După ce acum câteva luni am descoperit un documentar despre sclavia sexuală în Thailanda, am început să fiu interesată de subiect. Se pare că, în paralel cu noi, există o lume diferită și profund greșită. Știam că, la nivel mondial, problema traficului de carne vie a crescut mult în ultimii ani. Însă nu m-am așteptat să găsesc atât de multe exemple negative și să aflu că rețelele de proxeneți sunt atât de dezvoltate.
Am citit zilele trecute și o carte despre subiectul ăsta. Arizona Market. Sclavia sexuală în Europa, scrisă de sociologul Kenneth R. Norton. Nu este o carte de ficțiune, ci mărturia unei fete din Republica Moldova care a ajuns, împotriva voinței ei, să se prostitueze în mai multe țări ale Europei. Kenneth R. Norton a urmărit, timp de câțiva ani, subiectul prostituției și a traficului de carne vie din Europa și, printr-o întâmplare, a descoperit-o pe fata din Republica Moldova care i-a spus povestea ei.
Arizona Market, ”jurnalul” Anikăi, dezvăluie adevăruri îngrozitoare despre condiția femeii din păturile de jos ale societății europene. Cartea este scrisă sub formă de jurnal, la persoana I, întreaga poveste fiind privită prin ochii Anikăi, fata din Republica Moldova. Pe alocuri, cărții îi lipsește o oarecare coerență, în sensul că anumite detalii nu corespund. Bineînțeles, totul poate fi voit scris așa, pentru a-i oferi cărții autenticitate.
Povestea începe într-un tren, în care autorul se întâlnește cu Anika din pură întâmplare. Aceasta îi înmânează ceea ce se dovedește a fi jurnalul ei și dispare. În jurnal, găsim inițial gândurile și trăirile unei fete adolescente dintr-o familie foarte sărac din Chișinău. Apoi, pe măsură ce povestea evoluează, aflăm cum ajunge Anika să devină forțat prostituată, cum se vede viața prin ochii unei prostituate și care sunt ororile pe care le trăiește de-a lungul a doi ani. Transformările psihice și fizice prin care trece Anika sunt studiate cu mai multă atenție decât acuratețea faptelor, însă ele fac tot farmecul cărții.
Povestea este inspirată din fapte reale și nu este pură ficțiune. Bineînțeles, numele personajelor nu este real, însă locurile și tipurile de relații interumane prezentate sunt cât se poate de reale. Arizona Market este, de fapt, un loc în care traficul cu fete tinere este în floare. Atrocitățile pe care le povestește Anika sunt, pe alocuri, aproape de neimaginat: ”Ne-au pus pe toate să defilăm împreună în mijlocul cumpărătorilor, care profitau pentru a ne atinge și a ne examina, făcând comentarii în limbi nemaiauzite, probabil chiar și în chineză. […] Odată încheiate prezentările, ne-au rechemat în spatele sălii, apoi am fost scoase la licitație una după alta.”
Limbajul colorat și, pe alocuri, vulgar pe care îl folosește personajul principal pentru a relata întâmplările, completează atmosfera apăsătoare a cărții. În mod sigur nu este o poveste pentru suflete slabe, nici o carte de duminică. Este o prezentare destul de detaliată a unei laturi a societății pe care mulți dintre noi alegem să o ignorăm complet, pentru că ne creează un disconfort.
Chiar dacă este greu de digerat, vă recomand să citiți cartea. Vă va pune în lumina unor fapte peste care nu dați în fiecare zi i vă va ajuta să înțelegeți cu ce se confruntă unele dintre femeile cu o condiție precară. În plus, dacă simțiți că viața voastră nu poate decurge mai rău decât în acest moment, Arizona Market vă va demonstra cât de mult vă înșelați și vă va ajuta să înțelegeți că, de fapt, sunteți oameni fericiți.
*Acest articol face parte din campania vALLuntar inițiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Noi, bloggerii, scriem recenzii de cărți și voi, cititorii, vă spuneți părerile în comentarii. Pentru fiecare recenzie de carte, împreună cu 15 comentarii, inițiatorii campaniei vor planta copaci în zonele care au nevoie de asta. Vă invit să lăsați comentarii cu părerile voastre despre carte și recenzie, mai ales că-i prima mea recenzie de când am terminat facultatea. Ori asta s-a întâmplat acum câțiva ani.
De unde vine titlul? Arizona Market nu ma duce cu gandul la Europa… deci?
