Cum te înțelegi cu proprietarii casei?

La Feminin

În 10 ani de când locuiesc în Timișoara am schimbat o grămadă de chirii. În unele apartamente am locuit câteva luni, în altele câțiva ani. Motivul pentru care m-am mutat a fost, aproape de fiecare dată, proprietarul care mi-a închiriat apartamentul. Am avut parte de-o mulțime de ciudați.

Când locuiam împreună cu câțiva colegi de facultate m-am trezit cu proprietara peste mine în dormitor, dimineața la 8. Îi explica unei rude ce termopane a pus în apartament și a venit să i le și arate. Mi-a ignorat complet prezența, parcă intrase într-o casă goală. Altădată, într-o altă chirie, prorpietara, o femeie de vreo 65-70 de ani, obișnuia să vină în vizite neanunțate, în weekend, să cotrobăie prin dulapuri și prin sertare și să inspecteze WC-ul îndeaproape. Mă tot miram cum de nu își bagă capul cu totul în el. Despre alt proprietar, tot moș, v-am mai povestit și altădată. În penultima chirie am avut parte de cel mai zgârcit proprietar din lume. Și de ăsta v-am mai spus, e cel care nu repara nimic în casă și care ne-a primit cu o curățenie pe care doar Triumf a curățat-o, după o săptămână de chin.  More

8 Comments

După 10 ani

La Feminin

N-am dormit toată noapte de dinainte. Aveam impresia că voi pierde trenul și nu voi ajunge la timp. Îmi făcusem bagajele: rucsacul de munte, cel de 60, plin cu haine, câteva cărți, vreo două cratițe mici, un cuțit, o furculiță, o lingură, un bol de supă, o pătură. Lângă rucsac, moale și pufoasă, perna mea preferată. Ăsta mi-a fost bagajul acum 10 ani când am pornit spre Timișoara. Ăsta și o inimă mare cât tot universul, care mai avea puțin și exploda de bucurie că în sfârșit mi se împlinește visul și voi petrece patru ani citind toate cărțile bune, ca studentă a Facultății de Litere.

Lăsam în urmă, fără să știu atunci, cei mai frumoși ani din viața mea. Dar nu conta foarte tare. Orașul nou strălucea la 4 ore și jumătate distanță, ademenindu-mă cu oamenii lui, cu locurile minunate, cu birturile simpatice și boeme, cu toate cărțile din biblioteca universitară și cu primii ani departe de ai mei părinți. More

2 Comments

PLAI 2013 (ziua a doua): despre libertate și bucuria de-a trăi

Events

Libertate și culoare sunt, cred, cuvintele care descriu cel mai bine a doua zi de PLAI 2013. De la workshop-uri, la piese de teatru, la concerte și public, toate au transmis o atmosferă superbă.

Ziua mea a început undeva la ora 13:00 când, cochetând cu niște nori încruntați, m-am grăbit să ajung la piesa de teatru pusă în scenă de Penitenciarul Timișoara. Nu mă așteptam la ceva spectaculos, însă am avut parte de o oră și ceva de râs, urmărind Milionar la minut. Actorii, deținuți ai penitenciarului, au repetat doar două săptămâni pentru spectacol, însă rezultatele au fost peste așteptări. Comic de limbaj, comic de situație și câteva replici improvizate mi-au adus raze de soare în suflet și un zâmbet larg pe buze.  More

No Comments

PLAI 2013: muzică bună și diversitate în prima zi de festival

Events

Pentru mine, prima zi de PLAI 2013 a început destul de târziu, când  Maïa Vidal era dej pe scenă de vreo 10 minute. Am nimerit în mijlocul unei atmosfere minunate. Muzeul Satului Bănățean, ”casa” PLAI, era deja plin de oameni faini împrăștiați pe la standurile cu activități. Am văzut multă mișcare la Casa Filmelor, unde pe noapte, pe la 12, lumea s-a înghesuit să vadă un trailer al filmului Usturoi, trimis în exclusivitate de Groparu cu ocazia PLAI.

Când, după vreo oră de plimbat pe la diverse standuri simpatice, a început concertul ZAZMuzeul Satului a devenit neîncăpător. 5000 de oameni au asaltat scena mare pentru a cânta, a dansa și a se bucura de muzica artistei. M-a surprins când am auzit-o vorbind românește cu publicul, spunând că ea cântă pentru ”toţi oamenii diferiţi”. Mixul de jazz, pop, acustic și muzică franțuzească a prins bine la publicul care abia a lăsat-o să coboare de pe scenă după vreo oră și jumătate de concert. Ah, aseară PLAI a fost Sold Out încă de la 21:30. More

2 Comments

PLAI 2013 – mai mult decât muzică

Events

Am o gașcă de prieteni împrăștiați prin țară și prin vecini, care nu vin acasă decât o dată pe an. Maximum de 2 ori, dacă reușesc să ajungă și de Crăciun. Însă toamna, fără excepție, toată gașca vine la PLAI. Este un obicei simpatic căruia îi doresc să dureze cât mai mult, până devine o tradiție și printre copii noștri. Trăiesc acum febra ultimlor pregătiri. Dacă voluntarii PLAI (apropos, știați că PLAI este oganizat în exclusivitate cu voluntari?) montează scene, umplu sacii pe care-i vom folosi pe post de scaune, pregătesc standuri și lustruiesc podelele, eu fac o curățenie generală în casă și verific încă o dată rogramul de la PLAI, să nu cumva să pierd ceva interesant.

sustine plai 250x250

Ca și anul trecut, ediția PLAI 2013 are un artist rezident. De data asta este vorba despre Maïa Vidal (SUA), o artistă în premieră în România, care a atras numeroase premii și aprecieri încă de la debutul său din 2011, printr-un spirit inovator, fresh și tineresc. Ea va cânta în fiecare seară de PLAI, deci o putem vedea și asculta pe săturate. More

No Comments

Tinerețe fără bătrânețe

Advertoriale

Am început să folosesc farduri și creme de față destul de târziu. Cum am crescut cu băieți, preocupările mele erau legate mai mult de ultimele jocuri pe calculator care apăreau, muzică obscură și cât mai greu de găsit, activități sportive de toate felurile și mai puțin haine, farduri și alte treburi feminine. Poate de-aia, începând cu vârsta de 21-22 de ani, mi-am umplut dulapurile de rochițe și baia de creme. Cumva, am încercat să compensez anii în care mi-am ignorat total latura feminină.

