Eu și Morcheeba

Events

Primul concert Morcheeba pe care l-am ratat cu brio a fost cel din 2009, din București. Eram freelancer pe vremea aia și aveam impresia că programul meu de lucru poate fi destul de flexibil. Doar că, cu vreo două săptămâni înainte de concert am semnat un contract destul de important și-a trebuit să rămân în Timișoara să-mi văd de treabă. Nu m-am panicat foarte tare, am zis că sigur vor mai fi ocazii în care să văd un concert Morcheeba.

Un an mai târziu, tot la București, Morcheeba au avut din nou concert. De data asta s-a și întâmplat să fie cam de ziua mea. Însă, fix în aceeași perioadă, eu eram la Văliug, cu a doua ediție de Startup Days. Al doilea concert, a doua oară când n-am ajuns. Deja simțeam primele semne de bad karma. Că nu mi-e dat, că am am un super ghinion, că niciodată nu voi ajunge să-i văd cântând live. În fine, am trecut peste asta. Un an mai târziu, în 2011, tot de ziua mea, Morcheeba aveau concert la Praga. Acum, să ne înțelegem. De obicei, toamna muncesc mai mult decât în alte perioade ale anului. Faptul că ziua mea a picat în cea mai aglomerată perioadă  din an ține de soartă și nimic altceva. Doar că în 2011 n-am ajuns la concert din motive mult mai personale care nu merită menționate aici. Practic, rămăsesem fără bani.

morcheeba

More

1 Comment

Argan Plus de la Farmec – o gamă pentru festivaluri

Îmi place să am bagaje puține și împachetate cât mai compact atunci când plec la drum.  De-aia nu-mi iau cu mine balsam de păr, mai mult decât fardurile strict necesare (dermatograf, rimel, ruj roșu) și nici prea multe perechi de papuci. Pentru patru zile de festival, adică o minivacanță de cinci zile, am avut cu mine un rucsac de 55l și-un cort pe care l-au dus, separat, băieții.

Problema este că de când m-am tuns sunt obsedată de părul meu. Nu o dată s-a întâmplat să plec din birou acasă, să-l aranjez și să mă întorc înapoi în centru cu alte treburi. Da, am luat-o puțin razna, dar presupun că-i doar o perioadă. Oricum, ideea e că în weekend, timp de patru zile, am fost la Electric Castle și am dormit în cort. Mno, imaginați-vă și voi cam cum se potrivește aranjatul părului cu dormitul în cort. Așa-i. Puțin înspre deloc.  More

No Comments

Electric Castle: din pasiune pentru muzică

Events

Cum sunt într-o perioadă în care aș dansa tot timpul și în care redescopăr tot felul de pasiuni mai vechi, am decis, încă de acum câteva luni, că vara asta merg la cât mai multe festivaluri și concerte. Am deschis sezonul cu Electric Castle, săptămâna trecută. Mi-am dorit foarte tare să îl mai văd o dată pe Wilkinson pe scenă (l-am mai văzut o dată, la Timișoara, în pre-evenimentul Electric Castle) și să descopăr de ce Thievery Corporation sunt mai faini live. Așa că, joi dimineața (nu foarte devreme), mi-am făcut bagajele și-am plecat la festival.

Pentru mine a fost prima ediție de Electric Castle. Mi-au povestit oamenii care au fost anul trecut, la prima ediție, că festivalul este mult peste altele din țară, însă am crezut că am găsit eu doar fani înrăiți. Well, au avut dreptate să insiste să merg și eu. Patru zile de muzică bună, atmosferă superbă și mai mulți oameni faini pe metru pătrat decât am văzut vreodată la un festival din țară.

public EC

More

No Comments

Testează 4G+ și câștigă premii de la Orange

Îmi place mult perioada asta a anului. Fiecare început de vară vine cu o mulțime de evenimente, concerte, festivaluri. Abia mă pot hotărî ce spectacole să văd și la ce concerte să mă duc. Le-aș vedea pe toate dacă aș avea timp, însă mai trebuie să și muncesc. Așa că aleg câteva, care se potrivesc cu programul meu și bombănesc printre dinți că nu pot ajunge la tot ce mi-aș dori.

