La mulți ani, Radio Fornetti!

Events

Am auzit prima dată de Radio Fornetti anul ăsta, prin februarie. Nu știam mare lucru despre Fornetti până atunci. Îmi cumpăram de la ei clasicele Fornetti cu brânză și atât. Nu m-am întrebat nici cine sunt oamenii din spatele brandului, nici ce chestii fac ei pentru a menține angajații fericiți. Am descoperit cu bucurie că fabrica asta are multe povești faine. Una dintre ele este Radio Fornetti. Și radio ăsta a fost începutul unei frumoase prietenii, că în primăvară am fost, în cadrul Timișoara Brands Tour, să vedem fabrica.  More

No Comments

Rețete tradiționale din Banat

Events

Vă invitam, săptămâna trecută, să gătim împreună rețete tradiționale din Banat, la Hostel Costel, în cadrul campaniei Timișoara în orice colț de Românie, organizată de Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 și PRbeta Agency. Când am lansat invitația, mi-am dat seama că eu nu prea știu vreo rețetă de-aici, din zonă. ba, mai mult, am descoperit că știu mai multe feluri de mâncare indiene sau nemțeșt decât din Banat. Așa că m-am documentat corespunzător și-am găsit , într-o carte de bucate de pe la 1800, câteva rețete care se făceau în Banatu de munte pe vremea aia.

Mâncare de brozbe

După ce-am tradus cu dicționarul de regionalisme toate ingredientele și metoda de preparare, am ales o mâncare de brozbe. Adică de napi. Cum n-am găsit nicăieri napi, am respectat sugestile oferite de cel care a cules rețeta din popor și am gătit o mâncare de sfeclă roșie. E simplu de făcut și foarte bună. Se iau 3 bucăți de sfeclă roșie de mărime medie, 2 cepe mari și un ciolan (sau carne de porc). Se călesc împreună, cu puțin ulei, până carnea e semifăcută. Apoi se adaugă apă și se lasă la scăzut. la final adăugăm sare și piper. Se servește caldă, cu o lingură sănătoasă de smântână. Mâncarea mea a arătat ca în poza de mai jos, mi s-a spus că-i bună, deci o puteți încerca cu încredere. Oricum, durează doar vreo 30 de minute s-o preparați.

mancare de brozbe

 

La eveniment au participat câțiva bloggeri culinari (Laura Laurențiu, Lia de la FoodCrew și Narcisa Viorel), câțiva bloggeri timișoreni (Oana Kovacs, Richie, Alexandra și Roxana), câțiva reprezentați ai presei, voluntari și oameni care au propus rețete în cadrul concursului de săptămâna trecută. Simona Neumann, director executiv al Asociației Timișoara Capitală Culturală 2021, ne-a povestit câte ceva despre influențele culinare din Banat, importanța păstrării tradițiilor și ce mai pregătește Asociația în viitorul apropiat.

Cred că cel mai important lucru pe care l-am descoperit duminică a fost că rețetele din Banat sunt, de fapt, un mix de influențe ale altor culturi. Majoritatea dintre ele au influențe maghiare sau sârbești, însă o bună parte provin din tradiția culinară a șvabilor, pemilor sau bulgarilor care au trecut prin acestă parte de țară. Bineînțeles, există și câteva rețete pe care le făceau doar românii din zonă, însă nu se poate face o distincție clară între mâncărurile strict românești și cele aduse din alte culturi.

Rețete tradiționale din Banat

S-au gătit tot felul de rețete. Zupa de ludaie, plăcinta cu ludăi, clătitele bănățene și crofnele sunt doar câteva dintre ele. Am avut parte și de langoși, gătiți în premieră de Bogdan și Paul. Nu arătau ei chiar ca cei din Piața 700, dar au fost buni și parcă am mai fi vrut vreo câțiva dacă bucătarii ar mai fi vrut să facă.

În caz că vă întrebați ce găteau bănățenii mai demult, v-am pregătit câteva rețete pe care le puteți încerca acasă. Sunt destul de simplu de făcut, cu ingrediente pe care le găsiți în magazine sau în piață și care, în general, sunt foarte ieftine. a vedeți, poate descoperiți și-acasă bucătăria bănățeană.

Supă de lapte pemească. Se pune la fiert 1/2 parte lapte şi 1/2 parte apă. Într-o cană se pun 2 linguri de făină, se dizolvă în apă şi se toarnă în laptele care fierbe, după care se lasă pe foc 10 minute. Se ia de pe foc preparatul şi se adaugă la el lapte acru, până devine acrişor. Laptele acru se mai poate înlocui cu brânză de vacă adăugată cu lingura, sub formă de găluşte. Se consumă cu cartofi fierţi în coajă.

