Povestea iaurtului dietetic şi a uleiului fără colesterol

A fost o dată ca niciodată o chestie pe care o gătea bunica pe plita sobei şi căreia îi spuneam mâncare. Pe care în ziua de azi nu o mai mănâncă decât oamenii ăştia simpli, muritorii de rând. Pentru că nu mai e la modă, ştii? Şi, uneori, nici măcar oamenii simpli, crescuţi cu miros de ceapă în bucătărie şi cu program de muncă de la 8 la 4 nu prea mai cunosc gustul ei. Heheeee, vremuri de mult apuse.Acum, când încerc să-mi cumpăr din supermarket un litru de lapte, găsesc pe rafturi iaurt dietetic, lapte pasteurizat, 0.1% grăsimi, brânză de vaci fără grăsime, ulei fără colesterol, batoane de slăbit, cereale de slăbit, mezeluri vegetale, pate vegetal, legume îmbunătăţite genetic, pâine din şapte cereale, tot pentru slăbit, sucuri naturale fără zahăr, apă plată cu lămâie inclusă.

Dacă îndrăznesc să trec pe la raionul de cosmetice (parcă parcă mi-aş cumpăra o pastă de dinţi), răscolesc cel puţin o oră printre creme anticelulitice, creme antirid, creme pentru tonus şi alte minunăţii ale fabricii de chimicale.

Acasă, printre trei filme proaste şi Ştirile de la ora cinci, din nou cremele anticelulitice. Reclame cu femei hrănite cu vise şi apă plată, cu tinere de 16-20 de ani, sacrificate pe altarul societăţii de consum, care la 30 se uită cu jind la prietenele lor, devenite mame între timp. O întreagă campanie de distrugere în masă a sănătăţii unor copile încă necoape.

Şi atunci….atunci cum să mă mai mir când mă sună noaptea la ora 3 prietena mea, panicată de groază, din spitalul municipal, unde sora ei e internată de urgenţă şi stă să se sfârşască de anorexie? Nu mai zic nimic, mă îmbrac rapid şi plec să am grijă de ce lasă în urmă dragul nostru sistem consumerist de lux. Încă o poveste care nu se termină cu “Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Pentru că prinţesa din poveste s-a autodistrus înainte să apuce să-l cunoască pe FătFrumos.