PRbeta+Status Pimp=Love

leapsa, Product May 23, 2011 CristinaTM

Am descoperit Status Pimp la puțin timp după lansarea lui, acum vreo 2 ani. Pentru cei care încă nu știu cu ce se mănâncă, Status Pimp e prima retea de publicitate prin statusuri de Yahoo Messenger din lume. S-a născut la Timișoara și crește frumos. Recent a împlinit 2 ani.

Mi-a plăcut ideea de a folosi statusurile de mess ca sursă de promovare, dar am fost mereu sceptică cu privire la rezultate. Aveam impresia că Pimperii sunt persoane prea tinere și prin intermediul lor se pot promova produse targhetate doar spre publicul tânăr. Mi s-a oferit ocazia să văd că, defapt, lucrurile stau puțin altfel.

Am promovat PRbeta și prin intermediul Status Pimp. Deși am avut ca parteneri media mai multe companii importante, Status Pimp au fost leaderi în topurile noastre. Au adus cele mai multe vizite pe site, adică fix 26% din numărul total de intrări. Pentru că ei oferă foarte transparent (mulțumesc!) toate rezultatele campaniilor, am aflat că dintre pimperii care ne-au promovat, 54% au avut vârste cuprinse între 18 și 24 ani (adică mesajul nostru a ajuns la studenți, care ne erau în target) și 46% au avut peste 24 ani (deci mesajul nostru a ajuns și către oamenii care lucrează de ceva timp, adică fix cealaltă parte a targetului nostru). Încă de la început am ales să nu promovăm evenimentul către elevii de liceu, pentru că am considerat că sunt puțin cam fragezi pentru temele abordate în cadrul PRbeta. Așadar, mesajul nostru a ajuns cu succes doar în mediile în care ne-am dorit.

Apropo de transparență, mi-a plăcut foarte mult că am putut urmări, pe zile, câți oameni au intrat pe PRbeta.ro și din ce categorie de vârstă fac parte. Pentru noi a fost important să avem un flux continuu de vizitatori, pentru că am adus informații noi pe site o dată la câteva zile. În plus, am putut alege să promovăm evenimentul într-o regiune anume a țării. Ne-am dorit ca PRbeta să fie mai mult un eveniment regional, deci am ales să-l promovăm în Banat, Crișana și Ardeal, deși am observat că pimperi există peste tot prin țară.

În concluzie, nouă ne-a plăcut ce poate să facă Status Pimp. Cu siguranță vom mai colabora cu ei și pe viitor, pentru că rezultatele au fost peste nivelul așteptărilor și echipa mereu disponibilă când am avut orice fel de întrebări.

2 Comments

O poveste cu pirați

Product May 23, 2011 CristinaTM

Erau acum vreo 15 ani niște desene animate ”Pirații apelor negre” sau ceva de genul ăsta. Un puști de vreo 10-12 ani era eroul magnific. Nimerise pe o corabie de pirați și se luptau cu alți pirați pentru, nu-i așa?, o comoară de pe o insulă. Tare mult mi-au plăcut desenele astea. Mi-am dorit să mă fac pirat încă de când am văzut primul episod. Cam în aceeași notă am încercat, pe la 8 ani, să-mi descopăr puterile supranaturale. Încă mai încerc, n-am găsit nimic.

Ideea e că pasiunea pentru pirați mi-a rămas. Am acasă Bricul Mircea, pe care plănuiesc în secret să-l transform în Black Pearl, nu pierd niciun film cu pirați și plănuiesc să-mi construiesc din nou, așa pentru sufletul meu, sabia și scutul din lemn pe care le aveam când eram mică. Poate ar fi o idee bună să-mi găsesc prin pivnița părinților și colecția de corăbii pe care le-am desenat de-a lungul anilor împreună cu un prieten din copilărie.

În condițiile astea, nu aveau cum să nu-mi placă Pirații din Caraibe. Am văzut toate cele 4 filme (și am un feeling că mai urmează). Totuși, deși sunt mare fan Johnny Depp, n-am putut să nu remarc că noul film (Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides) e puțin cam tras de păr. Și-a pierdut din strălucirea de la început. Momentele hazlii sunt mult mai puține, situațiile nu te mai prea țin cu sufletul la gură, povestea e destul de simplist conturată.