Edel. Cartofii curăţaţi şi tăiaţi se fierb în apă sărată, iar după înmuierea lor şi scurgerea apei în care au fiert se păstrează şi se prepară din ei un piure, în care se adaugă un ou şi lapte. Când totul a fost bine amestecat, din piureul rezultat se modelează mici găluşte, care se dau prin pesmet şi se coc.

Ciulama (Heina Prii). Se pune la fiert o găină sau un pui mai mare tranşat, în apă cu sare, boabe de piper, foi de dafin, rădăcină şi frunză de pătrunjel şi 2-3 cartofi. Când carnea s-a muiat se face un rântaş cu ulei, ceapă şi făină, care se stinge cu puţină apă şi se toarnă peste carnea fiartă, după care pentru gust se pune puţin oţet şi smântână. În cazul în care ciulamaua este prea moale, se mai poate adăuga în ea puţină făină amestecată cu lapte. Se consumă cu găluşte de cartofi.

Turtiţe (Livanczi). Dintr-un amestec format din făină, 1 ou, apă şi sare, se pregăteşte un aluat puţin mai gros, ca pentru clătite. Din el se ia câte un polonic potrivit ca mărime şi se toarnă într-o cratiţă cu ulei încins, formându-se mici turtiţe care sunt lăsate să se rumenească frumos.

Afinată. Pentru prepararea unui litru de afinată se folosesc 1/4 litri afine, deasupra cărora se pun 3-4 linguri de zahăr, întregul conţinut fiind pus şi ţinut la soare până se topeşte zahărul. La maceratul astfel obţinut se adaugă 100 gr. alcool rafinat, 100 gr. rom, 100 gr. coniac şi un plic cu zahăr vanilat. Se fierbe apoi în apă o lămâie întreagă cu zahăr, iar cu siropul astfel rezultat se umple sticla de 1 litru pe 3/4, restul cantităţii până la 1 litru completându-se cu alcool.

Rețetele le-am găsit n cartea lui Valeriu F. Fabian intitulată Brebu Nou (Gărâna) – vatră de istorie, oază de sănătate şi de recreere, am menţionat în treacăt existenţa capitolului Mâncăruri tradiţionale pemeşti. Spor la gătit și, de găsiți rețete tradiționale sau știți vreunele de pe la bunici, spuneți-mi și mie, să mai învăț ceva nou.

4 Comments

Hai să gătim împreună rețete tradiționale din Banat!

Events

Ardeleancă fiind, sunt obișnuită de-acasă cu mâncărurile alea în care carnea și cartofii fac casă bună împreună. În Banat am descoperit că dulce și sărat e o combinație comestibilă, că mazărea verde este un ingredient demn de luat în seamă și că există un desert, clătite bănățene, pe care până și Sfântu’ Petru l-ar accepta ca mită pentru intrarea în Rai. Tradițiile culinare din zona Banatului sunt multe și, din ce-am observat eu în cei 11 ani de când sunt aici, mare parte dintre ele reprezintă un mix între rețete ale diverselor naționalități care au locuit prin partea asta a țări în diverse perioade istorice.

merdenele cu branza

Asociația Timișoara Capitală Culturală 2021 împreună cu PRbeta Agency propun un eveniment prin care să descoperim tradițiile culinare ale Banatului. Ne întâlnim duminică, 12 octombrie, la Hostel Costel, să pregătim și să gustăm bunătăți bănățene. Dacă vreți să participați, trimiteți-mi o rețetă din zonă. Din ceea ce-mi propuneți voi alege o rețetă și o vom găti împreună. Vă rog eu să-ncercați să trimiteți ceva simplu sau mediu ca dificultate, să nu ard vreo cratiță sau ceva. Oi fi eu gospodină, dar chef nu-s, deci nu mă pricep la minunății din alea pe care le vedem la TV și nici la plating. 

Deci, dacă vreți să gătim ceva bun împreună, lăsați-mi un comentariu cu rețeta pe care o propuneți. Musai să fie tradițională din Banat. Joi seara voi alege una dintre rețete și duminică o gătim la Hostel Costel. Aș prefera să fie un aperitiv sau un desert (dar nu clătite bănățene, că de-astea am mai făcut).

Aștept cu nerăbdare comentariile voastre!

