…să nu ai alte femei în afară de mine.
Visul oricărei purtătoare de cromozomi XX este să fie unica. EA, marea dragoste, mândrie și adorație a subjugatului pe care l-a prins în mreje.
Crescute cu mituri și povești despre monogamie, femeile speră să găsească acel ”suflet pereche” cu care să îmbătrânească și lângă care să se simtă protejate, iubite, în siguranță. Bineînțeles, socoteala de-acasă nu se potrivește aproape niciodată cu cea din târg. Că știm cu toții, bărbații sunt ființe poligame de când lumea. Or iubi ei o femeie pentru o vreme, dar asta nu înseamnă că, din când în când, alte femei nu se pot bucura de privilegii parțiale ale dragii consoarte. Adică, pe românește, pot fi cu sufletul lângă tine toată viața, dar cu alte cele nu. Că sunt bărbați și sunt construiți genetic să își dorească mai multe femei. În același timp sau pe rând, asta nu-i așa de important.
Prostia și mai mare e că multe femei speră să devină the one AND ONLY prin căsătorie. În creierașele lor, promisiunea aia cu ”până când moartea ne va despărți” e actul suprem de implicare și dăruire. Hârtia pe care o semnează în fața a doi martori are scopul de a le asigura că, de acum, bărbatul de lângă ele e al lor pe vecie. Doar a semnat. Doar a promis. Doar așa au auzit de sute de ani de la mame, bunici, străbunici, mătuși și alte reprezentante ale sexului frumos.
Trezirea! Dacă omul de lângă tine te iubește, nu are nevoie să declare asta în scris. Te iubește și gata. Dacă are tendințe de-a umbla prin alte paturi, o va face oricum, cu sau fără hârtiile alea care-l declară al tău. Ba, ai chiar mai multe șanse să-l vezi plecat dacă după ce semnezi o hârtie te culci pe-o ureche și începi să devi prea sigură pe tine. O să începi să nu te mai îngrijești, o să ignori sportul, o să mănânci la ore nepotrivite, că doar nu mai trebuie să te chinui să fii magnifică. Omul a semnat, e al tău, gata bătăile de cap. Greșit! Dacă el și-a luat acasă o prințesă, o să-și dorească să păstreze una la fel lângă el, că pentru asta a semnat, nu pentru o grasă leneșă și neîngrijită cum tinzi să devii.
Cam ăsta ar fi momentul în care EL începe să observe că în lume există și alte femei mai tinere, mai aranjate, mai amuzante decât tine și, să recunoaștem, care-i reproșază mult mai puține lucruri. Tu începi să-i urli că-i al tău, el începe să fie în altă parte. De aici până la ”porcul m-a părăsit pentru o pipiță” mai e doar un pas. Și adevăru-i că ți-o meriți. Toate ne-o merităm dacă ajungem aici. E vina noastră că nu știm să-i ținem lângă noi și că nu înțelegem ce vor defapt.
De-asta am zis și o repet. Nu-mi doresc hârtii semnate și popi care să-mi cânte promisiuni de fericire întru eternitate. Îmi doresc destulă minte și destulă energie să pot păstra lângă mine omul pe care îl iubesc și destulă prezență de spirit să-l pot lăsa să plece atunci când simțim amândoi că între noi lucrurile au devenit…fade.
fetele viseaza si la o cerere in casatori de la un print care vine pe un cal alb, nu? 🙂
mda, cam asa-i. din pacate si asta tot din modul in care suntem crescute majoritatea dintre noi se trage.
sa stii ca si barbatii viseaza la acea jumatate. Asa cum ai zis si alte femei se vor bucura de ei decat ea, insa barbatul nu iubeste mai multe femei.
Frumos articol, imi place felul tau de a gandi.
Bun punct de vedere 🙂 !
Mi-a placut mult articolul, sunt de aceeasi parere 🙂 bravo
Să te citez: “O să începi să nu te mai îngrijești, o să ignori sportul, o să mănânci la ore nepotrivite, că doar nu mai trebuie să te chinui să fii magnifică.”
Aici ai atins coarda sensibilă. Ai mare dreptate şi e păcat că atâtea reprezentante ale sexului frumos fac aceste greşeli.
cata dreptate ai, cat dreptate. aici asta am zis mereu, femeia este batuta’n cap. probeleme ei nu se gata cand se marita, ci de abia incep.
really now, sa ai nevoie de un act de la stat ca-i al tau pe viata? adicalea sa nu stii tu ca barbatul tau detesta mai mult ca orice sa ajunga o proprietate? raman si eu la aceeasi parere, sa pot eu, nu sa-mi zica statul si cu popa bravo.
da frumos, un articol pertinent cap coada
Scrii foarte frumos…
Totusi, tin sa te contrazic intr-o privinta, caci a generaliza e capcana mare. Nu toti barbatii sunt poligami. Eu cred ca sunt si “exempare” cu educatie, bun simt, care intai gandesc si apoi actioneaza, care au principii mai presus de dorintele de moment si care au o scara a valorilor in minte, peste care nu trec asa usor. Cred ca infidelitatea tine mai mult de principii decat de hormoni. Si in momentul cand alegi sa faci ceva, trebuie sa stii ca poti pierde altceva sau ca ramai cel putin cu ce ai. Stii cum e cu vrabia din mana, nu?
Referitor la “grasa si lenea”, cred ca e destul de simplu. daca el se casatoreste DOAR pentru felul cum arati, la ce sa te astepti dupa o vreme?
Referitor la iubirea pentru celalalt e si mai simplu, dar uneori mai dureros. Consider ca atunci cand iubesti pe cineva cu adevarat, ii doresti in primul rand sa fie fericit(a). E minunat cant tu esti cel sau cea care provoaca fericirea celuilalt, dar in momentul cand partenerul crede ca fericirea e in “alta parte”, e mai bine sa fie lasat sa o gaseasca.
O zi minunata!
bv Marius… cata dreptate ai !!!
foarte adevarat, eu am trait asta. cind ne am casatorit avea 60kg, dupa 5 ani avea 90, fara sa sufere de ceva boala. ba da, suferea de nesimtire [scuze pt termen]