Dacă n-ar fi fost acolo Johnny Depp, probabil că pe la jumătarea filmului m-aș fi plictisit deja crunt. Arată excepțional și a jucat într-un mare fel. Deși nu a jucat un rol formidabil, mi-a plăcut și prezența actriței Astrid Berges-Frisbey, Syrena. Băieți, cred că sunteți de aceeași părere cu mine aici.

În rest, cum spuneam, nu am fost prea impresionată de film. Just another pirates movie. Și venind de la cineva care are o pasiune pentru pirați, cred că e destul de prost calificativul ăsta. Oricum, aștept următorul film, că am un sentiment că vor mai urma și altele.

PS: Mulțumesc Richie pentru invitația la film. E întotdeauna o plăcere.

2 Comments

Suporterii adevărați sunt răsplătiți cu o Skoda Octavia

Product, Timisoara May 20, 2011 CristinaTM

Când am început să cunosc Timișoara, primele trei lucruri care mi-au plăcut au fost Piața Unirii, aerul occidental și suporterii Poli. Venind dintr-un oraș mic, fără echipă în Liga 1, n-am știut acasă ce înseamnă să trăiești și să respiri fiecare meci al echipei favorite. Am cunoscut, însă, sentimentul ăsta în Timișoara. N-am văzut în niciun alt oraș din țară suporteri mai dedicați, galerie mai frumoasă și nici n-am trăit altundeva sentimentul pe care îl ai în timpul meciurilor de pe Dan Păltinișanu. Nu ai cum să nu-i iubești și nu ai cum să nu cânți cu ei.

Că ninge sau plouă, că echipa câștigă sau pierde, oamenii cântă. Trăiesc meciurile cu atât de multă pasiune că devine molipsitoare. La noi, în Timișoara, toată lumea merge la meciuri. Găsești în tribune oameni tineri, familii cu copii, bătrâni microbiști, găști de fete, de băieți. De toate. Și toți vin acolo cu zâmbetul pe buze și plini de speranță că echipa va învinge. Uneori, când Poli câștigă meciurile, se pleacă de pe stadion cântând. Alteori, când se întâmpă să le piardă, oamenii pleacă în tăcere, cu capul plecat, simțind parcă același lucru cu echipa. Dar întotdeauna revin cu speranța că Poli va învinge.

Suporterii sunt minunați. Poartă Poli în suflet tot timpul. O să găsești la noi, în Timișoara, mașini cu însemnele echipei, oameni mulți îmbrăcați în violet, mijloace de transport violet. Fără suporteri, Poli n-ar fi la fel. Știu că sunt jucători care dau tot ce-au mai bun pe teren să nu-și dezamăgească fanii. Echipa își respectă suporterii și se gândește mereu la ei.

Recent, Poli a încheiat un parteneriat cu Porsche Timișoara (știți voi, cei cu reclama de pe Guerilla cu Skoda din Ghiroda). Poli a primit susținere din partea Porsche Timișoara, a primit niște mașini, dar nu a uitat nici de suporteri. Așa că mâine, în timpul meciului cu Dinamo, unul dintre suporteri va deveni posesorul unei Skoda Octavia, branduită cu însemnele echipei (ca cele pe care le-ați văzut expuse în centru, la Catedrală sau în Mall). Pentru a fi imparțiali și pentru a da tuturor o șansă, se organizează o tombolă. Unul dintre jucători va extrage câștigătorul. Ne vedem pe stadion.

Forța Viola!

2 Comments

Print Shop-uri în Timișoara

Product, Timisoara May 17, 2011 CristinaTM

Zilele trecute am avut o mulțime de pagini de tipărit. Întâmplarea face că am lucrat cu mai multe print shop-uri din oraș de-a lungul anilor și cam știu despre fiecare ce calitate oferă, la ce preț. Însă, în permanență, rămân surprinsă de oamenii pe care-i angajează sau de politica firmei.