 

sursa foto

4 Comments

Un vin nou, la înălțime

Events

Vinul meu preferat din cele produse de Cramele Recaș este Chardonnay Barrique, din gama Sole. Îmi plac vinurile albe, seci și Chardonnay-ul ăsta e fix pe gustul meu. După vinuri licoroase nu mă prea dau în vânt. Sunt dulci, că doar sunt vinuri de desert, și deseori prea aromate. Sâmbătă, însă, am avut ocazia să degust, în premieră, primul vin licoros al Cramelor Recaș, Conacul Ambrozy. Cred că majoritatea românilor vor fi de-a dreptul încântați de el, ținând cont că vinurile dulci sunt la mare căutare. Este aromat doar atât cât trebuie, parfumat și nu lasă o senzație de ”greu”, ceea ce m-a făcut să-l asociez în mintea mea cu un ecler al vinurilor (că tot îmi plac atât de mult eclerele). More

No Comments

Despre oameni, despre PLAI

Events

Pentru mine, Subcarpați+Orchestra a fost ultimul concert din ultimul festival de muzică din 2014. Aseară, în timp ce oamenii de pe scenă făceau spectacol și publicul cânta și dansa cu ei într-o ploaie torențială, m-am oprit puțin și-am zâmbit cu drag uitându-mă în jurul meu. Am ales să-mi petrec vara în festivaluri și-am dat, fără strop de regret, un concediu de stat la plajă pe vreo insulă grecească pe atmosfera de festival, dormitul în cort și drumurile prin țară și prin vecini.

Nimic nu se compară cu sentimentul ăla pe care ți-l dă un festival fain. Oameni cu care ajungi să te saluți doar pentru că v-ați intersectat pe la mai multe concerte, prieteni noi și prieteni vechi cu care împarți o bere sau o pelerină de ploaie, artiști mulți, buni, care dau tot pe scenă pentru că și ei, la rândul lor, se simt bine. Fiecare festival spune o poveste din care înveți câte ceva. La PLAI am învățat abia în a noua ediție (știu, să-mi fie rușine că n-am fost mai atentă până acum) că festivalul ăsta înseamnă mult mai mult decât artiștii de pe Scena Mare. De fapt, după două zile petrecute pe Aleea Culturală, am simțit ă PLAI este un festival al oamenilor care fac lucruri extraordinare și care trăiesc cu pasiune fiecare zi. More

No Comments

PLAI 2014: Asian dub Foundation și Usturoi

Events

Când m-am trezit ieri dimineață și-am văzut ploaia aia îngrozitoare, am zâmbit. Mi-am zis în sinea mea că se vede că-i zi de festival. Toată vara am bântuit la festivaluri prin țară și prin vecini și la fiecare dintre ele am prins cel puțin o zi de ploaie. Știam că timișorenii sunt, în general, mai speriați de precipitații decât alții, însă nu m-am îndoit pentru o clipă că lumea se va strânge, spre seară, la Muzeul Satului.

Mi-am pregătit cuminte pelerina de ploaie, încălțări călduroase și ceva bluză mai groasă (prieteni nelipsiți la orice festival), mi-am primit cu drag musafirii veniți special pentru PLAI și-am pornit voioși spre Muzeu. Între timp a ieșit și soarele. O fi fost din cauza oamenilor faini care se strângeau la Muzeul Satului sau pentru că până și soarele și-a dorit s-ajungă la PLAI. Nu contează, oricum.  More

1 Comment

Timișoara se pregătește de PLAI Festival

Events

Se simte în aer atmosfera aceea de pregătiri pe ultimă sută de metri. La Muzeul Satului, voluntarii lucrează cu spor la ultimele pregătiri ale scenelor, decorurilor, barurilor. Am urmărit în poze și în poveștile celor care muncesc acolo evoluția lucrurilor. Pe stradă, în tramvai sau prin librării aud de câteva zile aceeași discuție: ”Vii la PLAI? – Normal, n-aș putea lipsi!”. Facebook-ul a explodat de atâtea poze și cover photos cu și despre PLAI.

Mai sunt fix patru zile până începe unul dintre cele mai faine festivaluri care se desfășoară în Timișoara și am impresia că tot orașul clocotește de nerăbdare. Ca de fiecare dată, pe Scena Mare a festivalului vor urca nume care aduc onoare scenei internaționale de muzică. În acest an, spre surprinderea și bucuria mea vom avea parte de Asian Dub Foundation (vă mai amintiți cum, în Fostu’ Hush, la 1 noaptea mereu se trezea cineva să ceară DJ-ului ”Flyover”?). Tot la Scena Mare avem și preferații colegelor mele de apartament: Tito Paris și Light in Babylon. Zilnic avem discuții despre cine-i mai fain, pentru a ajunge la concluzia că oricum ne vor plăcea toți.

