Dietă culturală în stil timişorean

Events, Timisoara January 10, 2011 CristinaTM

Se anunţă o săptămână plină de evenimente interesante în Timişoara. Proiecţii de filme, teatru, concerte, lansări de carte. Îmi place că se mişcă lucrurile şi îmi pot umple serile cu ceva mai interesant decât atârnatul prin birturi, că lectura am lăsat-o pentru weekend, să nu mă scoată din starea de hiperactivitate.

Avem câte ceva de văzut în fiecare seară. Mai jos, o listă cu ce mi s-a părut mie cel mai ok.

1. În seara asta, în Aethernative, avem proiecţie de film. Torremolinos 73 e un film uşurel, dar cu mesaj interesant, numai bun de început săptămâna. Eu sigur merg. Dacă mai vrea cineva să vină cu mine, daţi un semn.

2. Mâine, de la 19:00, la Teatrul German e premieră “Cameristele”. Cu Olga Török şi Ioana iacob în rol principal, piesa nu poate fi decât bună. Traducerea, ca de obicei, în cască. Biletul costă 12 lei.

3. Miercuri e timpul pentru muzică adevărată. Că tot am ascultat mult Jazz în ultima vreme, zic să văd şi live ceva. Aşa că, de la 21:00, la Yacht Club avem concert Jazz-Standards . Muzică bună, local fain şi intrare liberă. Să nu uitaţi de rezervări, că altfel staţi în picioare lângă uşă şi nu-i, zău, tare plăcut.

4. Joi e lansare de carte, în Cartea de nisip, de la 17:00. Radu Paraschivescu, care mie-mi place în mod deosebit, lansează Fluturele negru. Vor vorbi Adriana Babeţi şi Robert Şerban. Chiar dacă m-am supărat puţin pe cei de la Cartea de nisip că nu comunică cu bun simţ, merită să mergeţi la lansare. Mai multe detalii, aici.

5. Tot pentru joi, nu mă pot hotărî ce să fac după lansare. Am de ales între a merge la Casa Studenţilor să văd Anunciul celor de la Thespis (piesa începe la ora 20:00) sau o vizită la Teatrul Maghiar, la o piesă recomandată de ceva amici, Ai lăv iu (piesa începe la 19:00). Ambele au ca temă relaţiile dintre femei şi bărbaţi, fie ele mai mult sau mai puţin amoroase. Voi ce-mi recomandaţi să aleg?

6. Vineri cu sigurană voi fi în Daos. Şi aşa îmi tot promit că ajung pe acolo, dar acum am găsit motivul cel mai potrivit. E concert Aeroport! Adică voi cânta până o să rămân fără voce, că doar cu toţii o iubim pe Simona Ionescu. Băieţi, că tot vorbeam sâmbătă despre asta, ne vedem la concert, da? Concertul începe la 22:00 şi costă 15 lei.

7. Sâmbătă, să-mi revin după concert, o să fiu cu capul în nori. Merg, deci, la sursă, că ne cheamă Fabrica de nori (Cloud factory) la un Troc ad Hoc. Adică dacă am primit de Crăciun cadouri care nu ne plac, putem merge să le schimbăm cu altele. Îndrăzniţi, că va fi interesant, cu siguranţă.

8. Tot sâmbătă, pe seară, am rezervat deja 8 locuri în Scârţ loc lejer. E ziua lui Eminescu, da? Aşa că nişte băieţi cu inspiraţie vin să-i cânte de ziua lui într-un spectacol mai altfel, Mai am un singur Doors. intrarea e liberă, ca întotdeauna şi cântarea începe la 20:00.

9. Duminică merg să văd nişte băieţi frumoşi şi buni în ceea ce fac. Adică e meci de baschet la Sala Olimpia. BC Timişoara joacă cu Târgu Mureş. Mergem să-i susţinem pe băieţi, da?

Bun, vine o săptămână plină de evenimente faine. O să încerc să ajung la toate astea despre care am scris. Abia aştept să termin treaba să pot pleca odată la film. Hai, spor să aveţi! Şi o săptămână plină de lucruri frumoase.