Spre exemplu, de data asta am avut de printat materialele pentru o conferință întreagă. Adică vreo 200 de bucăți din fiecare informație pe care am vrut s-o introduc în mapa de eveniment, plus ecusoane, indicatoare și liste cu tot ce era necesar. Pornim de la ideea că este vorba de un număr oarecum mare de printuri, toate urgente și importante. Adică de făcut de luni pe miercuri unele și de marți pe miercuri altele. În plus, ecusoanele trebuiau generate de ei, pentru că aveam doar layout-ul și un excel cu participanții. Am vizitat 3 print shop-uri despre care știam că au un raport calitate/preț satisfăcător. Să le luăm pe rând.

Întâi am fost la Print Shop-ul din Piața Unirii (vorbim de Timișoara, da?). O doamnă drăguță, puțină lume, prețuri bune. Când am cerut materialele de azi pe mâine mi s-a spus că se poate face un efort. Singura problemă era că nu știa sau nu avea timp să îmi pregătească ecusoanele de tipar. Mi-ar fi făcut chiar și un discount dacă puteam să mai amân o zi print-urile. Bun, am înțeles, mergem mai departe, că eu am nevoie urgent de print-uri.

De acolo m-am dus la Ornella Design. Prealăudații și mult iubiții. C-au ajuns la urechile mele numai lucruri de bine de la unii și de la alții. Recunosc, am tipărit la ei de vreo câteva ori și calitatea este bună. Din păcate, au o problemă de atitudine. Mare! N-am deschis vreodată ușa lor fără să primesc privirea aia de angajat sictirit care tot ce-și dorește e să termine mai repede lucrul și să plece acasă. M-am făcut că nu văd cum se uită omul a lehamite la mine și i-am spus ce vreau cu zâmbetul pe buze. Când am ajuns la ecusoane, mi-a aruncat așa, ca pe un fleac, că dacă vreau să-mi pregătească ei pentru tipar, mă costă câte 45 lei/oră. Deși orice alt print shop nu percepe vreun fel de taxă pentru asta. În plus, e o muncă foarte simplă, pe care o faci din mers. Adică în timp ce se tipărește o tură de ecusoane, tu poți pregăti repede următoarea.Nu-i ca și cum ai munci 8 ore la asta. Am plecat, ca de fiecare dată, cu ideea să nu mai trec pe la ei. Sper să nu mă mai răzgândesc de data asta.

A treia oprire a fost la PrintPress. Despre ei știu că au prețuri bune și că lucrează rapid. Am mai lucrat și cu ei de vreo câteva ori și am fost mulțumită. Îmi place că au aproape întotdeauna multe feluri de carton pe care pot printa și fac cărțile de vizită în câteva ore (asta pentru zilele în care îmi dau seama că în 4 ore plec la un eveniment și nu mai am nicio carte de vizită). Ce nu-mi place la ei este că aproape întotdeauna e coadă. După cum ai norocul poți petrece între 5 și 20 de minute așteptând. De-asta le trimit, de obicei, comanda pe mail și merg doar să ridic printurile. Mi-am tipărit la ei toate materialele. Nu au cerut bani suplimentari ”pentru manoperă”, mi-au pregătit ecusoanele exact cum le-am cerut, toate celelalte print-uri le-au făcut repede și uite cum în loc să dureze 2-3 zile toată munca, s-a putut face și în câteva ore. Pentru că lor le-am dus materialele la ora 14:00 și la ora 18:00 m-au sunat să-mi spună că sunt gata.

Acestea fiind spuse, eu mă declar fan PrintPress. Treaba voastră cu cine alegeți să lucrați, însă eu mă declar absolut mulțumită de serviciile lor și, pentru o vreme, nu cred că mai lucrez cu altcineva din Timișoara. Voi pe unde vă tipăriți materiale în Timișoara? Și, dacă tot suntem la capitolul ăsta, tricourile personalizate unde vi le faceți?

23 Comments

PRbeta – echipa

Product, Timisoara May 15, 2011 CristinaTM

Conceptul de PRbeta s-a născut acum aproximativ un an, așa cum menționează și Cristi. Era una din zilele în care căutam diverse resurse pentru un proiect și nu găseam nimic pe site-urile românești. Am pierdut iar ore prețioase cu traduceri și adaptări din alte limbi. Așa că m-am hotărât să fac ceva în sensul acesta și să încerc să pun la dispoziția oamenilor de comunicare (mai ales a celor aflați la început de drum) cât mai multe resurse utile, adaptate la piața de aici.