PLAI Festival 2014

More

1 Comment

Scurtmetraje, comic books și filme bune în prima zi de Ceau, Cinema!

Events

Trăiesc în orașul în care cinematografele se numără pe degete. Pe două degete. În Timișoara există, în momentul de față, multiplex-ul de la Mall, unde filmele de Hollywood sunt la mare căutare și unde foarte rar găsești și altceva și Cinema Timiș care abia dacă reușește s supraviețuiască. recunosc că eu am crezut că s-a închis, așa rar i-am auzit pomenit numele. Am avut, cândva, mai mult de 10 cinematografe în oraș.

Din fericire, o mână de oameni cu inițiativă și curaj au format, acum câțiva ani, Asociația Marele Ecran. Își doresc să readucă un cinematograf adevărat în Timișoara, să avem și noi, iubitorii de film, un spațiu în care putem urmări producții europene, românești sau orice altceva în afară de așa-numitele ”filme americane”. Din acest motiv au organizat (împreună cu fetele de la Pelicula Culturală) festivalul de film Ceau, Cinema! – festival de buzunar. De ce de buzunar? Pentru că e încă foarte mic (de ieri a început ediția pilot) și pentru că este făcut cu bani de buzunar.

ceau, cinema! festival de film

Spre deliciul Oltei, avem parte de foarte multe scurtmetraje. Am văzut, pentru prima dată, un scurtmetraj de-al lui Radu Jude, am descoperit că Șanțul lui Adrian Silișteanu este o producție delicioasă și, de la 22:00, am văzut un lungmetraj în regia lui Igor Cobileanski. Dacă găiți pe undeva La limita de jos a cerului, musai să-l vedeți.

Flyer Ceau, Cinema!

Mie, în festivaluri (și, în general, în evenimente) îmi plac workshop-urile și întâlnirile de discuții libere. Mi se pare că ajungi să cunoști foarte multe lucruri noi de la oameni pe care nu ai ocazia să-i vezi altcândva sau altundeva. Spre exemplu, ieri am participat la o întâlnire în care s-a discutat despre comics, industria lor la nivel mondial și situația din România.

Mirel Dragan, care în timpul liber se ocupă de Terapie de Basm (voi știați că în Timișoara avem revistă de benzi desenate?) și Victor Drujiniu (care locuiește în Timișoara și lucrează pentru DC Comics) ne-au povestit câte ceva despre stilurile abordate de graficienii care fac comic-uri, despre experiența lor de până acum și despre diferitele moduri în care un artist este perceput de public. În SUA, accentul se pune pe personaje, nu pe artistul care le desenează. Spunea Victor, la un moment dat, că este foarte greu, ca artist, să lași o amprentă vizibilă asupra unui personaj celebru (el a lucrat la Batman), pentru că personajul trebuie să rămână autentic.

Victor Drujiniu la Ceau, Cinema!

În Europa, în schimb, accentul se pune pe artist. Încă din anii 70, în special pe filieră franco-belgiană, au fost promovați în special artiștii, nu personajele lor. Dacă stăm să ne gândim, știm nume de artiști europeni. Yves Chaland, Jean Giraud sau Herge sunt cunoscute tuturor pasionaților de comics, pe când cei care desenează personaje celebre din comicurile produse în SUA nu sunt prea cunoscuți. Pe de altă parte, se pare că un artist bun, cu imaginație și talent, are toate șansele să ajungă să lucreze cu studiourile americane. Spunea Mirel, ieri, că ”e foame de imaginație la americani”. Așa a ajuns și Victor să lucreze cu DC Comics.

M-am bucurat să-i văd și să-i ascult, pentru mine a fost un privilegiu și mulțumesc Ceau, Cinema! pentru asta. Azi am de gând să particip la una dintre sesiunile de scurtmetraje (programul complet îl găsiți pe site-ul festivalului) și la seisunea de Q&A cu regizori germani care au venit să-și prezinte câteva producții în acest festival.

