OSUT te invită la rEvolutie!

Events

Dacă ești țimișorean și încă nu ai auzit de StudentFest, e momentul să știi. Dacă ești din orice alt oraș românesc și te uiți mirat la ce scriu aici, ia primul tren și hai să afli. Pentru că StudentFest nu e doar un festival studențesc de artă. E o mișcare a tinerilor din toată țara și nu ai voie să lipsești de la el.

De azi până duminică, OSUT te invită la rEvoluție și îți dă pe tavă doza de cultură de care ai nevoie.
8 secțiuni – arte, arhitectură, fotografie, muzică, film, teatru, literatură şi publicitate
14 locuri unde se întâmplă workshop-uri, vernisaje, prezentări, conferințe, lansări și alte evenimente, în Timișoara
Robert Șerban, Nicolae Naumof, Dragoș Muscalu, Bogdan Sărătean, Radu Paraschivescu, Andrei Pungovschi și alții vin să îți arate o altă față a educației și artei contemporane.

Totul e gratuit și extrem de rEvoluționar. mai jos, un program cu tot ce se întâmplă. Va fi o săptămână plină, deci grijă cum îți faci programul. Ne vedem la rEvoluție!

sursă

No Comments

Momentan conectată la: ONLINE

leapsa

N-oi fi eu cel mai matinal om, dar asta nu mă împiedică să am o rutină de dimineață. Mă trezesc când deschid ochii, stau cinci minute să conștientizez pe ce lume sunt și apoi deschid laptopul. Întâi dau un ochi rapid pe mail, să văd dacă am primit ceva în puținul timp pe care l-am dormit. Apoi deschid messenger, TweetDeck și Facebook. După care, fără să mă uit prin ele, merg să fac o cafea.

Până curge cafeaua în filtru, îmi fac rapid un duș, spăl dinții și mut laptopul din dormitor în bucătărie. Care e și un fel de birou pentru mine. La cafea citesc știrile, răspund la mailuri, mă mai conversez cu unul sau doi oameni pe messenger și probabil scriu ceva pe unul dintre bloguri. Da, am mai multe și mai scriu și pe la alții. Așa-mi trebuie dacă mi-a plăcut de mică să scriu.

Dacă tot îmi petrec cam 70% din timp online, era de așteptat ca munca mea să fie în strânsă legătură cu asta. Îmi place mult ceea ce fac și nu mi-aș schimba profesia pentru nimic în lume. Dacă nu scriu despre și pe online, cu siguranță sunt prinsă într-un eveniment conex cu tema asta. Startup Days, TweetMeet, conferințe despre online, Redă Speranța și alte proiecte, planificări intense pentru noi evenimente și paticipare activă la cât mai multe evenimente organizate de alții. Cam așa arată viața mea profesională. Fără online, ar fi practic inexistentă.

Spre seară, că sunt în Timișoara, Cluj, Sibiu sau alt oraș, tot om sunt. Și-mi place să mă întâlnesc cu prietenii mei. Se pare, că pe mulți dintre ei i-am cunoscut prin intermediul online-ului.

Mă tot întrebam eu când eram mai mică dacă am vreo șansă să găsesc oameni ca mine. Mă jucam mult pe calculator, mă plimbam cu bicicleta, citeam enorm și mă consideram un Geek. Încă mă consider unul. Dar am descoperit că în jurul meu sunt o multitudine de Geeks minunați care fac cam aceleași lucruri pe care eu le consider fascinante. Și asta nu poate decât să mă bucure.

Folosesc netul de pe laptop, de pe telefon, de la Acces Points când nu am baterie la nici la unul nici la celălalt. De acasă, din birou, din baruri, din locuri publice, de pe stickul de RDS, dacă nu am wireless. Deci da, cred că sunt dependentă de online. Chiar dacă din când în când iau câte o pauză de câteva zile de la online, mare parte din timp nu mă pot despărți de el.

Well, Alexandra, spre că ți-am răspund destul de complet la întrebarea ta. Sunt curioasă acum și eu dacă Horia, Richie și Dani sunt dependenți de online. Deci, băieți, don’t let me down.

2 Comments

Aici, acolo, oriunde

Discutam mai devreme cu un prieten despre ce ne leagă de spațiul în care locuim. M-am surprins că nu am putut răspunde instant la întrebarea lui. Există, într-adevăr o serie de motive pentru care sunt, momentan, în Timișoara. Dar, oare, dacă aș alege să plec mâine de aici, aș putea? Până îmi răspund eu la întrebare, am o curiozitate majoră. Cum ai ales să locuiești în orașul în care ești acum? Și ce te ține pe loc?

12 Comments

Alege să fii liber

De dimineața până seara și în fiecare zi, faci același lucru. 9 to 5 sau 10 to 7 sau cum vrei tu să-i spui. Te trezești la o oră prestabilită, muncești după un program fix, te prefaci că-ți acorzi – la libera ta alegere – timp cu prietenii, familia și cu sine. Apoi dormi, la o oră fixă, pentru a relua a doua zi tot ritualul. Roboțel. Acum mulți s-or supăra, dar asta e.

