De când a dat primăvara, populaţia pământului se comportă ciudat. Sau, poate, am început să fiu iar mai mult afară decât în casă şi de-asta observ. Ieri mă plimbam liniştită cu Grigore cu maşina, ca în fiecare seară. Pe la Fabrica de Bere, un nene de vreo 40 de ani, sărea de fericire. În mijlocul trotoarului. Singur. Pe lângă el, multă lume trecea şi îşi vedea de treabă. Doar era ora 6 pm. Toţi, obosiţi, mergeau probabil acasă, după o altă zi în birou. Acum, poate te gândeşti că era un nebun sau poate era beat. Nope, nu era. Prezentabil, cămaşă şi pantaloni de costum, aranjat, îngrijit şi atât de fericit încât sărea pe trotoar în cel mai expresiv mod. Nu ştiu ce i-a provocat fericirea asta, dar ştiu sigur că mi-a îmbunătăţit ziua considerabil.
cum ti-a imbunatatit doi nebuni cu un ibric de cafea o noapte de studentie?
hehe…long, long time ago. 🙂 Mai am si acum cana de cafea.
Si totusi, de ce nu l-ai intrebat? Sunt sigur ca ti-ar fi spus de ce e fericit 🙂
@Bleau: Păi, în primul rând eram în trafic. Şi, în al doilea, nu e chiar aşa important de ce era fericit. E important că era. 🙂