Sper să ne vedem în număr cât mai mare la Casa Artelor, unde se desfășoară zilele astea Ceau, Cinema! Azi, de la 17:00, avem scurtmetraje, iar de la 18:00 animații românești. Seara se încheie cu Al doilea joc, în regia lui Cornel Porumboiu, un film pe care nu aveți voie să-l ratați.

credit foto: Zorislav Sojanovic

——————————-

Producător festival: Vitas România (Instituție Financiară Nebancară)

Co-producători: Stella Artois, [e-spres-oh], Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, Centrul Cultural German Timișoara, Consulatul Germaniei, Printtech, Helicon Banat

Parteneri culturali: Institutul Goethe, Ministerul Afacerilor Externe al Germaniei, Filmboard Karlsruhe e.V., Consulatul General al Serbiei în Timișoara, Primăria Karslruhe, Atelier 1, Camera 4, Institutul Francez din Timișoara, Clorofilm, Asociația Culturală Macondo, Plai

Parteneri media: Kiss FM, 24 FUN, TVR Timișoara, Radio Timișoara

No Comments

JazzTM 2014 – muzică, ploaie și oameni faini

Events

În mai puțin de o lună, la Timișoara am avut parte de două band-uri care-mi sunt foarte aproape de inimă: Manu Chao și The Cat Empire. Dacă Manu Chao au cântat la Pădurea Verde, într-o zi foarte ploioasă, cu un public de vreo 3000 de oameni plătitori de bilet, The Cat Empire au fost în Piața Victoriei, în inima orașului, gratuit. Tot într-o zi ploioasă. Ba, mai mult, în timpul concertului lor a plouat torențial. Totuși, vreo 6000 de oameni, în frunte cu primarul, au cântat și-au dansat în ploaie, cum rar se întâmplă în Timișoara.

public ud la JazzTM

Știți, timișorenii sunt mai speriați de ploaie, așa. Dacă nu le oferi ceva cu adevărat special, nu vor da căldura și confortul caselor pentru frig și umezeală. Din fericire, JazzTM a reușit să îi convingă (cel puțin pe o parte din ei) că numele mari de pe scenă merită văzute și ascultate. Așa că, în a treia seară de festival, în ciuda ploii torențiale, nu ne-am dat duși de la scenă până târziu, în noapte.  More

No Comments

JazzTM, ziua a doua: bucuria de a cânta

Events

Am ajuns târziu aseară la JazzTM. Deja erau pe scenă Neil Cowley și trio-ul lui, făcând spectacol. Cei care sunteți din Timișoara știți, ceilalți poate nu, că la JazzTM, în fața scenei, sunt câteva zeci de scaune amplasate special pentru cei care vor să vadă concertele chiar din fața scenei. Biletul pentru aceste scanue costă 50 lei pentru toate cele trei zile de festival, un preț modic și mai mult simbolic, dacă e să-mi dau cu părerea. Ei bine, aseară când am ajuns la concert, oamenii din zona de scaune erau în picioare, dansând. Mi-a plăcut.

seara 2 jazztm public

Am rămas în spate, în zona gratuită, împreună cu un prieten care a venit special din Sebeș să-l vadă pe Al Jarreau. Inițial nu l-am înțeles, însă în momentul în care maestrul a urcat pe scenă, i-am dat dreptate și l-am felicitat pentru alegerea făcută. Al Jarreau are 7 premii Grammy, 74 de ani și un spirit mai tânăr decât al multora, are o stea pe Hollywood Walk of Fame și este considerat emblema jazzului mondial. A-l vedea live este o experiență unică în viață, am plecat de la concert cu o stare de bine care încă mă bântuie. N-am fost singura entuziasmată de acolo. Publicul l-a aplaudat mult, s-a zâmbit în tot timpul concertului și am auzit lângă mine pe cineva care spunea din suflet: ”Am trăit să-l văd live pe Marele OM.”

Al jarreau jazztm

În seara asta urmează Teo Milea, panistul timișorean, australienii de la The Cat Empire și mult așteptata Anoushka Shankar, cu sitarul ei deja celebru. De data asta nu mai stau în spate, la distanță, ci voi fi în primele rânduri, să fiu sigură că nu pierd nimic din concerte. Sper să ne vedem în număr cât mai mare, că e ultima seară de JazzTM și se anunță a fi spectaculoasă.

PS: Dacă vreți să vedeți cum se simte și se vede JazzTM, urmăriți, pe Facebook și Twitter, #JazzTM.

JazzTM este un festival organizat de Primăria Municipiului Timişoara şi produs de PLAI.

Parteneri media: Jazz CultureMuzica de VestMixtopia şi Observator Cultural.

credit foto: Seba Tătaru

 

1 Comment

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close