Premiere timișorene, graffiti și City of Energy

Advertoriale

În 1884, Timișoara era primul oraș din Europa care a folosit electricitatea pentru iluminatul străzilor. 731 de lămpi electrice stăteau de veghe  în fiecare noapte, oferind locuitorilor orașului un plus de siguranță. Câiva ani mai târziu, în 1899, tot Timișoara era primul oraș din România care a introdus tramvaiul electric. Trăiesc într-un oraș al premierelor și mă mândresc cu asta.

Prima dată când am venit aici nu știam mare lucru despre Timișoara. Știam doar că este unul dintre cele mai importante centre ale țării, că a fost primul oraș liber la Revoluție și că, într-un mod pe care nu mi-l pot explica nici în zi de azi, am simțit Timișoara ca fiind acasă, chiar dacă nu mai pusesem piciorul aici niciodată. Între timp am devenit locuitor al orașului și mereu vorbesc cu drag despre evenimentele și lucrurile frumoase care se întâmplă aici. More

2 Comments

Proștii ăia din ONG-uri

Opinie

Ai muncit încă din liceu să devii ceea ce ești azi. Stăteai cuminte în banca ta, îți făceai toate temele și nu te certai cu nimeni, dar vorbeai urât despre toți. Te-ai făcut redactor-șef la ziarul elevilor, doar pentru a adăuga o titulatură în portofoliu și pentru a putea scrie pamflete despre colegi. La facultate ai intrat, numai tu știi cum, după vreo câteva săptămâni de tocit pe brânci și-un examen pe care l-ai fi luat, poate, mai bine dacă n-ai fi fost atât de obosit.

Te-ai chinuit să fii șef de promoție, preferatul profesorilor, cel care nu lipsește prea mult. Ai considerat mereu că toate organizațiile alea studențești sunt o pierdere de vreme și decât să faci voluntariat ai preferat să lucrezi la KFC sau McDonalds. Știai că vei avea nevoie de experiență în CV și, la un calcul rapid, ai ajuns la concluzia că decât să muncești ca prostul gratuit, ”în domeniu”, mai bine te duci și faci un ban cinstit. Oricum, job-urile din timpul facultății nu contează prea tare. Poți băga motivul ăla cu ”eram student, aveam nevoie de bani” și toată lumea o să tacă rușinată. Între job și facultate, când să mai fi făcut și voluntariat în cercurile alea de sectanți vorbitori de romgleză? More

13 Comments

Iași: un oraș care cântă

Recomandari, Turism

Mereu mi-am imaginat Iașul ca pe un loc idilic, în care poeți și critici literari necunoscuți încă se întâlnesc în cafenele obscure și pregătesc, conspirativ, următorul curent literar. Spre marea mea surpriză, n-am fost foarte departe de adevăr. Am descoperit că orașul forfotește de activități culturale de toate felurile, de la seri de literatură la concerte de pian și vioară într-un birt oarecare.

După o săptămână petrecută la Iași am rămas cu impresia că orașul ăsta cântă. Pe strada pietonală auzi un fluier sau o vioară care interpretează doine celebre. Lângă hotel, un nene de vreo 60 de ani cântă la acordeon. Ceasul din centru cântă și el la fiecare oră fixă. Din mitropolie se aude un murmur de voci care recită chestii bisericești. Într-o seară, în fața Palatului Culturii, vreo 300 de studenți, care participau la ceva eveniment, cântau. În plus, la tot pasul găsești afișe ale evenimentelor culturale care au loc în oraș. Ba teatru, ba operă, ba întâlniri literare ale tinerilor scriitori, ba concerte. More

4 Comments

Ce-i roșu și te ține conectat?

Product

M-am chinuit o jumătate de an cu un Blackberry Curve, după ce am rămas fără telefonul meu deștept cândva prin primăvară. Am zis c-aștept să vină toamna, să lanseze Apple noul iPhone, să-mi cumpăr ceva de doamne-ajută. Știm cu toții ce-a lansat Apple și cam cât costă așa-zisul ”low-cost” 5C. În plus, ca femeie ce sunt, n-am fost mulțumită nici de foarte marketata culoare ”strawberry red”, care de fapt este un fel de roz spălăcit. O să-mi ridic fanii iPhone în cap acum, dar trebuie să spun că mie nu-mi mai place așa mult Apple fără Steve Jobs.