Din fericire, acum pot lucra și remote, că am 4G pe telefon. Cum e treaba mea să aprob bunurile de tipar, filmulețele și, în general, cam ce ține de imagine, am de-a face cu fișiere destul de mari. În plus, am cunoscut de curând o mână de oameni faini care își petrec timpul filmând o altă față a lumii. Urmează să publice un material mai amplu despre cum se vede un oraș dintr-o perspectivă mai ciudată. Îmi trimit băieții ăștia câte un filmuleț la câteva zile, să-mi dau și eu cu părerea. Bine că se descarcă rapid filmulețele, că altfel mi-aș pierde răbdarea foarte repede. More

13 Comments

Culorile verii mele

Pe vremea când eram în liceu, n-aveam voie să îmi colorez unghiile. Ni se permitea cel mult o manichiură French, ori eu nu-s vreo Nebuloasa să fiu în stare să fac așa ceva. Mi s-a părut întotdeauna foarte complicat, așa că mai bine am lăsat-o moartă. Umblam cu unghiile date cu lac incolor.

Farmec Collection

Asta până prin clasa a 10-a, când a devenit foarte la modă între colege să ne colorăm unghiile și să venim așa la școală. Era un fel de pariu. Cine rezista cele mai multe zile fără să fie văzută de director cu unghii colorate devenea un fel de divă. Cum eram într-o clasă destul de problematică, ne vizita destul de des directorul. Ba chiulea vreun coleg mai mult decât era permis, ba îl prindeau pe câte unul fumând în baie. Știți voi, probleme de liceeni teribiliști. Deci, directorul venea prin clasa noastră o dată la câteva zile și se mai lăsa cu câte un mic scandal. Ne trimitea acasă să ne ștergem unghiile. Că de ce-s roșii sau negre sau albastre sau oricum altcumva decât ”de domnișoară”.

Mno, după ce-am terminat liceul, la facultate, am început să port unghii roșii. Vreo 8 ani tot așa le-am avut. Inițial am făcut-o ca un fel de protest împotriva modului în care ne tratau în liceu. Apoi a început să-mi placă. Acum, de vreo câteva luni, am dezvoltat o pasiune pentru unghii colorate în fel și chip. Zici că m-a lovit strechea la 30 de ani. Ba le vopsesc albastre, ba roșii, ba multicolor. Am o cutie imensă cu lac de unghii și nu mă sfiesc să abuzez de ea.

Azi, colac peste pupăză, am primit noua colecție multicoloră de vară de la Farmec. Așa că am lacuri de unghii, să-mi trăiască! Doar că am rămas în pană de idei. Mi-am propus să mixez în fiecare săptămână alte două culori, să nu mă plictisesc. În seara asta unghiile mele vor fi vopsite în două nuanțe de roșu, că îmi propun să le asortez cu ceva rochiță. Săptămâna viitoare, însă, aș încerca un albastru. Cu ce să-l combin? Ce-mi recomandați?

 

PS: dacă vă întrebați cum îmi rezistă lacul de unghii o săptămână fără să se strice, secretul e ăsta. Să nu mai spuneți nimănui, da?

2 Comments

În sfârșit îi văd pe Arctic Monkeys!

Events

Mai sunt 34 de zile până la concertul Arctic Monkeys. Nu mai am răbdare, nu mai am stare, abia aștept să vină odată luna iulie, să las tot și să plec la VOLT Festival. De vreo trei săptămâni ascult albumele lor, mă uit dimineața la concertele de prin alte locuri și mi-am schimbat ringtone-ul telefonului, de nu mă mai suportă nimeni cu el. Rar mă entuziasmez așa tare de ceva, dar și când o fac, ferească sfântu’ să fie cineva nevoit să-și împartă timpul cu mine. (Fetelor, mulțumesc că mă suportați!)

Vă povestesc și vouă despre VOLT Festival, că poate n-ați auzit de el, așa cum nici eu n-am știut că există până anul ăsta, când mi-a șoptit Bloodie că pot să-mi văd visul cu ochii, adică pe Arctic Monkeys în concert. Festivalul are loc în perioada 2 – 6 iulie, la Sopron. Ăsta-i un orășel din Ungaria, aproape de granița cu Austria. N-am fost niciodată acolo, dar am înțeles că prin jurul lui sunt ceva cetăți, o cramă faină și, în caz de nevoie, Austria e la o aruncătură de băț. More

3 Comments

Săptămâna TESZT la Timișoara

Timisoara

TESZT 2014 - Festivalul Euroregional de TeatruDacă e sfârșit de mai, la Timișoara este TESZT, Festivalul Euroregional de Teatru. Deja la a 7-a ediție, TESZT reunește spectacole din regiunea DKMT. În acest an, tema principală a festivalului care a început sâmbătă, 24 mai, și se termină sâmbăta viitoare, 31 mai, este trecutul și prelucrarea sa.