Mi-am permis luxul de a alege altfel. Da, muncesc uneori câte 20 de ore într-o zi, dorm puțin înspre deloc, citesc pe apucate (în tren, în tramvai, în timp ce stau la rând la plătit facturi). Uneori se întâmplă să uit să mănânc sau să răspund la telefon, pentru că sunt prea concentrată la ce lucrez. Dar îmi iubesc viața și faptul că, atunci când vreau să fac ceva, îmi pot permite luxul de a face fără să cer permisiunea altei persoane.

Oprește-te. Fă un pas în afara cercului și vezi lucrurile detașat. Ok, ai un program de muncă fix, care îți aduce un venit satisfăcător, cu care să te întreții și să-ți crești copiii. Ai o mașină de calitate medie, cu care te lauzi că-i bună, o mână de colegi de serviciu și prieteni cu care poți bea seara o bere, o prietenă stabilă, care probabil îți va deveni soție. Și ce?

Pentru tine ce-ai făcut în ultimul an? De câte ori ai vrut să vezi un concert, un oraș, un prieten de departe și chiar ai făcut-o? De câte ori ai vrut să bei o cafea în orașul vecin și te-ai urcat atunci în mașină să mergi s-o bei? Și diminețile alea când ploua și aveai chef să stai în pat încă 2 ore s-o ții în brațe sau să dormi? Așa mă gândeam și eu.

Nu-ți zic să demisionezi mâine și să-ți schimbi stilul de viață peste noapte. Nu zic nici că freelancing e o treabă ușoară. Dimpotrivă. Trebuie să te organizezi singur tot timpul, că nu ai un șef care să-ți dea ordine și să gândească în locul tău. E al naibii de greu să fii liber. Dar sentimentul pe care îl ai atunci când știi că nu depinzi de nimeni și de nimic e infinit mai bun decât satisfacția pe care ți-o oferă ziua de salariu sau pachetele de bonusare de la șefi. Acum, depinde doar de tine dacă crezi că poți duce libertatea pe umeri. Dar, dacă n-o poți duce, măcar nu te mai plânge că ești robot.

9 Comments

Leapșa cu supereroi

leapsa

Că tot vorbeam de supereroi într-un articol de mai devreme, m-a lovit o curiozitate. Care sunt supereroii tăi preferați și de ce?

Adică, eu știu că mi-au plăcut la nebunie Mistique, Rogue, Gambit și Wolverine, din seria X-Men. Tot de la Marvel îmi plac Elektra, Captain America, Xavier (sau Professor X, cum mai e cunoscut) si Iron Man, bineînțeles.Ah, și nu îmi place Jean Grey, oricât de next generation ar fi ea.

De la DC Comics îmi plac Superman, pentru că e cel mai uman supererou pe care-l știu, deși nici măcar nu e uman, Wonder Woman, care a fost modelul meu în viață când eram copil, Catwoman…pentru că Pitong și Raven, pentru că-și poate controla ”her soul self”.

Din gama Disney, favoritul meu e Peter Pan.

Fără nicio legătură cu toți ceilalți, din fragedă pruncie rămas aproape de suflet: Captain Planet.

Sunt foarte curioasă ce părere au despre subiectul acesta Raka, Dan, Richie, Ovi, Corina, Nebuloasa și Sirg.

7 Comments

Iron Man 2 – nota 10 pentru Marvel

Aseară am văzut Iron Man 2 la Cinema City, la recomandarea lui Richie de la Marele Ecran.  Cum zice și Dan, copilul din mine a fost în extaz. De la dinamica povestirii, la efectele speciale, totul a fost ca într-un comic book american. Așa cum ne-a învățat Marvel de când eram mici și primeam comics pe sub mână de la verii și mătușile din alte țări.

Arme ingenioase, mașini superbe (ditai reclama la Audi, dar să trecem peste asta), explozii și un umor din ăla tipic Hollywood m-au ținut vreo două ore nemișcată și de-a dreptul fascinată de ce se întâmpla pe ecran. Cel mai mult mi-au plăcut efectele speciale. Tehnologia supereroilor este cel mai minunat lucru din lume. De la opt ani visez să am și eu gadgeturi din acelea care proiectează imagini cu care să mă pot juca. Oricum, cel mai mult mi-au placut bicele cu arc electric ale lui Mickey Rourke (aka. Ivan Vanko) și modul în care s-a prezentat Scarlett Johansson.

De aseară am o energie debordantă. Mi-am amintit de ce mă uitam în liceu la seriile Marvel înainte să îmi încep ziua. Comics-urile cu supereroi mă fac să mă simt mai puternică și mai vie. Am chef de viață și devin mult mai creativă. Adevărul e că cele mai trăznite și mai frumoase idei mi-au venit în timp ce aveam stări din astea generate de comics-uri. Mi-am propus să reinstaurez domnia Marvel și să îmi încep, din nou, fiecare zi cu un episod cu supereroi.

PS: Știe cineva de unde mi-aș putea lua cereale cu Captain America?

9 Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close