4 Comments

Cum să NU scrii o invitaţie către presă

Events, Product, Timisoara January 10, 2011 CristinaTM

Am învăţat la şcoală că nu-i frumos să faci antireclamă prin reclama ta. E ok să scoţi în evidenţă aspectele pozitive ale produsului pe care îl ai, dar nu prin comparaţie cu alte produse. Defapt, e o chestie de bun simţ şi de şapte ani de acasă, până la urmă. Dacă produsul tău e bun şi folositor, nu mai e nevoie să subliniezi cât de nasoală e concurenţa. Ce treabă am eu, că nişte alţii fac şi dreg în mod greşit nişte lucruri? Mie să-mi oferi TU calitate, că cu asta te lauzi.

Concret, azi dimineaţă mi-a aterizat în Inbox un e-mail din partea librăriei Cartea de nisip din Timişoara. O invitaţie de presă la o lansare de carte. L-am deschis doar pentru că am văzut cine l-a trimis. Titlul nu atrăgea cu nimic. Nu trânteşti la “Subject” un sec “Lansare de carte”, că nu mă convingi nici măcar să citesc ce-ai scris acolo, darămite să mai şi vin la vreun eveniment. Să zicem că se mai întâmplă, nu toată lumea îşi promovează bine evenimentele.

Ce m-a enervat colosal a fost referirea directă la concurenţă. Pentru a sublinia că ei sunt mai buni decât Cărtureşti, s-au apucat să scrie că “Se poate fuma şi se poate bea şi altceva decât apă sau ceai.” Adică ce încerci să-mi transmiţi cu invitaţia asta? Că ai o lansare de carte a unui om care scrie extraordinar sau că spaţiul tău, care obişnuia să fie o librărie faină, a crescut şi a devenit birt?

Mai mult, în loc să spui şi tu câteva cuvinte despre eveniment în sine (de exemplu ce invitaţi aduce Paraschivescu, câteva cuvinte despre carte şi despre el, ca autor) te apuci să te lauzi că evenimentele tale sunt mai cu moţ decât ale altora. Păi lasă-mă pe mine să judec dacă aduci ceva în plus faţă de alţii. Scrie în invitaţie:

Dupa cum probabil v-am obisnuit cu evenimente mai atipice si indraznete pe care alte librarii nu au avut curajul sa le faca, si de data aceasta va fi ceva special.

Într-adevăr, în ataşament găseşti informaţii despre eveniment. Dar mi se pare foarte greşit să faci dintr-o invitaţie o reclamă de doi bani despre locul unde se desfăşoară lansarea de carte, nu despre eveniment în sine.

Dacă vreţi să participaţi la lansarea Fluturelui, că despre această carte este vorba, puteţi merge joi, 13 ianuarie, de la ora 17, la cartea de nisip. Nu se ştie prea bine ce se va întâmpla acolo, dar cu siguranţă puteţi bea şi fuma în noul lor birt.

12 Comments

Wanted: coleg nou la Status Pimp

Product, Timisoara January 8, 2011 CristinaTM

După ce am văzut o mulţime de oameni care spun că nu găsesc nicăieri job-uri cu adevărat faine, am zis că o să scriu eu pe blog de câte ori găsesc unul. Zilele trecute am descoperit iar un job din ăsta mişto despre care se zvoneşte că n-ar exista.

Îi ştiţi cu toţii pe oamenii de la Status Pimp. Dacă sunteţi din Timişoara sigur i-aţi şi văzut pe la diverse evenimente de online. Sunt cei care au venit cu metoda aia simplă de făcut bani cu reclame în statusul de mess. A fost o idee aşa de altfel decât celelalte, încât a prins chiar bine. Acum au o întreagă reţea de pimperi şi pimperiţe.

Mno, oamenii ăştia s-au gândit că, dacă tot a venit un an nou, să facă ceva nou şi util pentru echipa lor. Aşa că îşi caută coleg. Vor un Account Manager. Până aici e simplu. Account Manageri sunt o grămadă în lume. Dar ei îl caută pe cel mai bun.

Mai exact, vor un om care să aibă în instinct interacţiunea în online, să fie bun prieten cu telefoanele către clienţi actuali şi viitori, să ştie că internet marketing, social media şi start-up sunt mai mult decât cuvinte care arată bine în CV şi ar mai fi câte ceva, dar vă las să citiţi singuri aici.

Hai, puneţi mâna şi aplicaţi, că aşa job şi aşa oameni nu se găsesc pe toate gardurile.