Din program fac parte cea mai recentă premieră a Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timişoara, Incendii, în regia lui Radu-Alexandru Nica, A fost odată la Timişoara, spectacol al Teatrului Naţional Timişoara, Roşu, o coproducţie a Teatrului Katona József din Budapesta cu Trupa Maghiară a Teatrului Popular din Subotica, Europa, Europa a Teatrului Studio K, Ţinuturile joase, montare a Teatrului German de Stat (care mie mi-a plăcut deosebit de mult și abia aștept să-l revăd), o coproducţie realizată de două teatre din Budapesta, Compania Forte şi Teatrul Szkéné, CarnajSecretele noastre (promite să fie unul dintre cele mai bune spectacole din festival), o montare regizată de Pintér Béla şi spectacolul Teatrului din Novi Sad, Neoplanta. Toate aceste montări au legătură cu evenimente din trecutul îndepărtat sau recent despre care ne este teamă să vorbim; ele implică oameni din trecut şi poveştile acestora şi au în centru oameni ale căror vieţi, amintiri şi decizii au marcat vremurile în care trăim.

Din considerente de timp limitat, am ales să văd câte un spectacol pe zi, în general cele care se desfășoară seara, de la ora 21:00. Pe unele le-am văzut deja, știu că sunt bune și mă bucur să le revăd, despre altele am auzit de bine și abia aștept să le descopăr. Pe lângă spectacole, Teatru Maghiar ne-a pregătit și o serie de mini-evenimente conexe cu teatrul. Răsfoind programul off, am descoperit Theatre Jam, un tip de improvizaţie bazat pe spectacolele din seara respectivă. De fiecare dată alţi doi actori de la companii diferite se vor alătura artiştilor de la Trupa Secretă, Budapesta. Mi se pare o chestie de văzut și vă recomand să n-o ratați nici voi.

Ca de obicei, toate spectacolele vor fi traduse în română și engleză. Mai multe detalii despre program găsiți pe site-ul TESZT

2 Comments

100 de zile de bine

Obișnuiam să scriu pe blog despre lucrurile care-mi plac sau cele care mă deranjează profund. Mereu am preferat să scriu despre prima categorie, pentru că blogul ăsta trebuia să fie un loc de bine, unde povestesc lucrurile faine care mi se întâmplă mie sau oamenilor din jur. Însă, de la o vreme, am lăsat gândurile să mi se-ntunece. Cumva, decât să scriu despre cum nu mi-e bine uneori, am preferat să tac. Rău am făcut că nu am căutat mai atent toate acele nimicuri care obișnuiau să mă facă fericită în fiecare zi. More

1 Comment

Un om special, un profesor cu inițiativă

Advertoriale

Îi spuneam ”Teacher” și mi-a fost profesoară de engleză timp de 7 ani. În clasa a doua, când am început, ca toți copiii, să învăț prima limbă străină din programa școlară, eram cumva speriată de nou. Știam doar câte o poezie în săsește și vreo câteva cuvinte învățate de la neamuri și prietenii mamei. Cu engleza nu prea aveam treabă. Pe vremea aia abia apărea Cartoon Network în România și internet nu era încă.

Îi place muzica bună și vede lucrurile într-un mod mai nonconformist, așa că am învățat engleză pe versuri de Rod Stewart, Dire Straits și Pink Floyd, cu un casetofon din acela cârâit, că asta avea școala în dotare pe vremea aia. Ea, împreună cu tata, mi-au deschis apetitul pentru muzică bună și cărți. În loc să învățăm din manualele comuniste povești despre copii care merg la școală și care mănâncă, în pauza de prânz, mere și supă de la cantină, ea ne aducea cărți adevărate, scrise în engleză. Am citit, cu ajutorul ei, Peter Pan și vreo câteva cărți de-ale lui Dickens. Mai târziu, prin clasa a șaptea, am descoperit și poeții englezi.

Nu ne putea duce în excursii la Londra, să vedem și noi locurile despre care învățam la școală, însă ne-a plimbat prin România și ne-a învățat să ne iubim țara și s-o vedem prin ochii străinilor care ne vizitează. Ne-a spus povestea castelului Peleș și ne-a șoptit, complice, că englezii vin ăn munții noștri să vadă natura pură, cum nu se mai găsește în multe locuri din Europa. Toate astea asezonate cu câte o cântare de pomină, că doar știam deja versurile melodiilor preferate de ea.

