Cu întârziere, că așa-i când ai de scris despre prea multe lucruri în doar câteva zile, vă povestesc cum mi-am găsit o nouă cosmeticiană. Povestea începe, de fapt, acum vreo 8 luni când, fosta mea cosmeticiană a decis să plece în Spania, la familia ei. Un gest absolut firesc pentru familie, dar absolut crud pentru sprâncenele mele.

De când am plecat am încercat vreo 5 saloane. Ca oricărei femei, îmi face bine o sesiune de tuns/frezat/pensat/aranjat. M-am obișnuit să fac asta cam o dată la 2 luni, că păul meu crește destul de încet. Și-am mers pe recomandarea prietenelor. Ba la un salon, ba la altul. Dacă într-o parte nu mi-a plăcut cum m-au tuns, în altă parte nu mi-a plăcut cum mi-au tratat sprâncenele. Și tot mai demoralizată am schimbat  de fiecare dată salonul. Până ultima dată, la sfârșitul lui septembrie, o cosmeticiană și-a bătut efectiv joc de fața mea. M-a pensat mai rău decât dacă mă pensam singură. Atât de rău a fost, că n-am avut nici măcar ce să retușez acasă. Așa că am prins o teamă de cosmeticiană, mai rea decât teama de dentist. More