4 Comments

Doctorand repetent la viaţă

La Feminin, Timisoara January 6, 2011 CristinaTM

Doctorand. Un statut de invidiat de toţi cei ce-şi doresc să ajungă profesori la un moment dat. Un fel de promisiune că, dacă îţi vezi de treabă şi înveţi serios ca în facultate, o să ajungi să predai cot la cot cu cei care odată îţi hotărau statutul de integralist şi bursier şi o să contribui activ la educaţia viitorilor studenţi. Nu chiar.

Într-avedăr există doctoranzi care se spetesc învăţând, pun pasiune în ceea ce fac şi, atunci când predau, aduc un plus de valoare. Dar, recent am descoperit câteva cazuri de doctoranizi mai…aparte. Iau exemplul cel mai la îndemână.

Studentul mediocru cu aspiraţii de eminent. Se chinuia să intre în examene, că nu îl vedeai la şcoală cu lunile şi profesorii cam strâmbau din nas când era vorba să aducă temele copiate de pe internet. Abia reuşea să treacă anul. E greu când costă mult, aşa e. Unii învaţă, alţii se descurcă. Bravo lui, n-am nimic cu oamenii descurcăreţi. Licenţa cumpărată, examenele la fel, ca-n mândrul nostru sistem universitar românesc.

Trec anii, studenţii obişnuiţi, care au mai şi învăţat şi au făcut câte un master, au găsit un job, unii şi-au deschis ceva firme. Fiecare a muncit cât a putut şi încă trage să-i fie bine.

Prietenul nostru mediocru cu pretenţii de eminent e doctorand acum. La aceeaşi facultate în care plângea la uşile profesorilor să-l bage în examene şi să-i dea o notă de trecere. Nu-i încă în stare să îţi spună clar ce-i cu materia aia pe care, apropo, a ajuns s-o predea între timp. Că de ce ar fi? Cum el a putut să cotizeze şi să treacă prin şcoală ca gâsca prin apă, pot şi alţii. Doar sunt mulţi şi proşti. Nu-i interesează decât o diplomă la dosar, că oricum nu fac nimic cu şcoala în ziua de azi.

Mă gândesc serios la viitorul copiilor mei. Cum ar fi să înveţe limba română de la un profesor care copia de la mine la fiecare examen de gramatică? Unde naiba am ajuns de ne batem joc de noi şi de viitorul copiilor noştri în aşa hal?

23 Comments

Trei ani de blogmeet la Timişoara

Events, Timisoara December 20, 2010 CristinaTM

Acum fix un an am fost la party-ul de 2 ani de blogmeet timişorean. Dan mi-a promis că va fi un chef pe cinste şi aşa a şi fost. Cunoşteam maxim 10 oameni acolo şi cu 4 dintre cei zece schimbasem mai mult de două vorbe la o cafea. Am avut eu o reţinere faţă de întâlnirile astea. Nu-mi dau seama acum de ce, pentru că oamenii sunt foarte de treabă şi, mulţi dintre ei mi-au devenit prieteni între timp.

Aseară am sărbătorit 3 ani de tm-99-blog. A fost un party cu prieteni noi şi vechi, cu oameni cunoscuţi şi mai puţini cunoscuţi (că ne-am trezit şi trollaţi la un moment dat, da’ despre asta aveţi detalii la Ovi pe blog). S-a consumat bere în cantităţi industriale, ca de obicei, s-a povestit despre tot ce era omenesc posibil şi ne-am sărbătorit cu un tort delicios oferit de Ottima.

Mi-a plăcut că pe tort ne-au pus avatarele de Facebook, deci că am trăit bucuria să-l văd pe Dan cum îşi împlântă un cuţit în ochi. Aşa, prieteneşte vorbind, că in real life nu-i frumos să te bucuri când prietenii îşi scot ochii.

Din ce s-a povestit aseară, am aflat că primul blogmeet a avut loc în 12 decembrie 2007 şi au participat 13 oameni. Acum am fost vreo 40. 18 veniţi pentru că ştiau de pe Facebook, Twitter sau bloguri şi încă 20 sunaţi direct de Dan. Vorba lui, marketingul direct încă funcţionează.

L-am avut cu noi şi pe proaspăt adoptatul Crivăţ (sic! să sufere Clujul că l-a pierdut) şi pe Sebi, care e un obişnuit al casei la noi, la Timişoara. Madame Dojo, care urmează să ne părăsească iar vreo 6 luni, ne-a povestit câte ceva despre cum se întâmplă lucrurile prin New York, Tomata ne-a bliţuit la greu şi Nebuloasa ne-a onorat cu o scurtă prezenţă, că încă se resimţea după drumul criminal de la Cluj.