Cum sunt o mofturoasă și o subiectivă, am refuzat să folosesc smartphones cu Android. Știu că majoritatea lumii este foarte mulțumită de sistemul de operare, că are o mulțime de recenzii pozitive și alte alea, însă mie nu mi-a plăcut niciodată. Acum, recent, am început să mă joc cu un Windows Phone. Un Lumia 625, roșu, ușor, feminin. De când îl am simt că am recâștigat tot universul online în care am trăit înainte vreo câțiva ani buni. Bine, există mai multe variante de culori, dar cum mi-e mi place roșu, am nimerit la fix. More

7 Comments

Doina – o vedetă în poșetă

Advertoriale

Prietenele mele plecate prin alte țări obișnuiesc să mă roage, periodic, să le fac mici comisioane pentru care mă răsplătesc cu magneți de frigider de  fiecare Crăciun sau în august, când vin în vizită. Am dezvoltat o întragă industrie din asta. Una dintre cele mai frecvente cerințe este: ”Ia-mi, te rog, și mie Lapte Doina”. Ori nu găsesc în țările pe unde-și fac veacul, ori preferă ambalajul scris în românește, nu știu. Important este că mereu în preajma sărbătorilor casa mea este plină de Lapte Doina și alte produse Farmec.
doina vedeta in poseta More

No Comments

Câștigă o cină cu pește la Restaurantul Sabres din Timișoara

Advertoriale

Când vine vorba despre ce mănânc, dau dintr-o extremă în alta. Sunt dispusă să încerc aproape orice fel de mâncare, însă nu-mi place textura gelatinoasă a unor alimente, nici carnea crudă. Așadar, până să mănânc prima dată scoici, melci și alte moluște a trebuit să mă lupt cu mine, să-mmi depășesc zona de confort. La fel, până să mănânc prima dată carpaccio de somon au dus unii muncă de convingere până le-au ieșit peri albi.

Însă m-am obișnuit cu tot felul de excentricități și, după ce mi-am scos din cap că eu nu mănânc alimente ciudate, viața mi-a fost invadată de o multitudine de arome. De la fructe de mare, la salată de alge, de la rețete tailandeze la aperitive noedice, am încercat de toate. Majoritatea mi-au plăcut. De câțiva ani am făcut o pasiune pentru peștele oceanic și fructe de mare. Problema este că, în Timișoara, majoritatea restaurantelor folosesc fructe de mare congelate și se simte o mare diferență între ceea ce mănânc în concediu, la mare, și ceea ce mănânc în orașul în care trăiesc. More

5 Comments

Începuturi de poveste

La Feminin

M-am obișnuit să-mi pese doar atât cât se presupune că trebuie să-mi pese de fiecare om din viața mea. Dacă ar fi să mă premieze universul pentru ceva, aș câștiga premiul pentru cel mai cumpătat om în viață. Toți s-ar întreba care este secretul meu și cum reușesc să le fac pe toate fără să exagerez și fără să generez vreo tornadă atunci când, poate, alții, în locul meu, ar face un genocid. Iau lucrurile așa cum sunt și încerc să rezolv câte o problemă odată. De cele mai multe ori reușesc.

Nu plâng aproape niciodată. Sunt ani de zile de când am plâns în hohote ultima dată. În schimb, râd, poate, de mult prea multe ori. Plâng doar când descopăr ceva atât de frumos încât mă copleșește emoția. Știu că unii oameni rămân consternați și nu nțeleg de ce nebuna din rândul cinci plânge când toată sala de 500 de oameni râde și apaudă. Ăsta e felul meu de a-mi manifesta bucuria supremă. Vorba cuiva, dacă eu plâng în timpul unui concert, cu siguranță a fost unul cu adevărat bun. More

2 Comments

Graf Oradea: cel mai bun mousse de ciocolată belgiană

Advertoriale

Oradea este, cum am mai spus și altădată, unul dintre orașele mele preferate din România. Îmi plac liniștea și atmosfera calmă pe care le transmite, dar și oamenii care au un ceva aparte. Până la urmă, nici nu mă mir că am ales să-mi împart traiul cu un orădean. Oricum, nu cred că am întâlnit până acum pe cineva care să viziteze Oradea și să nu aibă cuvinte de laudă pentru oraș.

