Jazz și oameni faini la Fratelli Timișoara

Events

Dintre cele mai frumoase surprize pe care le-am primit în ultimul timp, trebuie neapărat să vă povestesc una.

Să încep cu începutul. Înainte s-o cunosc pe Nebuloasa, pentru mine Fratelli Timișoara era doar unul dintre cluburile în care nu am avut curiozitatea să merg. Mie-mi plac lucrurile mai puțin glamour și mai mult underground. De-asta am avut impresia că n-o să-mi placă.

Norocul meu a fost că Nebuloasa a insistat să merg cu ea și cu încă niște prieteni într-o seară în Fratelli. Mno, acum cum să zic? De mult nu m-am mai distrat așa bine ca în seara aia. Muzică foarte faină (știați că se ascultă inclusiv rock și oldies in Fratelli? Nici eu nu știam până atunci), oameni pe care ziua îi întâlnesc prin cafenelele din Unirii, atmosferă extraordinară. Stabilisem că stăm maxim 3 ore și am plecat din club abia spre dimineață. Eu eram aia care se ruga de Nebuloasa să mai stăm puțin.

De atunci am mai fost de vreo câteva ori și am mai convins câțiva prieteni să vină și ei.

Surpriza plăcută e că, de ieri, pe lângă atmosfera frumoasă și oamenii petrecăreți de acolo, Fratelli aduce și-o briză de aer de pe Bega. Și-au deschis terasa. Între noi fie vorba, mie mi se pare foarte faină. Are niște canapele cu perne moi, moi de tot. Nici nu-ți mai vine să pleci de acolo. Mai ales că prețurile de pe terasă sunt intrate la apă.

Mno aseară ne-am luat noi o gașcă mai mare să vedem ce se întâmplă cu terasa asta. Și ce să vezi? Fix concert de Jazz. Cu contrabas, cu clape, cu solist cu voce…oh, ce voce…oh, ce ochi…Ahm, ahm. Pe scurt, m-am îndrăgostit de terasa asta. Am avut și curiozitatea să întreb dacă a fost doar o chestie de întâmplare să fie jazz pe terasă sau există un plan în sensul ăsta. Se pare că vor mai fi seri superbe, cu muzică foarte bună. Acum chiar pot spune că Fratelli intră la categoria ”Personal favorites ”

4 Comments

O lume minunată

La cinci ani eram fan împătimit de Veronica, Maria, Mirabela și încă vreo câteva. Îmi plăcea să mă uit la diafilme cu povești, să ascult povești pe pick-up și abia așteptam să pot citi toate cărțile alea groase din bibliotecă. Jucam Șotron și Nouă pietre în fața casei și băteam pe toată lumea care îndrăznea să se ia de soră-mea.

La 25 de ani sunt în continuare fan împătimit de Veronica, Maria,Mirabela și toate desenele animate și filmele pentru copii care au apărut între timp. Încă îmi place să mă uit la diafilme și, rar, când merg la ai mei în vizită, ascult povești pe pick-up. Am citit și cărțile alea groase și încă vreo două pe lângă ele. Joc Tekken și Renț și aș fi în stare să bat pe oricine se ia de soră-mea sau frate-miu (care a apărut mai târziu în peisaj).

Multe s-au schimbat de atunci, dar în esență se pare că sunt toate la fel. Mă bucur că sunt copil în fiecare zi. Azi o spun cu voce tare și vă dau o mostră de Mini Cristina and friends.

PS: Aia mică, mică și dolofană e soră-mea.

10 Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close