Pe la 12 şi ceva am plecat să dormim, ca nişte copii cuminţi ce putem fi uneori, că majoritatea veneam după câteva zile grele de evenimente, colinde şi muncă.

Să ne vedem sănătoşi şi cu poftă de scris şi la anu’ şi peste mulţi ani. Că acum ne-am apucat de planuri de revelion şi ne simţim puţin hruşcalizaţi cu ocazia Crăciunului.

Poze găsiţi pe Facebook. Tot acolo e şi Ze List-ul de care s-a ocupat Richie, ca de obicei.

3 Comments

Dar din dar, cu bucurie!

Events, Timisoara December 2, 2010 CristinaTM

Îmi amintesc că aveam vreo 10 ani când tata mi-a făcut cadou un stilou cu peniţă de platină. Stiloul lui. Mi-am dorit foarte mult un stilou mai deosebit, care să simt că e mai mult decât o unealtă de scris. Am fost cel mai fericit copil din lume când, în ziua de Crăciun l-am găsit sub brad, împreună cu celelalte cadouri. Singurul mai fericit ca mine era tata, care se bucura sincer că mi-a adus aşa un zâmbet pe buze.

Acum, la 16 ani de la acel Crăciun, e rândul meu să aduc un zâmbet pe buzele unor copii. Mi s-a oferit oportunitatea de a iniţia o campanie de Crăciun împreună cu Porsche. Ideea e destul de simplă. Porsche Timişoara pune la bătaie o maşină plină cu Moş Crăciuni (Dan, Richie şi un Moş surpriză) pe care eu îi voi plimba în şase oraşe (Arad, Oradea, Reşiţa, Caransebeş, Lugoj şi Timişoara) pentru a oferi cadouri pruncilor din casele de copii de acolo. Ei nu au un tată care să le îndeplinească dorinţele şi nici alţi Moş Crăciuni nu îi prea vizitează.

În proiect au intrat şi studenţii de anul 1 de la secţia de Publicitate a Facultăţii de Comunicare din cadrul UVT, sub îndrumarea Oanei Barbu, care le e profesoară. Începând de luni, 6 decembrie, ei vor avea un stand la etajul 1 în UVT. Vor să strângă hăinuţe şi jucării pentru copii, pe care să le dăruim împreună cu dulciurile şi câte o carte, oferite de Porsche Timişoara. Studenţii au făcut şi un afiş tare drăguţ cu ocazia asta.

Pentru că bloggerii timişoreni sunt oameni de suflet, anul trecut au fost cu colinda la o casă de copii din Timişoara. Vă invit să veniţi şi anul acesta, să cântăm colinde şi să dăruim copiilor cadouri. Vom mai fi noi, ajutoarele de Moş Crăciun, şi studenţii de la Publicitate.

Cei care doriţi să faceţi o faptă bună, puteţi dona o jucărie sau o haină (copiii au vârste de la 3 la 17 ani, deci puteţi să vă faceţi curat prin dulapuri cu ocazia asta). Dacă nu aveţi drum pe la Universitate sau sunteţi ocupaţi până spre seară, mă puteţi suna să ne întâlnim altundeva. Numărul meu este 0745.453.245. Donaţiile se pot face de mâine, direct la mine sau de luni la standul din UVT. La casele de copii vom merge vineri, 17 decembrie (Reşiţa şi Caransebeş), sâmbătă, 18 decembrie (Arad şi Oradea) şi duminică, 19 decembrie (Lugoj şi Timişoara).

La casa de copii din Timişoara mergem duminică, 19 decembrie la ora 13:00. Vă mai povestesc despre întâlnire luni, într-un articol, după ce stabilesc toate detaliile cu doamna directoare a casei de copii.

Hai să facem o faptă bună împreună!

29 Comments

RDS loveşte din nou

Product, Timisoara December 1, 2010 CristinaTM

M-am plâns de RDS şi acum ceva vreme, prin vară. Am stat fără interneţi două zile, şi eu şi Nebuloasa, în condiţiile în care noi lucrăm în mare parte pe net. Cu factura plătită la timp şi fără defecţiuni tehnice la cablurile de pe scară. A trebuit să înroşim telefoanele de Serviciu Clienţi, să lucrăm prin birturi. A fost groaznic.

