RIMME doreşte ca vizitatorii să interacţioneze cu cele 35 de instituţii educaţionale, pentru a afla cele mai bune oferte de studii postuniversitare din România şi din străinătate.

RIMME – ROMANIAN INTERNATIONAL MASTER & MBA EXHIBITION este un eveniment care îşi propune să faciliteze accesul la programele internaţionale de Master şi MBA pentru tinerii români – studenţi, absolvenţi şi tineri profesionişti – interesaţi să urmeze un program academic postuniversitar.

RIMME este susţinut de CEU Business School, care va face o simulare a unui curs real MBA studenţilor şi absolvenţilor români, în cadrul evenimentului. De asemenea, în urma unor interviuri face-to-face cu reprezentanţii CEU Business School, vizitatorii au şansa de a câştiga una dintre cele patru burse de studii, oferite prin concurs.

Mai multe detalii despre eveniment sunt disponibile pe site-ul www.rimme.educativa.ro.

1 Comment

NU mă lăsa să mă las

Uncategorized

Uite cum complotează poporul să mă reapuc de scris pe blog. Când mă pregăteam să îi zic PA! Aşa sunt oamenii: nu te lasă să te laşi. Şi bine fac. Miezule, Roxi, mulţumesc. Mi-aţi redeschis apetitul pentru scris.

Mi-a dat Miezu’ o leapşă. Răspunsurile mai jos. Roxi, sper că pe tine te-am fericit în postul anterior. 🙂

SUNT: mereu veselă ca un copil şi serioasă ca un om mare.

AŞ VREA: să pot să nu mai vreau atât de mult de la alţii.

PĂSTREZ: lângă mine cele mai ciudate persoane, amintiri şi obiecte. Am încercat odată să fac o clasificare a “arhivelor”. Mi-am dat seama că aş avea nevoie de mai mult de trei dimensiuni. Şi m-am oprit…că nu mă simt matematician.

MI-AŞ FI DORIT: să fiu la Woodstock, să-l cunosc pe străbunicul meu (care era paharnicul Împăratului), să ştiu rusă şi să pot zbura.

NU ÎMI PLAC: florile artificiale şi păsările ţinute în colivii.

MĂ TEM: să nu ajung să nu-mi mai pese.

AUD: doar ce îmi place, când îmi place şi cât îmi place din ce spun ceilalţi. În caz că se întreabă cineva, din cauza asta pot să fiu aşa senină chiar şi atunci când, poate, nu ar fi cazul.

ÎMI PARE RĂU: că nu îmi aloc destul timp. Am câteva cărţi necitite în bibliotecă, o mână de proiecte la stadiu de…proiect şi câţiva oameni pe care niciodata nu reuşesc să-i văd destul de des.

NU SUNT: copilul cuminte şi ascultător pe care şi-l doreau al mei când eram mică. Şi se mândresc amândoi cu asta.

DANSEZ: cu pasiune, demult şi aproape de demenţă.

CÂNT: execrabil. Şi doar când sunt singură.

NICIODATĂ: nu am reuşit să zbor. Mai este timp…. (avionul nu e o soluţie, nici parapanta. Am încercat.)

RAR: dorm mai mult de 5 ore pe noapte. Şi la fel de rar mănânc ciocolată.

PLÂNG: în linişte şi doar când sunt singură. O dată la o mie de ani. Şi nu o recunosc deschis niciodată.

NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: o persoană agreabilă. Dar arunc un ochi prin vecini şi-mi dau seama că nici alţii nu sunt…..Deşi nu dorm mai bine noaptea pentru asta.

NU ÎMI PLACE DE MINE: când nu am răbdare cu mine şi mă oblig să fac mai mult decât pot duce.

SUNT CONFUZĂ: Sunt. Se mai întâmplă.

AR TREBUI: ca lucrurile cu adevărat importante să conteze mai mult.

Acum leapşa asta pleacă la Cârtiţoiu’, Roxi şi Nico, iar eu plec să dorm.

No Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close