Nu mă plâng că tenul meu ar fi cel al unei femei de 40 de ani, pentru că nu-i așa. majoritatea oamenilor pe care-i cunoc îmi dau între 26 și 28 de ani, adiă îmi arăt fix vârsta pe care o am. Însă, ca o femeie ce sunt, am început să mă îngrijorez de cum voi arăta la 35-40 de ani. N-aș vrea ca atunci să-mi arăt, în continuare, vârsta. Ba chiar am dezvoltat un întreg plan de a induce universul în eroare și a rămâne mereu în jurul vărstei de 29 de ani. Sunt o mulțime de femei care au reușit să arate tinere până la vărsta când deja nu mai conta foarte tare câți ani au.  More

2 Comments

M-am înscris la SuperBlog!

Events

Era un început canicular de vară 2008 când am decis că voi începe să scriu un blog. N-aveam de la el niciun fel de așteptare și singurul motiv pentru care am început să scriu a fost că simțeam că îmi lipsește exercițiul. Ca absolventă a unei facultăți de Litere, obișnuiam să scriu mult, fie pentru școală, fie pentru mine, fie pentru prieteni. Așa că blogul a venit ca ceva natural.

Dar uite-mă, câțiva ani mai târziu, cum scriu abia de câteva ori pe lună, cum nu mai sunt atât de atentă la zilele în care postez și cum parcă mi-am cam pierdut inspirația. Cred că am nevoie de o motivație suplimentară. De-asta am ales să mă înscriu la SuperBlog. Nu știu de ce nu am făcut-o în alți ani, că de fiecare dată mi-a făcut cu ochiul competiția asta. More

7 Comments

Somnul omului proaspăt întors din concediu

La Feminin

Proaspăt întoarsă din concediu înapoi în orașul plin de nori plicticoși, tot ce-mi doream aseară înspre miezul nopții era să dorm cel puțin vreo 10 ore. Fără să iau în calcul că Lipton al meu are chef de joacă după ce nu ne-am întâlnit vreo câteva zile, am pus capul pe pernă cu cel mai mare optimism.

După aproximativ vreo 2 ore de somn, bestia plictisită s-a apucat să mă pupe, să se gudure pe lângă mine, să cerșească atenție în așa hal încât nu l-am mai putut ignora și a trebuit să sacrific o jumătate de oră din minunatul meu somn. Ne-am jucat, s-a liniștit, am adormit la loc. Pe la vreo 3, când visam eu mai bine ceva lupte între vrăjitoarele din perioada inchiziției și ceva cavaleri templieri, caloriferul a început să scoată sunete ciudate, de zici că eram cu-adevărat pe câmpul de bătălie. Poc, poc, poc și iar m-am trezit. Vecinul de la 4,  ușor turmentat, încerca să cânte la calorifer. Răsuna toată scara blocului, dar nu cred că-i păsa lui prea tare. M-am întors pe partea cealaltă, mi-am pus perna pe cap și-am încercat să dorm la loc. More

No Comments

Logic. Eco-logic

Reclame

Treceam prin Piața 700 zilele trecute. Aveam ceva treabă și am cam grăbit pasul. În plus, nu-mi prea place praful, ori în 700 se lucrează de zor la noul acvariu mutat din centru. Am savurat un moment toată harababura aia de piețari, ustensile de connstrucții, bișnițari, boschetari, clădiri de birouri, corporatiști în pauză de masă, tramvaie, comunitari și oameni grăbiți care își făceau greu loc pe acolo.

Cum sunt destul de sătulă de afișe, pliante și bannere outdoor nu le mai văd decât pe cele care chiar spun ceva. De multe ori mi se întâmplă să trec pe lângă câte unul și să nu-i remarc prezența. De cele mai multe ori așa se întâmplă și cu cele peste care dau în Piața 700, unde o firmă timișoreană are câteva spații de expunere outdoor. Vă spun despre ele pentru că atunci, pe loc, nu mi-am dat seama de ce dintr-o dată mi-a rămas în minte un joc de cuvinte: logic. eco-logic. Tres simpa, deși nu mi-a spus nimic pe moment. More

3 Comments

Eficiența se naște din lene

Sunt o leneșă absolută. Dacă aș putea să strâmb puțin din nas, ca vrăjitoarea Samantha, pe care o urmăream într-un serial din anii ’90 și să se rezolve toate lucrurile prin minune, așa aș face. Dar, cum treburile astea se întâmplă doar în filme, a trebuit să găsesc soluții pentru rezolvarea problemelor mele.

În plus, nu-mi place să car. De-aș găsi varianta prin care toate hainele și obiectele de care am nevoie atunci când plec o săptămână să-mi încapă într-o poșetă, mmi-aș petrece toată viața pe drumuri. Tot ce-am reușit să găsesc până acum, în materie de bagaje mici cu haine multe sunt pungile alea vidate. Cumva, hainele din bagaj ocupă doar jumătate din spațiul pe care l-ar umple în mod normal.  More

7 Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close