Acum o lună ne-am mutat fiecare în altă casă. Abonamentul de net l-am luat eu, că era pe numele meu. În noua casă am aşteptat o săptămână până să binevoiască un angajat de-al lor să vină să lege un cablu de la uşă până în holul apartamentului. Am zis mersi şi m-am bucurat că nu a durat mai mult, că am auzit eu tot felul de poveşti despre viteza de reacţie a staff-ului RDS.

La câteva zile după asta, a apărut nevoia unui telefon fix în casa asta. Am zis că n-o fi mare scofală, până la urmă preţul abonamentului urma să crească, deci ei luau mai mulţi bani. Sun la RDS, cer modificarea abonamentului. Tăntica de la Serviciu Clienţi, în plin sictir, mă anunţă că până vineri am telefon. Asta se întâmpla acum trei săptămâni, într-o zi de luni. De atunci, deşi am sunat de câteva ori la ei, tot nu s-a prezentat cineva cu vreun telefon la uşa mea.

Mai mult, ultima dată când am sunat, mi s-a spus că în baza lor de date telefonul meu apare ca instalat. Într-o zi în care nimeni din casă nu era în Timişoara. Degeaba am încercat s-o lămuresc pe madame că nu există vreun telefon fix în casa asta. N-am avut cu cine.

În culmea disperării, am început să mai întreb în stânga şi în dreapta. Poate alţii, mai luminaţi, mă pot ajuta în sensul ăsta. Când, azi dimineaţă, peste ce-mi dau ochii în reader?

Raluxa trosneşte cu RCS RDS de toţi pereţii, după cum şi merită nenorociţii. Stai să vezi ce zice biata fată:

Acest furnizor este de toata jena. Angajatii isi bat EFECTIV joc de tine stiind ca sunt acoperiti, ca nu ai ce sa le faci, decat sa generezi o amarata de reclamatie numai buna de arhivat intr-un folder uitat de lume. Atat dialogul cu reprezentantii RCS RDS cat si serviciile in sine sunt execrabile.

Să nu crezi că s-a trezit azi dimineaţă şi, din lipsă de activitate s-a apucat să înjure RDS-ul pe blog. Nu, e o întreagă poveste acolo.

Raluxa dragă, iniţial m-am gândit că nu are rost să mă plâng încă o dată de RDS şi serviciile lor de tot rahatul. Dar am zis că poate dacă suntem mai mulţi, până la urmă cineva face ceva în sensul ăsta. Nu vreau loc în blogroll, vreau doar să ştii că nu doar în Bucureşti sunt nişte nesimţiţi angajaţii RDS. Şi-n Timişoara e la fel, din păcate.

23 Comments

Blogmeet cu pac,pac!

Events, Timisoara November 30, 2010 CristinaTM

Am jucat pac,pac! ultima dată acum vreo 10-12 ani. Îmi plăcea la nebunie, chiar dacă de cele mai multe ori trăgeam întâi o tură de bătăi pe bune cu băieţii să mă lase să joc cu ei. Că fetele nu se băgau la din astea, în general.

De dor ce-mi era, am vorbit cu Richie şi Dan să facem blogmeet-ul timişorean de luna asta la Laser Land-ul de la Mall, să înlocuim fumul din birturi cu fumul din arenă şi luminile galbene din Irish Pub cu cele roşii ale puştilor de laser tag. Şi bine m-am gândit, ţinând cont că am fost vreo 25 de oameni să ne împuşcăm şi să facem febră musculară alergând timp de câte 20 de minute înspre baza inamică (scuze Cipri, ştim că nu era voie să alergăm, dar ne-a luat valul pe alocuri).

Pentru mulţi dintre noi a fost prima dată când am jucat laser tag. Aşa că prima tură am fost cam debusolaţi şi, echipa verzilor (în care erau mai mult băieţi) ne-au cam făcut praf. Dar ne-am revenit rapid. Am pus la cale o strategie de luptă şi în meciurile 2 şi 3 am condus detaşat. Să mai zică cineva că fetele nu-s bune la pac-pac.

Am dus un război continuu cu Richie şi Dan, cu care m-am împuşcat cel mai mult, dar am uitat să iau în calcul că ţi se scad puncte dacă eşti împuşcat de coechipieri. Deme, din propria mea echipă, m-a omorât de mai multe ori decât a reuşit Richie în 2 meciuri. Crunt!