La câteva zile de când mi-am conturat mai clar ideea, Cristi a avut inspirația să îi dea numele de PRbeta. Mi s-a părut un nume genial și, în aceeași zi, i-am cumpărat și domeniul. Tot Cristi este cel care acum, după un an, a avut grijă ca site-ul nostru să fie așa cum este: ușor de folosit, aerisit și la îndemâna oricui. În plus, e omul care mă ajută să iau deciziile cele mai corecte și nu mă lasă să uit de unde a pornit toată ideea.

Mi-au trebuit luni bune să găsesc oamenii care să scrie cu mine pe site, cot la cot. Că sunt o perfecționistă și-mi doresc doar ce-i mai bun. A fost o decizie naturală să le aleg pe Corina Săftescu și Oana Barbu. Ambele predau comunicare aici, în Timișoara, și au o abordare originală și pe înțelesul studenților. De asemenea, au experiență practică, deci nu vorbesc doar din cărți. Pe Diana Câmpean am găsit-o mai târziu, după ce s-a mutat de la Cluj. E proaspăt jurnalist în devenire, deci caută zilnic resurse și de multe ori sesizează unele nevoi pe care noi nu le mai simțim după niște ani de practică.

Despre Nebuloasa ce să mai zic? În momentul în care mi-am dat seama că cel mai bun mod de a lansa PRbeta este o conferință, a fost alegerea naturală. E omul cu care am lucrat cel mai bine de-a lungul anului trecut și cu care de câte ori mă întâlnesc mai punem la cale câte ceva constructiv. Ne place să facem lucruri frumoase pentru ceilalți oameni și atunci când muncim împreună oboseala nopților nedormite se transformă în entuziasm și energie.

PRbeta a devenit acum mai mult decât un site cu resurse. E un proiect de educare a oamenilor de comunicare români care simt nevoia să ofere clienților sau viitorilor clienți soluții aplicabile pe piața de aici, din țară. Nebuloasa a propus conferințe mai multe, Corina a venit cu ideea să facem workshop-uri pentru studenți. Eu vreau să implic activ companiile în procesul de învățare a comunicării.

Așa cum am spus la finalul conferinței, PRbeta de abia acum începe. Idei avem, echipă bună avem, resurse găsim. În curând vă anunțăm programul următoarelor evenimente. Până atunci, ne citim pe www.PRbeta.ro.

Vă mulțumesc pentru tot, dragii mei! Să facem lucruri minunate și de acum înainte!

1 Comment

La mulți ani Status Pimp!

Product, Timisoara May 13, 2011 CristinaTM

Că tot vorbeam ieri, la PRbeta, despre companii și campanii românești care ne plac și care ne fac să fim mândri, vă povestesc azi ceva frumos. Status Pimp a împlinit 2 ani de când oferă cea mai pimpin’ metodă de promovare pe statusurile de messenger.

Cu această ocazie au făcut un PRbeta, (să dați un click să-l vedeți, că-i funny) aniversar în stilul lor unic și inconfundabil, care rezumă într-un mod cât mai colorat ce au reușit să facă ei în acești doi ani. Încă o dată au arătat că Banatu-i fruncea și tare mă bucur că le merge bine.

Pentru o vreme găsiți și în sidebar-ul meu, acolo la recomandări, un link către infografic, că articolele trec, dar widget-ul rămâne.

La mulți ani, Status Pimp! Să fiți tot mai pimpin’ pe an ce trece!

1 Comment

Adevărul despre un păr fermecător

Product May 10, 2011 CristinaTM

Că în weekend am fost împreună cu Onlineritzele cu Farmec la Sighișoara, deja știți. Că ne-am distrat colosal, la fel. Așa că m-am gândit că ar fi mai util dacă v-aș povesti ce-am învățat despre mine și, mai exact, despre părul din dotare. Că, așa cum spunea și dna. Jofi, podoaba cea mai de preț a unei femei e părul ei, deci trebuie să îl îngrijim și să-l iubim. Așadar, cu subpuncte:

Zilnic, un om pierde între 30 și 100 de fire de păr. Să nu ne panicăm de fiecare dată când găsim fire pe peria de păr.