După ultima vizită pe care am făcută acolo trebuie să vă spun câteva cuvinte despre Graf, un restaurant gourmet, cu o poveste simpatică. Nu-i stilul meu să cinez zilnic în oraș, însă de câteva ori pe lună îmi place să mă răsfăț. Cum știam deja că la Graf găsesc cel mai bun mousse de ciocolată ever (am mai călcat pragul restaurantului Graf și anul trecut, tot în toamnă), am zis că nu pot rata ocazia să gust, încă o dată, desertul meu preferat. De data asta, însă, am avut parte și de câteva povești despre istoria locului spuse chiar de către proprietar, Florin Portelechi, împreună cu somelierul Septimiu Crișan.  More

1 Comment

Cu drag, din Oradea

Events

Mi-am promis, acum vreo două luni, că voi scrie mai des pe blog. Simt că l-am neglijat în ultima vreme și, cumva, pagina albă a wordpress-ului nu mă mai îndeamnă să scriu. Cel puțin, nu așa cum o făcea acum o vreme, când nu treceau două zile fără să scriu ceva. O fi de vină faptul că muncesc mult mai mult decât altădată și aproape tot timpul sunt obosită. Aș dormi zilnic câte nouă sau zece ore și cred că oricum nu aș putea recupera tot somnul care-mi lipsește.

În paralel, particip la SuperBlog (pentru a mă reobișnui să scriu mai des) și organizez, împreună cu Oltea, Workshop-urile PRbeta. Dacă SuperBlog mi se pare o chestiune destul de solicitantă și obositoare, workshop-urile sunt ca un balsam pentru suflet. Muncesc și pentru ele mult, mai ales că în perioada asta comunicăm, în același timp, evenimente în cinci orașe ale țării, însă nu simt că sunt o corvoadă obositoare. Dimpotrivă, zâmbetele și mulțumirile studenților implicați în workshop-uri îmi oferă foarte multă energie creativă.  More

1 Comment

A douăsprezecea noapte – musical rock la Oradea

Recomandari

Am profitat de faptul că săptămâna asta suntem în Oradea cu Workshop-urile PRbeta și-am fugit la teatru încă din prima seară. Îmi plac spectacolele de la teatrul Regina Maria și-mi place și sala în sine, așa că, de câte ori nimeresc prin oraș, musai văd și un spectacol sau două. De data asta am nimerit, din pură întâmplare, la A douăsprezecea noapte, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu.

Am văzut cel puțin trei sau patru moduri în care se poate pune în scenă Shakespeare, dar nu m-a impresionat foarte tare niciuna. Cumva, ori s-a respectat prea tare originalul și m-am plictisit pe la jumtatea spectacolului, ori am simțit că, pe alocuri, s-a exagerat prea mult cu improvizațiile. Vorba unui prieten, e foarte ușor s-o dai în bară cu Shakespeare. Din fericire, spectacolul de aseară a fost ca o gură de aer proaspăt. Mi-a plăcut foarte mult varianta musical (un mix de mai multe genuri muzicale, cu accent pe rock și, pe alocuri, operă, în cazul lui Malvolio), care dă un suflu nou și o abordare foarte diferită piesei. Se cântă live, cu orchestră. Bufonul Feste (Alin Stanciu) deschide spectacolul cu o baladă, apoi are câteva intervenții muzicale în puncte cheie.

malvolio a douasprezecea nopate oradea

Povestea este cea clasică: Viola și Sebastian, gemenii, sunt despărțiți de un naufragiu. Viola (Anda Tămășanu)  se travestește în bărbat și ia numele de Cesario pentru a putea intra în serviciul contelui Orsino (Richard Balint). Acesta este îndrăgostit de Olivia (Mihaela Gherdan) și îl trimite pe Cesario să o cucerească pe trufașa Olivia. La curtea Oliviei locuiesc unchiul alcoolic, Sir Toby (Sebastian Lupu), Sir Andrew Aguecheek (Pavel Sîrghi) – un aspirant naiv și foarte comic la inima acesteia și Malvolio, intendentul Oliviei.

Ioana Dragoş Gajdo, în rolul lui Malvolio, a fost, aseară, preferata mea. Un rol greu, în travesti, jucat excelent și cu foarte mare priză la public.  Cuvinte în maghiară, accent bihorean, acolo unde se permite, interacțiune cu publicul, o partitură de operă într-un moment foarte bine calculat de regizor. Ce mai! M-am îndrăgostit iremediabil de felul în care Ioana Dragoș Gajdo îl joacă pe Malvolio și, dacă atunci când citeam Shakespeare personajul mi se părea extrem de greu de digerat, aseară a făcut deliciul spectatorilor.

Spectacolul se mai joacă în această stagiune, pobabil în decembrie. Voi reveni la Oradea să-l văd și împreună cu prietenii. Între timp, Hoinaru, care a fost și el aseară la spectacol, și-a luat bilete pentru București, unde puteți vedea A douăsprezecea noapte duminică și luni în cadrul Festivalului Naţional de Teatru.

*sursa foto http://teatrulreginamaria.ro/.

 

1 Comment

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close