PR Forum – un must pentru specialiștii în comunicare

Am lucrat ca freelancer mai mult de cinci ani. Mi-a plăcut confortul oferit de programul flexibil și de faptul că de cele mai multe ori puteam lucra noaptea. Nu mi-a plăcut, însă, că mereu am simțit lipsa colegilor cu care să pot face schimb de impresii și de informații din domeniu.

Cred că învățarea este un proces continuu, care începe dinainte să conștientizăm că suntem oameni și nu se termină niciodată. De aceea e important să fim mereu la curent cu tendințele și noutățile din domeniul nostru de activitate. Pentru mine asta înseamnă cel puțin două ore de citit siteuri de specialitate în fiecare zi și participarea periodică la diverse conferințe și seminarii. Schimbul de impresii este și el foarte important. Nu poți lua pulsul pieței stând izolat de lume, în zona de maxim confort. Putem fi foarte buni specialiști doar dacă creștem și învățăm mereu. More

No Comments

Cu românul la psiholog

Uncategorized

În România anului 2015 mersul la psiholog este încă un subiect tabu. În condițiile în care aproximativ a opta parte dintre românii majori suferă de o formă sau alta de depresie, un procent de aproximativ 70% nu au fost niciodată la psiholog și, probabil, nici nu vor ajunge într-un viitor apropiat. Este considerată o rușine ca cineva să aibă nevoie de terapie și există toate șansele să atragă oprobiul public pentru simpla recunoaștere a nevoii de ajutor.

Nu vreau să intru în polemica aia în care românii preferă să se spovedească unui preot decât să meargă la un psiholog. Adevărul este că și procentul celor care preferă o spovedanie sănătoasă a scăzut în ultimii zece ani. Din păcate, foarte mulți refuză să recunoască public sau măcar pentru ei că au o problemă și că ar fi bine să încerce să o rezolve. Oamenilor le este teamă de reacția celor din jur și de stigmatul pe care vor fi nevoiți să-l poarte din momentul în care ceilalți află că un cunoscut apelează la serviciile unu psiholog.  More

4 Comments

Guillaume Perret la Timișoara, în cadrul JazzTM 2015

Uncategorized

JazzTM_2015_Guillaume_Perret

Când văd că sunt oameni care bat toată țara să vină în Timișoara pentru JazzTM, simt cum crește sufletul în mine. Am avut de la început un sentiment bun despre festivalul ăsta, însă nu m-am așteptat să genereze buzz la așa distanță de casă. O fi din cauza artiștilor de nivel mondial pe care îi aduc organizatorii și la care publicul are acces gratuit (Asta mi se pare o super chestie. Deși merg la foarte multe festivaluri în fiecare an, doar despre JazzTM știu să fie gratis).

În fine, suntem abia în ianuarie, dar deja organizatorii au început să anunțe niște artiști de renume care vor urca pe scena din Piața Victoriei. Unul dintre ei este Guillaume Perret, un saxofonist care îmbină jazzul contemporan cu funk și metal. Cei care au fost la edițiile trecute ale JazzTM și l-au văzut pe Ilhan Ersahin alături de Istanbul Sessions, vor aprecia cu siguranță concertul. Ceilalți, vă rog să ascultați măcar 2 minute din clipul de mai jos. More

No Comments

Limba română: încotro?

 

Am aflat recent, de la părinți care au copii în clasele primare, că temele pe care le primesc la Limba română sună cam așa: ”Scrieți o compunere despre cât de minunată este primăvara. Căutați pe Google (sigur găsiți ceva) faceți un text de vreo 5-7 paragrafe și aduceți foile printate la școală. Nu contează foarte mult ce scrieți, important este să veniți cu tema făcută”. Știu, nu toate cadrele didactice sunt așa. Am și eu o profesoară în familie și am văzut că lucrează mult să pregătească elevilor lecții interesante pentru ei, dar care să respecte și programa.

Nu vreau să încep iar o discuție despre cât dezinteres există în rândul profesorilor, că oricum nu ajungem niciodată la altă concuzie decât că Statul este de vină pentru tot ce se întâmplă în sistemul nostru de învățământ. Ideea este alta. Copiii care au acum 8-10-12 ani ar trebui să învețe să gândească cu reierele lor, nu cu tata Google. Ar trebui să fie capabili să își exprime ideile în mod coerent, să formeze propoziții și fraze care au un cap și-o coadă. Unii dintre ei vor deveni, la rândul lor, profesori. Alții se vor face ingineri, dar o parte dintre copii vor crește mari și vor vrea să lucreze în PR sau Marketing sau domenii conexe. More

4 Comments

Să nu mai tot iubim și câinii vagabonzi

Uncategorized

E mare gălăgie la Timișoara în perioada asta. Primarul vrea să inaugureze o taxă pentru fiecare câine deținut și să crească amenzile pentru cei care nu-și castrează/sterilizează animalele. În plus, câinii adunați de pe stradă nu mai sunt lăsați toți liberi. Cei sănătoși se sterilizează și se trimit înapoi pe stradă, cei bolnavi se țin în adăpost și cei care sunt foarte bolnavi sau loviți de mașini sunt eutanasiați. Bineînțeles, asociațiile de tot felul au început să vocifereze și s-a ajuns până la vizite oficiale la centrul de ecarisaj.