Cel mai bun agent de hidratare al părului este Panthenolul. Aproape toate produsele de păr îl conțin. Nu vă lăsați păcăliți dacă într-o reclamă se insistă pe faptul că șamponul X conține acest compus, deoarece e aproape ca și cum ai marketa faptul că pâinea conține făină.

Vopselele de păr sunt mai alcaline decât leșia, chestia aia din care se făcea săpunul de casă. PH-ul lor poate ajunge până la 12 (ceea ce e foarte mult, ținând cont că PH-ul recomandat produselor care intră în contact cu pielea este 5,5).

Apa oxigenată este cea responsabilă de fixarea vopselei în păr. Și e foarte toxică.

În balsamul de păr, ca și în cel de rufe, se folosește o substanță cationică, cu proprietăți antistatice.

Șamponul pentru păr gras trebuie să fie seboreglator. Multe șampoane conțin substanțe cu agent de curățire foarte puternic, dar astea nu stun indicate. Cu cât șamponul este mai ”puternic” cu atât stimulează mai mult secreția de sebuum. Cu cât se secretă mai mult sebuum, cu atât mai repede se murdărește părul, deci îl spălăm mai des.

Există peste 300 de medicamente pe care le folosim în mod uzual care duc la căderea părului.

Urmele de șampon fac părul să se îngrașe mai tare. Clătiți, deci, foarte bine părul după ce îl spălați.

E recomandat să folosiți pentru vopsire șampoane, spume și alte substanțe care nu sunt vopsele permanente. Grijă, totuși, nu toate sunt de calitate. Oricum, atacă mult mai puțin firul de păr și, până la urmă, mai bine avem un păr sănătos pentru mai mult timp decât un păr frumos pentru o perioadă scurtă de timp.

Nu există șampoane pentru volum. Cele care promit așa ceva au defapt un agent puternic de curățare, deci îngrașă părul. Lasă senzația de volum doar atunci când părul este proaspăt spălat. dar, nu-i așa, asta o cam face orice șampon.

Cam asta am învățat eu despre păr și despre cum mi-am bătut joc de el timp de 26 de ani. Deși am vrut să-l vopsesc zilele trecute, cred că mă mulțumesc cu culoarea lui naturală, că parcă și-așa îl distrug destul cu placa și cu foen-ul. Apropo de cum îți distrugi părul, ne-a povestit doamna Jofi cum, pe vremuri, femeile își făceau părul creț cu metode din alea de permanent la cald. Acum, drept e că ținea încrețitura aia aproape un an. Dar se făcea cu ceva fier încins. Adică, practic, țineai în păr niște sărme înroșite în foc cumva. Mie mi se pare de-a dreptul sinistru. Nici nu vreau să-mi imaginez cum își ardeau femeile scalpul, la propriu.

Bine, acestea fiind zise, mă duc să-mi spăl părul cu noul meu șampon pentru regenerare. Pe cel de volum l-am aruncat ieri. Mi-am luat și mască de păr să-l refac puțin. Sper să își revină cât de curând.

3 Comments

Către cetatea cu Farmec

Product, Timisoara May 6, 2011 CristinaTM

În timp ce voi citiți acest articol, eu sunt pe drum către minunata cetate Sighișoara. Am plecat azi dimineață la ora 9, împreună cu Nebuloasa, Onlineritze cu Farmec și Farmec. Urmează să vină și PRbeta mai pe seară, pentru că ne întâlnim cu celelalteFabia, să ne bucurăm de un weekend ca-ntre fete. Suntem câștigătoarele concursului lansat de șofer din România acum o vreme și acum ne adunăm din trei orașe pentru a ne ridica minunatul premiu: un training de îngrijirea tenului oferit de reprezentantele Farmec.

Mi-am focut frumos bagajul, am luat cu mine aparatul foto (pe care-l invidiez puțin că s-a plimbat cu Nebuloasa prin România și a văzut într-un an cam cât am văzut eu în 10 din frumusețile țării noastre), stick-ul de net și laptopul, că doar urmează PRbeta săptămâna viitoare și am plecat vesele, împreună cu mult iubita mea Fabia. Vă povestesc deseară ce am vizitat pe drum. Nebuloasa își ia în serios rolul de șofer din România și ne plimbă să mai descoperim câte un loc demn de văzut. Tot deseară vă povestesc și cam cum arată Sighișoara, pe care n-am mai văzut-o din 2005. Adică de prea mult timp.

