Ca la noi, la nimeni
O dată la câteva luni se face câte o campanie de strângere de fonduri pentru oameni care sunt bolnavi de leucemie sau de diverse alte boli foarte greu de tratat. Medicamentele și tratamentul sunt foarte scumpe și, de multe ori, imposibil de găsit în țară. Ne chinuim cum putem și facem cât mai mult pentru cei care sunt bolnavi, arătând cu degetul sistemul care nu ajută cu nimic dezvoltarea clinicilor private sau de stat.
Ei bine, se pare că sistemul se implică și finanțează, totuși, diverse operații. Din păcate și, după părerea mea, din bătaie de joc, una dintre operațiile finanțate de CNAS este cea de schimbare de sex. Adică lasă să moară copiii de leucemie, lasă să stea bătrânii la cozi infinite pentru medicamente pe jumătate compensate, lasă să fie jeg în spitale, să ajungă oamenii să plece mai bolnavi decât au intrat acolo. Important e că ne putem schimba sexul gratuit. Mare realizare! Să ridicăm o statuie iubiților parlamentari, că iau cele mai bune decizii pentru țara asta, doar de-aia i-am votat.
Nu am nimic cu transsexualii. Să fie ei sănătoși, pe cât posibil și să ne vedem fiecare liniștiți de viețile noastre. Mă întreb doar unde naiba le-a fost capul celor care au hotărât să finanțeze schimbarea de sex, în loc să investească în vindecarea copiilor. Că un transsexual are cel mult o problemă existențială când decide schimbarea de sex. Copilul bolnav de leucemie moare în câteva luni dacă nu e tratat.
Eu, una, m-am enervat colosal. Dacă tot plătim niște bani la stat (tot mai mulți, pe zi ce trece) păi măcar să se facă cu ei ceva util. Mofturile unor dereglați cred că sunt ultima problemă pe care o are țara asta.
6 Comments