Oricum, din echipa mea s-au remarcat Serginho, Tomata şi Milo, care au nenorocit baza inamică de vreo câteva ori bune. De Tomata am fost cea mai impresionată. Cred că pe ascuns se antrenează jucând Counterstrike.

Cum a observat şi Adi, nu ne-am văzut la faţă mai deloc în timpul meciurilor. E destul de mare arena aia încât să te poţi ascunde liniştit de ceilalţi şi să ataci de după colţuri. Dude, dacă tu nu m-ai văzut, nu înseamnă că n-ai murit pentru asta. Ia verifică listele de puncte, hehe.

Eu am de gând să mai merg la Laser Land, de cum îi trece Doinei febra musculară. Poate ne mai strângem o mână de oameni şi repetăm seara de duminică.

PS. Poze pe Facebook

11 Comments

Ca-ntre prieteni cu controlorii RATT

La Feminin, Timisoara November 12, 2010 CristinaTM

Zi ploioasă, multă alergătură, oboseală. Zic să iau tramvaiul până acasă, să nu ajung castravete murat și cu gripă în oase. Îmi amintesc că mi-a expirat abonamentul de RATT și-mi cumpăr bilet.

În tramvai, aparatul de taxat are beculețul roșu aprins. Adică nu funcționează. Încerc totuși să compostez. Nu merge. Mai încearcă și alții. Nu, nu merge. Ne strângem vreo 7-8 oameni ciorchine lângă aparat. Toți cu bilete în mână, toți cu intenția de a composta. Noi am încercat. Dacă RATT-ul nu ne vrea banii, nu putem decât să zicem mersi și să ne vedem de drum.

În Piața 700 (la vreo 3 stații distață de unde am urcat) urcă doi controlori. Verifică ei abonamente, bilete și o gașcă mare de bătrâni cu abonament social. Ajung la noi. O mână de oameni cu bilet, niciunul compostat. Beculețul roșu încă pâlpâie, deci e clar că nu funcționa aparatul. ”Biletele, vă rog!” Explicăm frumos că nu funcționează, arătăm toți biletele necompostate și ne așteptăm să nu se întâmple nimic.

Controlorul, pe un ton de parcă vorbește cu o gașcă de gunoieri, începe. ”La următoatea coborâți. Vorbim jos. Hai, că vedem cum facem.” Clar vroia o mită mică, deși era vina RATT-ului că noi n-am putut composta. Mă enervez colosal. Îi cer să se legitimeze, dacă tot ține de RATT și-l întreb unde-i Poliția. Controalele se fac cu Poliție. El se enervează, începe să mă urle. Cum îndrăznesc eu să-i cer lui să se legitimeze? De unde atâta nesimțire. Îi spun că n-o să vadă nicio rezolvare ”ca-ntre prieteni” din partea mea și îi mai cer o dată să se legitimeze, să-l pot reclama. I-o spun așa, în față, poate poate se liniștește. Da’ cere prostului de unde nu-i.

Ceilalți oameni, când văd că cineva începe să se ia de controlor, sar și ei. Că de unde se trezește el să vină seara la ciubuc fix într-un tramvai în care nu se poate composta, că ce-i cu găinăriile astea, că să coboare, dar înainte să se legitimeze, să-l putem reclama. Bravo! Ce m-am bucurat când am văzut că nu m-au lăsat singură să mă țigănesc cu el. Într-un final, controlorul mormăie un nume de neînțeles, scoate legitimația și o bagă rapid în buzunar, se liniștește și rămâne la doi pași în spatele meu.

Ajungem la stația următoare, unde eu cobor, că ajung acasă. Înainte să cobor scot telefonul, să-mi sun colegul de apartament. Din categoria: ce mai trebuie cumpărat de jos. Când controlorul mă vede cu telefonul în mână începe: ”Domnișoară, haideți că ne înțelegem cumva. Nu mă reclamați, că am și eu familie și copii. Dacă mă dau afară rămân șomer.” Schițez un gest de lehamite și cobor. El coboară după mine. Nu stau să îl mai ascult, vorbesc deja cu colegul de apartament și mă îndrept spre casă. Mă întreb, totuși, cum ar fi decurs discuția cu controlorul dacă rămâneam să mă târguiesc cu el.