Până atunci să fiți cuminți, să numărați orele până la weekend și să nu mă urâți prea tare că mi-am permis să vă las să munciți în timp ce eu mă bucur de un tratament de regină.

No Comments

Bloggerii și advertorialul

Product, Timisoara May 5, 2011 CristinaTM

Ieri, la invitația lui Ingrid de la Centrul Cultural Francez, câțiva bloggeri timișoreni ne-am întâlnit cu două reprezentante din Franța ale Bondy Blog. Blogul ăsta e unul foarte cunoscut în Franța și a început să se extindă în mai multe țări francofone. Fetele s-au gândit că ar fi o idee bună să încerce să facă…un fel de filială a blogului și la noi, în Timișoara.

Tema centrală a blogului este jurnalismul cetățenesc. Practic, pe Bondy Blog se scrie despre viața de zi cu zi din oraș. De la evenimentele la care participă autorii, la problemele vieții de zi ci zi, pe Bondy Blog găsiți de toate, pentru că încearca să surprindă cât mai bine spiritul orașului din care se scrie. La Timișoara s-a început deja lucrul la blog și va fi lansat, cel mai probabil, săptămânile următoare.

În cadrul discuțiilor de ieri cu fetele de la Bondy Blog s-a ridicat la un moment dat problema articolelor plătite pe bloguri. Pe Bondy Blog nu se acceptă niciun fel de advertorial și fetele susțin că un blogger nu mai este blogger adevărat în momentul în care începe să scrie advertoriale. Ce mi s-a părut foarte interesant este că noi, bloggerii timișoreni care am participat am avut opinii total diferite față de ele. S-a simțit puternic diferența de abordare a conceptului de blogging.

Părerea lor a fost că un blogger nu ar trebui să accepte sub nicio formă să fie plătit pentru articolele pe care le scrie, pentru că devine dependent de banii pe care îi câștigă din blog și motivația lui inițială (aka pasiunea pentru a scrie) se pierde în momentul în care se pune problema banilor. Noi, pe de cealaltă parte, am fost de părere că atât timp cât îți păstrezi obiectivitatea atunci când scrii despre un produs, nu e nimic greșit în a accepta campanii plătite. În plus, fetele au susținut că, în momentul în care, ca blogger, nu anunți cine te-a plătit să scrii un anumit articol practic îți minți cititorii. Ok, poate e un verb cam dur, dar se refereau la faptul că nu ai transparență, deci pierzi din credibilitate.

Acum vă întreb pe voi, cititorii mei, ce părere aveți despre toată treaba asta cu articolele plătite pe bloguri. Eu îmi mențin părerea și cred în continuare că, atât timp cât ești sincer când scrii despre un produs, nu ar trebui să conteze dacă articolul e plătit sau nu. Opinia oricum e aceeași, indiferent dacă ești sau nu plătit să scrii.

12 Comments

Traininguri pentru studenți la Timișoara

Product, Timisoara April 29, 2011 CristinaTM

Ieri, în deja binecunoscutul Little Pub a avut loc primul training pentru studenți susținut de traininguri.studenti@gmail.com. Cu tema ”Stabilirea obiectivelor”, trainingul este primul dintr-o serie de cinci. Toate au ca temă dezvoltarea personală și își propun să ajute studenții să își găsească mai ușor un job.

Începând de miercuri, 11 mai 2011, trainingul va avea loc săptămânal, în Little Pub, de la ora 18:00. Dragi studenți, să nu vă faceți griji dacă vreți să participați și ați ratat primul training. Fiecare are o tematică îndividuală și informația pe care o oferă este completă, deci pot fi înțelese și fiecare în parte. Din temele abordate: CV-ul și scrisoarea de intenție, Abilități de comunicare și lucru în echipă, Public Speaking, Cum te prezinți la interviu.

Înscrieri se pot face la noua pagină și Casandra vă va răspunde via mail la orice întrebări legate de organizare și tematică pe care le aveți. Până una alta, vă las cu niște poze de ieri, pe care le-am publicat și pe noua pagină de Facebook, făcută special pentru cei interesați de aceste traininguri.

No Comments

Category: Product