Nu mă înțelegeți greșit, nu-s vreo insensibilă stil Cruela DeVill. Am crescut acasă (la casă) cu câine, îmi plac animalele și nu le-aș face rău în mod intenționat. Dar asta nu înseamnă că voi fi vreodată de acord să se aloce bani mulți pentru a păstra pe stradă o grămadă de câini periculoși, dar sterilizați și sănătoși tun. More

9 Comments

Mai scrie-mi o scrisoare

Cum strică și interneții ăștia hobby-urile oamenilor! Parcă erau lucruri, în vremuri demult apuse, care s-au pierdut o dată cu toată tehnologizarea pe care o tot lăudăm.

Spre exemplu, era o vreme când îmi plăcea să verific căsuța poștală de-acasă. Primeam câte o scrisoare de la un prieten drag, câte o carte poștală de la cineva plecat în vacanță, așteptam cu nerăbdare cotidianul și revista lunară la care eram abonată. Acum, tot ce mai primesc în căsuța poștală sunt facturi și reviste de reclame de la supermarketurile din zonă. Trist. Nu îmi mai vine să o deschid și parcă, de multe ori, mi-aș dori să nici nu mai fie acolo, că e ca un membru al familiei Bundy care tot cere bani. Am devenit un Al Bundy modern din cauza internetului. More

6 Comments

Concurs cu pisici

E plin internetul de poze cu pisici. Ca și cum n-ar fi suficient, noi, posesorii de feline, contribuim destul de des la lupta asta a pisicilor de a cuceri internetul.

Mâine este ziua lui Lipton (să trăiască, La Mulți Ani!). Împlinește 2 ani și propun să îl sărbătorim ca atare. Lipton al meu e o superbitate și știu că fiecare dintre voi gândiți la fel despre pisica voastră, așa că vă invit să participați la o expoziție de feline pe blogul meu. Aștept pozele cu pisica voastră pe mail, la cristina@prbeta.ro, până în data de 10 august. More

11 Comments

Să nu uităm să ne punem pe primul loc

M-am întâlnit zilele trecute cu una dintre fostele colege de facultate. Întâmplător eram la cumpărături. Eu tocmai îmi achiziționasem niște farduri și mă îndreptam cu pas sprinten spre magazinul preferat, să-mi cumpăr o rochiță nouă. Ea cumpăra scutece. Am râs amândouă de natura cumpărăturilor noastre, dar apoi m-am întristat foarte tare.

Obișnuia să fie o femeie care se respectă. Nu o vedeai afară din casă fără un machiaj drăguț, care s-o avantajeze. Îmi amintesc că îmi povestea, prin anul doi de facultate, că se trezește mai devreme cu o oră decât ar trebui, să aibă timp să-și aranjeze părul, să-și curețe tenul și să se macheze. Era o femeie îngrijită, ce mai. Seara nu cred că am văzut-o vreodată fără un contur de ochi realizat perfect. Ea a fost cea de la care am învățat că un ruj roșu poate fi prietenul sau dușmanul tău, în funcție de nuanță și tot pe ea am considerat-o etalon de îngrijire.  More

5 Comments

Nu-mi aduce anul ce-mi aduce geamul

Uncategorized

Lipton al meu a sărit pe geam. Locuiesc la etajul cinci și, când am primit vestea asta, mi s-au muiat genunchii. Din fericire, am aflat în următoarele două minute că a sărit de pe geamul unei camere direct în balcon. M-am liniștit cu greu și acum plănuiesc să pun o plasă la geamul cu pricina. Motanul a sărit pe geam în balcon pentru că i-am interzis accesul în zona respectivă până trece perioada de împerechere la pisici. Avem jos, în fața blocului, vreo două mâțe vagaboande și nu vreau să-l las să sară pe geam când le aude cum se miorlăie. More

7 Comments

Cine vreau să-mi cânte cântece de leagăn…

Uncategorized

…nu are milioane de fani pe pagina de Facebook, nici nu apare in CanCan. N-o știe o țară întreagă și nici nu este idolul oricărui puber român. Nu se dezbracă pe scenă, nici nu cere hoteluri de țâșpe mii de stele când cântă în alte orașe decât București.

Este o artistă despre care mulți români nici n-au auzit, dar care este iubită de mulți europeni. Mărturie stă faptul că a cântat pe multe scene de jazz și blues din Europa și chiar din SUA. Este autodidact într-ale muzicii și totuși rămâi înmărmurit când o asculți cântând. Maria Răducanu, căci despre ea este vorba, este una dintre vocile românești de care m-am îndrăgostit iremediabil și care are un loc special în sufletul meu. More

5 Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close