Timpul meu nu mai are răbdare

Eu cu mine July 12, 2018 CristinaTM

Făcând curat în drafturi, am găsit o serie de articole începute și neterminate. Ca temă recurentă, în ultima perioadă, găsesc doar una: timpul. Mi-am spus, zâmbind, că am nevoie de o vacanță și că, din fericire, săptămâna viitoare chiar mă voi bucura de ea. Apoi mi-am dat seama că toate articolele alea nu vor mai primi o formă finală. Așa că, vă las cu fragmentele pe care le-am scris deja. Începuturile spun, oricum, cele mai frumoase povești. Cu timp sau fără timp. More

12 Comments

Un deal și-un dram de liniște

Eu cu mine April 16, 2018 CristinaTM

Dacă iarna hibernez și profit de vremea proastă să recuperez lecturile restante, de cum dă căldura nu mai am nicio stare. Aș fi încontinuu pe drumuri, departe de masa de lucru. Din păcate, odată cu vremea bună vin și perioadele foarte aglomerate, așa că ajung uneori și la câte 16-18 ore de muncă pe zi. Și, dacă asta poate fi motiv de laudă pentru unii, eu recunosc că nu mă simt deloc confortabil. Mi-as dori un maximum de 12 ore, deși sunt conștientă că momentan nu se poate. More

4 Comments

La mulți ani, mama!

Eu cu mine March 8, 2018 CristinaTM

N-am fost niciodată copilul preferat al maică-mii. Mereu am pus întrebările alea incomode și am abordat relațiile cele mai apropiate cu mai puțin tact decât se aștepta ea. Obișnuită să trăiască într-un mediu în care vecinii, rudele și prietenii au fost cei în fața cărora simțea că are ceva de demonstrat, s-a lovit în repetate rânduri de aparenta mea nepăsare față de normele sociale și de tendințele de rebeliune pe care le-am manifestat de la vârste foarte mici, mai mult pentru a ascunde o timiditate exagerată decât din nevoia de a ieși în evidență. More

No Comments

Ping pong cu oameni și idei

Eu cu mine November 17, 2017 CristinaTM

Am început un nou exercițiu social. Pentru a-mi depăși momentele de timiditate și pentru a-mi îmbunătăți abilitățile de a aborda subiecte care nu-mi sunt confortabile, am decis să mă întâlnesc cu oameni pe care i-am văzut cu diverse ocazii, dar cu care nu am ajuns să dezvolt o relație de vreun fel. Imaginați-vă tipul acela de persoane cu care te vezi la evenimente, la teatru, la film, cu care te saluți, dar despre care nu știi mare lucru. More

No Comments

M-am regăsit printre cuvinte

Eu cu mine November 6, 2017 CristinaTM

Am început să țin un jurnal. Pe hârtie, cu stiloul, scrisul este purificator. Are o cadență și o ordine care mă ajută să îmi înțeleg haosul, fără a mai avea tendința de a-l ordona, așa cum fac de obicei. Mereu mi s-a părut că textul scris de mână are o putere mult mai mare decât cel în format electronic.

Citind foarte multă informație online sau tipărită am învățat să fac abstracție de formă și să mă concentrez doar pe ceea ce încearcă să transmită textul. Extrag informația, ignor forma în care este transmisă, de cele mai multe ori. Poate din cauza meseriei, poate doar pentru că a ajuns să fie în jurul meu atât de mult zgomot încât mă obosește puternic. More

4 Comments

Exercițiu de sinceritate și asumare

Eu cu mine June 2, 2017 CristinaTM

Ne-am obișnuit să pozăm în ființe perfecte, fericite și împlinite pe toate planurile. În Social Media punem doar poze cu noi zâmbind și amintiri din vacanțe, preferabil exotice. Emitem păreri despre subiectele dezbătute intens în anumite perioade, dar musai în ton cu mentalitatea bulei din care facem parte, să nu cumva să micționăm împotriva curentului, că nu-i frumos și nu se cade.