Este un om minunat, cu o energie pozitivă greu de imaginat. A găsit în tot praful acela post-comunist metode noi prin care să ne învețe o limbă străină pe care am ales-o ca materie de bază în facultate. Ah, da, a fost omul care m-a inspirat să optez pentru Facultatea de Litere. Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la ”Teacher” nu are însă legătură cu școala, profesia pe care am ales-o sau pasiunile pe care le am. Am învățat să fiu curioasă, să-mi placă să caut mereu lucruri noi și metode de abordare diferite, așa cum făcea și ea.

N-am mai văzut-o de mulți ani, cam de când m-am mutat în Timișoara. Aș vrea să-i mulțumesc pentru că este un om special, care a știut să  ne învețe mai mult decât cerea programa școlară și ne-a ajutat să devenim oameni mai buni, mai deschiși la minte și cu mai multă încredere în noi. Îmi doresc tare mult să știu că mai există și acum profesori din ăștia minunați, care pun suflet în ceea ce fac și care pot să inspire prin felul lor de-a fi. Dacă cunoașteți asemenea oameni, poate-mi povestiți și mie despre ei.

Între timp, vă invit să citiți mai multe despre un proiect fain care susține oamenii de acest fel. Cu citat, de pe blogul scris de oamenii din Țara lui Andrei: ”Fiecare dintre noi ştim câte un Profesor Iniţiativă. E omul ăla care ne-a inspirat ca elevi, a crezut în noi şi ne-a dat curajul să ne schimbăm viaţa într-o mai mică sau mai mare măsură. Dar ei ne pot inspira chiar şi după ce am părăsit de mult băncile şcolii. Ei pot fi impulsul de care avem nevoie atunci când vrem să schimbăm ceva în comunitate şi lipseşte acea scânteie. Astfel, dacă ai o idee care poate schimba lumea din jurul tău, ei te pot ajuta. Noi îţi oferim exemple de adevăraţi Profesori Iniţiativă, oameni care au fost o inspiraţie pentru alţii şi au venit cu iniţiativa de a schimba oamenii din jurul lor. Suntem siguri că te vor inspira şi pe tine.

Iar dacă exemplele lor ţi-au deschis orizontul şi ţi-au dat încredere, e rândul tău să dovedeşti că Se poate! Formează-ţi o echipă din elevii şcolii tale şi un alt cadru didactic, înscrie-te în competiţia Şcoala lui Andrei şi poţi deveni şi tu un Profesor Iniţiativă!

2 Comments

Îmblânzește-ți părul și câștigă o mașină

Advertoriale

Cum părul meu ondulat (nu creț!) stă doar cum are el chef, acum vreo 4 ani am decis că-i momentul să-i vin de hac. Mi-am cumpărat o placă de păr din aia no name și-am început să-l întind. Am crezut că am redescoperit roata când am reușit pentru prima dată să ies din casă cu un păr superb, aranjat cu mânuța mea timp de mai bine de jumătate de oră.

Din păcate, pentru că am făcut rabat la calitate, placa de păr a hotărât că-i momentul să nu mai funcționeze fix într-o dimineață de conferință. La ora 9 AM urma să țin o prezentare în fața a vreo 200 de oameni. Nu m-ar fi durut foarte tare că părul meu nu stă perfect, însă în sală erau vreo 2-3 oameni care pentru mine însemnau foarte mult și în fața cărora voiam să arăt și să vorbesc impecabil.

Părul îmi era jumătate întins, jumătate ondulat. Nu mai era timp să-l spăl, să-l rearanjez, să mă machez și să ajung la conferință, așa că l-am prins cu câteva agrafe și-o chestie cu flori și-așa l-am lăsat. Arăta îngrozitor. În timpul prezentării mă gândeam mai mult la modul în care arăta claia din capul meu decât la cifrele și rezultatele studiului despre care vorbeam. Măcar n-am avut emoții și am reușit să vorbesc coerent despre ce trebuia.

Mi-am promis atunci că nu mai fac niciodată economie când vine vorba despre produse pentru îngrijire personală. Îmi cumpăr doar chestii de calitate, care mă ajută să nu mai ajung în situații din astea stânjenitoare despre care-mi vine greu să vorbesc și după câțiva ani. Mi-am cumpărat o placă de păr Remington care mai funcționează și-n zi de azi, am grijă să folosesc produse termoprotectoare și am învățat să aleg șamponul potrivit pentru părul meu dificil, ondulat și foarte moale.

Campanie Farmec Natural More

No Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close