Am stat și-am calculat, am sucit-o pe toate părțile, am avut insomnii, dar până la urmă concluzia e doar una: dacă vrei ca studenții din Timișoara să afle de evenimentele pe care le organizezi, cel mai sigur loc în care te poți promova sunt shaormeriile. Din păcate sunt singurele locuri în care vezi studenții stând ciorchine, la cozi imense, indiferent că e zi sau noapte.
Adevărul e că am încercat tot ce era posibil: afișe în universități, pliante, afișe în cafenelele în care chiulesc studenți, grupuri de Yahoo, forumuri, ONG-uri, recomandări directe din partea profesorilor, Facebook, Twitter, Google+, presă scrisă, presă online, TV, radio. Nimic nu a funcționat. La un moment dat eram convinsă că studenții au devenit niște sectanți care se ascund de informație ca strălucitorii de usturoi. Dar apoi m-am luminat.
Nu se chinuie nimeni să fugă de bombardamentul cu informație. Nici nu întorc capul în partea cealaltă că designerul meu face afișe urâte. Pur și simplu, singurul lucru de care le pasă studenților timișoreni e shaorma. Cu ocazia asta vă vând și cea mai bună idee de afacere în Timișoara: țineți cursuri pentru viitori shaormeri, sunt mult mai utile și mai de interes decât un training de dezvoltare personală, soft skills sau tehnici de [insert whatever here].
*Din păcate, acest articol nu este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Evident există și excepții, dar asta nu schimbă cu nimic tristul adevăr.
Ce chestie, la noi la faculta nu prea se circula dupa shaorme :)) pe ei ce i-a apucat? Oricum e bine sa sti daca cauti pe cineva, unde o poti gasi 100% :)) corect?
Iti inteleg supararea, dar din pacate trebuie sa recunoastem ca situatia prezentata de tine se incadreaza intr-un dinamism de “indobitocire” a tinerilor. Totul incepe de la educatia in familie, apoi trece prin educatia din scoala generala, ginaziu si se desavarseste la liceu. Modul prin care noi romanii, in primul rand ca indivizi si, in al doilea rand, ca societate intelegem sa educam tinerii este extrem de gaunos. Din punct de vedere social rezultatul consta in faptul ca tinerii nu mai sunt interesati de absolut nimic, nici macar de facultatea pe care o fac. Se creeaza un sentiment straniu de auto-suficienta conferit de instrumente indoielnice precum Google (doar chiar presedintele spunea ca ce e nevoie atata scoala, se poate cauta pe Google).
Din punct de vedere al PR-ului tot acest fenomen a creat din studenti un public impermeabil.
Poate am fost cam dur, dar cred ca in mare parte cu asta avem de a face.
Chiar nu văd de ce i-ar interesa pe studenți toate minunile. Era chiar așa de vital să afle de evenimentele alea? Afișele sau anunțurile profesorilor din facultate n-au succes pentru că studenții sunt la munci în loc să învețe că ăsta e noul trend. Noi muncim, nu gândim. Ăia din cămine și mai nou și ceilalți numai de TV și radio nu stau. Acum e la modă să declari cu superioritate că nu te uiți la TV. De cafenele probabil că n-au bani, doar e criză. Cât despre social media, în afară de pus botul la concursuri de dat like-uri și tot felul de cazuri înduioșătoare.
Șaormeriile au succes pentru că oferă o mâncare „consistentă” și gustoasă la un preț accesibil.
P.S. Scuze dacă am fost prea hater; nu m-am putut abține.