25 Comments

Un job pentru cine știe ce vrea

Product, Timisoara November 8, 2010 CristinaTM

Că tot ziceam zilele trecute că se găsesc job-uri, dacă știi să le cauți, m-am gândit că ar fi util să mai anunț și pe blog când găsesc câte ceva interesant. Alex a scris că EXswap angajează Marketing Manager în Timișoara. După o mică cercetare, am găsit mai multe detalii. Să-ți spun despre ce e vorba.

În primul rând, omul pe care îl caută compania trebuie să știe bine engleză. Job-ul presupune și interacțiune cu clienți străini, deci o limbă de circulație internațională e obligatorie. Ei au preferat engleza. Cred că majoritatea celor care își caută un job și sunt absolvenți de o facultate în România știu engleză. Primul pas, deci, ar trebui să fie făcut.

În al doilea rând, oamenii își doresc pe cineva care se pricepe la Social Media. Vor să își crească awareness-ul pe online și caută o persoană care să poată pune problema din perspectiva unei companii. Atenție, a reprezenta o companie în online nu e aceeași treabă cu a te reprezenta pe tine. Totuși, zic că sunteți destul de mulți care aveți un cuvât de spus în acest domeniu. Nu-i un capăt de țară și presupune interacțiune cu oamenii și mult internet. Suna drăguț, așa-i?

Bun. Acum că am stabilit niște criterii de bază, să îți spun ce altceva și-ar mai dori compania. Vor o persoană care are habar de marketing, preferabil cu ceva experiență în domeniu. În prezentarea pe care au făcut-o job-ului, nu spun că experiența este obligatorie, deci proaspăt absolvenții care se încadrează în primele două categorii de care ți-am povestit, pot aplica liniștiți. Vor pe cineva cu multe idei și entuziasm. Pentru că sunt o companie deschisă spre nou, caută inovație și idei inovatoare. Nu spune nimeni că tu ar trebui să aduci toate ideile geniale în companie, dar se așteaptă de la tine să vii cu propuneri de campanii de marketing care să spună ceva interesant. Mai vor pe cineva care să știe puțin copywriting și să aibă habar cum se ține un blog. Va fi vorba și de articole pe blogul lor, pe lângă celelalte taskuri.

Știu, dacă ai citit până aici, urmează o întrebare gen: ”Bine, bine și mie ce-mi iese?”. În primul rând vei fi plătit pentru munca ta. Fiind vorba de o companie serioasă, vei beneficia de toate drepturile unui angajat. Pe lângă asta ai șansa de a lucra cu o companie care vinde pe o piață internațională, deci vei intra în contact și cu altceva decât România. În contextul actual nu poate decât să-ți facă bine. Vei fi primul Marketing Manager al companiei. Până acum s-au bazat mai mult pe dezvoltarea produselor și mai puțin pe promovarea lor în online. Practic, vei găsi minți deschise spre nou și n-o să auzi replica aia veche cu ”fostul angajat făcea altcumva treaba asta, de ce s-o schimbăm?”

Acum că ți-ai dat seama cu ce se mănâncă job-ul, te invit să depui un CV și o scrisoare de intenție cât mai originală. Alex propunea un filmuleț în care să explici de ce crezi că ești potrivit pentru job și ce anume te recomandă. Trimite CV-ul tau si link-ul la interviul video la adresa marketingmanager [at] mindomo [punct] com.

De curiozitate, lasă-mi un comment sau scrie-mi pe mail că ai aplicat. Vreau să văd câți dintre cei care spun că își găsesc cu greu un job, deși au pregătire, vor fi pe lista asta.

EXCLUSIV pentru bloggeri:

Recomandă job-ul și câștigă 300 euro

EXswap pune la bataie 300 euro pentru cine recomandă persoana care va câștiga job-ul. Daca ști pe cineva care se potriveste profilului, trimite un mail la adresa de e-mail a companiei cu numele complet al persoanei și datele de contact (mail și telefon) pentru identificare. Dacă EXswap angajează persoana recomandată de tine, câștigi automat banii.

Poți să recomanzi mai multe persoane, dar nu fă spam. Vorbește întâi cu cei care crezi că ar fi potriviți pentru job și întreabă-i dacă vor să aplice. Dacă nu câștigi cei 300 de euro, nu înseamnă că te-ai ales cu treaba făcută fără recompensă. Primești automat, după ce ai scris pe blog, un cont Mindomo premium valabil 6 luni.

9 Comments

Category: Timisoara