Am crescut înconjurată de băieți, pentru că prietenii de familie n-au prea avut fete. Așa că amicii mei și jocurile de când eram copii m-au ajutat să devin o răzvrătită care nu e capabilă să se comporte civilizat, conform normelor micului oraș săsesc în care am copilărit. Nu tu fuste, ceaiuri și discuții despre pantofi, nici hlizeli cu fetele în curtea școlii. Fiind mereu înconjurată de 4-5 băieți, m-am obinuit să se uite oamenii strâmb la mine și să vorbească pe la colțuri tot felul de prostii. More

3 Comments

Fițe de nefumător

Eu cu mine January 6, 2015 CristinaTM

Din 30 noiembrie 2014 nu mai fumez. Ar fi o prostie să susțin că sunt cu adevărat nefumătoare, pentru că a trecut abia o lună de când nu m-am mai atins de țigări, însă sunt pe drumul cel bun. Știu că de data asta e altfel și e bine, deci nu voi recidiva. Mă bucur să văd că în jurul meu tot mai multă lume alege să nu mai fumeze și că s-a format un trend din asta. Mă ajută să știu că nu sunt singură și că atunci când am nevoie să vorbesc cu cineva despre momentele de anxietate prin care trec pot apela la cineva care mă înțelege

N-am descoperit roata, deci n-o să încep să dau sfaturi de cum să vă lăsați de fumat. Au făcut-o destui înaintea mea și, deși am citit o grămadă de articole pe subiect și am vorbit cu oamenii din jurul meu care s-au lăsat mai recent, nu m-a ajutat cu aproape nimic. Ba, mai mult, fiecare persoană care a susținut că pur și simplu nu a mai fumat a ajuns să mă enerveze crunt, cel puțin pentru moment. More

12 Comments

Cu iz de iarnă

Eu cu mine December 8, 2014 CristinaTM

Mereu îmi amintesc la început de decembrie cum mă duceau ai mei cu sania la grădiniță. Aveam o geacă din aia groasă în care abia mă puteam mișca, o căciulă pufoasă care-mi tot cădea pe ochi și un fular imens, pe care mi-l legam pe toată față, să-mi rămână doar ochii afară. Nu mi-a plăcut niciodată vântul rece, deși iubesc zăpada mult de tot. Din acest motiv, soluția asta cu fularul mi se părea una dintre cele mai importante descoperiri din copilăria mea.

Cu ochii încă mici de somn, înfofolită până peste nas, cu soră-ea lângă mine, zburdam prin zăpada aranjată frumos de oamenii de pe stradă. La noi, la Sebeș, fiecare-și mătură zăpada din fața casei, nu se prea întâmplă să ne ia iarna pe nepregătite. Pe străzile principale acum se folosește antiderapant. Când eram eu mică nu se sinchisea nimeni de așa ceva. Oamenii măturau cât se putea mătura și, în rest, zăpada rămânea așa, bătucită, numai bună de sanie. More

1 Comment

Cu soarele-n ochi

Eu cu mine November 11, 2014 CristinaTM

Mi-e foarte dor de mare azi. M-am trezit cu soarele în ochi, din cauza noului mod în care mi-am distribuit mobila prin dormitor. Nu știu cum am reușit să pun oglinda în așa fel încât, în fiecare dimineață, soarele să se reflecte fix pe perna mea. Partea bună e că mă trezesc mult mai devreme. Partea proastă e că mi-e tot timpul dor de mare și de diminețile în care mă trezeam cu soarele pe pernă.

Era una din verile alea în care încă făceam naveta Timișoara – Galați o dată la câteva săptămâni. Fiecare drum până la Galați mi se părea infinit și mă obosea îngrozitor, deși mereu mi-a plăcut să conduc noaptea. Cum nu aveam niciun chef să plec noaptea înapoi spre Timișoara, am decis că ies să mă plimb puțin și mă întorc să dorm vreo câteva ore. M-am întâlnit pe stradă cu un prieten venit din București, într-o scurtă vizită. A fost ciudat să dăm unul peste altul într-un oraș cu care, în mod normal, n-aveam nicio treabă. După ce ne-am amuzat copios, am decis acolo, pe loc, că vom pleca la mare. Am calculat noi că, oricum am face, prindem răsăritul pe plajă. More

2 Comments

Îngeri și seriale britanice

Eu cu mine November 5, 2014 CristinaTM

M-a înnebunit Adi vreo câțiva ani buni cu Doctor Who. E un serial SF cu un fel de extraterestru cu două inimi care se plimbă prin timp și spațiu cu ajutorul unei nave spațiale în formă de cabină telefonică britanică. Știu, sună dubios. De-asta nici nu m-am putut mobiliza să mă uit la serial până recent, deși sunt mare fan al SF-ului.

Ei bine, sâmbătă seara ne-am adunat mai muți prieteni să socializăm în modul nostru mai special. Adică am stat și ne-am uitat la clipuri amuzante, am ascultat muzică, am discutat toată filozofia din universul ăsta și din încă vreo două și, pentru încheiere, ne-am uitat la câteva episoade din acest serial care mi-a bântuit ultimii ani, Doctor Who. More

No Comments

Category: Eu cu mine