Cum strică și interneții ăștia hobby-urile oamenilor! Parcă erau lucruri, în vremuri demult apuse, care s-au pierdut o dată cu toată tehnologizarea pe care o tot lăudăm.
Spre exemplu, era o vreme când îmi plăcea să verific căsuța poștală de-acasă. Primeam câte o scrisoare de la un prieten drag, câte o carte poștală de la cineva plecat în vacanță, așteptam cu nerăbdare cotidianul și revista lunară la care eram abonată. Acum, tot ce mai primesc în căsuța poștală sunt facturi și reviste de reclame de la supermarketurile din zonă. Trist. Nu îmi mai vine să o deschid și parcă, de multe ori, mi-aș dori să nici nu mai fie acolo, că e ca un membru al familiei Bundy care tot cere bani. Am devenit un Al Bundy modern din cauza internetului.
Mi-ar plăcea să găsesc scrisori, măcar din când în când. Aș răspunde cu drag la ele și aș aștepta o săptămână, poate două, până să primesc răspuns. Altfel se desfășurau relațiile interumane. Erau mai lente, fiecare își lua timpul necesar pentru a scrie ceva frumos, de mână.
Acum stau și navighez printre pisici pe Facebook, primesc de ziua mea urări online de la oameni necunoscuți, pozele din concedii și cadourile nefolositoare au luat locul cărților poștale și, printre 100 de mailuri care încep cu ”Urgent” sau ”Important” mai primesc și câte unul de la un prieten plecat departe. Nu mai avem aceeași apropiere unii de alții și, majoritatea, nici nu și-o mai amintesc.
Poate începeți să-mi scrieți scrisori. Promit că mă bucur de ele și că răspund cu cel mai mare drag din lume.
Am scris si eu despre asta… Diferenta este ca nici nu pot spune ca mi-e dor, caci n-am avut noroc sa primesc prea multe scrisori la viata mea. Asta nu inseamna ca nu mi-ar placea sa primesc ori sa expediez plicuri parfumate. 🙂
Candva imi placea sa primesc scrisori, astazi doar facturi si facturi…le urasc.
Si tu si Anca aveti aceeasi meteahna :)). Dar nu v-ati pune voi de capul vostru sa scrieti cuiva sa vedeti daca va raspunde…
🙂
Eu am avut mult timp a penpal din Braila. Ironia este ca ne-am cunoscut pe net 🙂 Dar ne-am cunoscut in era in care eu aveam mult de invatat si netul se primea cu portia la internet caffe-uri. Ne-am scris copaci intregi desi nu ne-am vazut niciodata. Pe urma… ne-am oprit.
De vreun an jumate am descoperit http://www.postcrossing.com si am inceput sa trimit vederi. Cu timpul m-am imprietenit cu oameni de pe forumul de acolo si am inceput sa ne scriem scrisori. Cere timp, cateodata google pentru verificarea spellingului, dar e atat de placut sa gasesti o scrisoare pe covorul de la intrare cand ajungi seara acasa!
Eu ti-as scrie cu placere. Email me your address 🙂
Richie, mi-ai luat vorba din gură!
Cristina, fă tu primul pas şi scrie o scrisoare. Uneori ai la fel de multe emoţii ca atunci când primeşti una. 🙂