Arizona Market e un fel de talcioc într-o țară slavona din Europa. Nu se specifică în care. Eu am bănuit că ar fi Serbia, dar nu ai date exacte despre asta.
Vreau si eu cartea. Vreau, vreau, vreau. Ar trebui sa facem schimb: tu mi-o dai pe asta si eu iti dau Viata lui Kostas Venetis. Sa vezi acolo chestii greu de digerat.
Ți-o dau, că-s sigură c-o să-ți placă. Viața lui Kostas Venetis am citit-o pe Kindle săptămâna asta. M-a cutremurat. Chiar am avut o întreagă discuție cu Corina despre asta,
Nu stiu daca as avea puterea sa citesc asa ceva… Cel putin nu acum… E intr-adevar foarte trist ce se intampla, ce vedem la televizor si citim prin ziare, dar cred ca, cu exceptia unei bune educatii oferita fetelor si tinerelor din jurul nostru, nici nu prea putem face mare lucru. Campaniile de informare si “vorbitul pe sleau” pot ajuta, dar mai mult de atat… ce putem face noi, oameni obisnuiti si, sa recunoastem, concentrati pe propriile noastre “drame” si “dileme”…Felicitari pentru recenzie 🙂
Am auzit de cartea asta la radio parca.
Pare foarte interesanta. As vrea sa o citesc si eu.
Traficul de persoane este o problema mare si inca e departe de a se gasi o solutie optima. Si cred ca saracia este unul din factorii care il tin in viata.
Dacă vrei să aștepți până o citește Oltea întâi (că ea s-a anunțat prima), ți-o dau eu s-o citești.
Da, cred că ai dreptate, sărăcia este unul dintre factorii importanți în menținerea traficului de persoane. Foarte mulți se lasă vrăjiți de promisiuni false, despre o îmbogățire rapidă și apoi se trezesc sclavi sexuali, donaori de organe sau ceva asemănător. E crunt!
Cred că tema este specifică Europei de Est. Am descoperit multe cărți cu subiecte asemănătoare.
Buna Cristina,
Nu e de mirare faptul ca de 8 martie s-a discutat despre drepturile femeilor, acest subiect se pare ca intareste si mai mult motivele pentru care drepturile femeilor trebuie sustinute tot mai mult.
Astazi am auzit ca oamenii de stiinta au dovedit faptul ca femeile sunt egale barbatilor in toate.
Fain! Si eu vreau sa o citesc 🙂
Mi-a placut partea cu disconfortul, mi-am amintit cum multi dintre noi intorc capul in alta directie cand trec pe langa un cersetor, homeless, etc…
Naivitatea se plateste scump, din pacate, iar problemele economice nu ajuta deloc. Cate din aceste fete sfarsesc tragic…
Sunt singurel/bing-bang/ printre copaci/bing-bang/:) sper sa reusesti sa plantezi un copacel:P
Da, lumea e plina de nebuni, de crime, trafic uman, s.a.m.d.. Dar unii dintre noi, aia naivi, traiesc cu capul in nori, habar nu au de astfeldelucruri. In Romania daca nu estivreun bogatas, e foarte mare posibilitatea sa ajungi in astfelde situatii. Mai ales femeile. Ca sa nu mai zic de milioanele de femei care fac videochat, stau pe centura sau sunt escorte,alea si-o fac cu mana lor. Asa ca…unele chiar ar meritao astfel de soarta, dar cele care o merita nu patesc nimic, ci fetele naive
Sunt convinsa ca o sa ajungi sa plantezi multi copacei, pentru ca esti una dintre putinele persoane care spun lucrurilor pe nume. Chiar si “vorbitul asta pe sleau” inseamna foarte mult daca am vorbi mai multi odata acelasi lucru. Si eu as lansa vorbele spre proxeneti si nu spre fete, si mai ales spre cei care platesc “marfa” de o jumate de ora. Ne preocupam prea mult de stomacul si buzunarul propriu si uitam sau chiar dam cu piciorul in aproapele nostru. Felicitari Cristina, tu esti pe drumul bun!
Buna!As vrea si eu sa citesc cartea…sau,pot cumva sa o citesc pe net?Mi se are super nteresanta,iar in ultimul timp acest subiect imi starneste din ce in ce mai mult interes.Multumesc!
O poti cumpara de pe http://www.all.ro. E ieftinica. 🙂