Turist în Belgrad

Înainte de ziua de sâmbătă am trăit cu falsa impresie că Belgradul este foarte foarte departe de mine. Poate din cauza războiului pe care eu, din România, nu l-am simțit la doar 150 km distanță. Poate din cauză că am văzut Budapesta de cel puțin 15 ori și Belgradul niciodată. Poate din cauză că până recent aveam nevoie de tot felul de hârtii să pot ajunge ”la sârbi”.

Despre bani și prețuri

În realitate, însă, Serbia mi s-a părut surprinzător de asemănătoare cu Banatul românesc. Același tip de case cu pomi și grădină de flori la stradă, aceleași panouri publicitare pline de fețele politicienilor (am nimerit în vizită fix în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale), aceleași OMV-uri și aceleași bănci (în mare parte). Prețuri asemănătoare la aproape tot ce vă puteți cumpăra, cu specificația că țigările costă 1 euro, nu aproape 3, ca la noi și că țuica lor e mai aromată decât țuica noastră, după spusele cunoscătorilor Ovi și Dragoș.

Cursul de schimb este 112 dinari = 1 euro și nu schimbă lei, din pricina problemelor și devalorizării monedei noastre. Așa că, dacă aveți de gând să faceți o escapadă până la Belgrad e indicat să aveți niște euro cu voi. Se poate plăti și cu cardul în multe locuri, dar nu există garanția că la bănca de care aparțineți este cel mai bun curs. Am considerat important de știut cum e cu banii, că vorba Ancăi, nu v-ați dori să muriți de foame într-o țară străină.

Destinația noastră, Belgrad, ne-a așteptat cu soare, zumzet mult și o mulțime de locuri de vizitat. Cei doi ghizi pe care i-am avut au oferit două perspective diferite asupra orașului, istoriei și sârbilor în general. Primul, un sârb vorbitor de română, ne-a plimbat prin tot Belgradul și prin toată istoria lui Tito, pe care l-a elogiat până la un punct, doar pentru a culmina cu câteva bancuri savuroase antiamericane și o sintagmă pe care cei de vârsta lui o folosesc și-n România: ”pe vremea comuniștilor era mai bine”.

Parcuri, plante și platani

Mi s-a părut savuros să aflu istoria marilor familii sârbești la umbra unor platani pe care i-am putut admira în cel mai mic detaliu, poate puțin prea mult pentru gustul meu de om tânăr neobișnuit cu hobby-uri ca admiratul plantelor, fie ele și de importanță istorică. Vă recomand, totuși, să vizitați cartierele Belgradului pentru că diferențele între ele sunt foarte mari și fiecare colorează spiritul orașului într-o nuanță nouă. Și încă ceva: dacă până acum aveam impresia că Timișoara are multe parcuri, m-am răzgândit. Belgradul e atât de verde, de parcă au crescut case printre copaci, nu copaci printre case. Bravo, 10! Ar trebui să învățăm și noi de la ei.

Sârbii și americanii

M-au impresionat profund clădirile bombardate, pe care sârbii le-au păstrat așa, în amintirea războiului. Sunt cel puțin morbide și inspiră așa, un aer de respect. Probabil nici americanii nu se simt tocmai confortabil în preajma lor (nici nu mă mir!), că ambasada americană nu aer geamuri la stradă și e blindată toată. Noua ambasadă, care se construiește undeva prin cartierul în care a trăit Tito, are garduri cu sârbă ghimpată și arată mai mult a cazemată decât a clădire dintr-o țară ”prietenă”.

Zona boemă a Belgradului și cetatea Kalemegdan

După un prânz copios în restaurantul Tri šešira (în traducere Trei pălării), în zona boemă a orașului, numită Skadarlia, am schimbat ghidul și ritmul excursiei. Am luat-o la pas prin centrul boem al orașului, printr-o zonă pietonală pe nume Cneazul Mihail, până la cetatea Kalemegdan. Despre cetate nu am decât cuvinte de laudă, pentru că este foarte bine întreținută și reprezintă unul dintre punctele din care Belgradul se poate admira în toată splendoarea lui. Cel mai bine e să vă las pe voi s-o admirați în poze. Mi-a plăcut ghidul foarte înfipt în realitate, cu temele făcute și cu răspunsuri pertinente pentru toate întrebările mele și-ale altora.

Bârfa de la mall

Bineînțeles, ca orice excursioniști într-o țară străină, ne-am oprit și la unul dintre mall-uri. Nu ne-am dorit noi, gașca (Cori, Ovi, Roxana, Anca, Richie, Andreea, Raluca, Dragoș și cu mine), să vizităm musai mall-ul, dar ceilalți excursioniști au menționat vizita asta ca fiind obligatorie. Măcar am aflat că ei nu au Starbucks, ci o copie locală cu produse la fel de bune, dar la jumătate de preț și că la ei la McDonalds se stă la coadă și la KFC e gol. Mai mult, am studiat puțin Zara și am observat că prețurile sunt identice cu ce avem noi în mall, dar oferta e ceva mai diversificată. Nu vă recomand să mergeți la cumpărături la sârbi, că nu faceți vreo afacere răsunătoare decât dacă vă cumpărați țigări. Grijă, însă, că nu aveți voie să treceți granița la români cu mai mult de 2 pachete, deci nici asta nu-i vreo afacere minunată.

Planuri de viitor

Împreună cu Dragoș am planificat deja un weekend la Belgrad, în care să vizităm orașul mai pe îndelete, că tare mult ne-a impresionat. Cred că o zi este cam puțin pentru a vizita un oraș așa de frumos și așa de mare, dar un weekend prelungit la Belgrad e tot ce mi-aș putea dori pentru următoarea mini vacanță. În mini excursia de acum am plecat cu Ultramarin, cărora le mulțumesc pentru invitație. Apropo de ei, mi-a plăcut în mod special că ne-au pus la dispoziție niște dispozitive  prin care puteam să ascultăm ghidul de la o distanță de vreo 100 m, poate mai mult, ceea ce ne-a oferit o libertate de mișcare bineprimită. Dacă vă tentează o escapadă de-o zi în Belgrad, aveți aici și oferta.

*sursa foto