Cu cât se apropie Crăciunul, cu atât se îndesește oferta de bartere. Tot mai multe companii, cu bugete de publicitate mai mari sau mai mici, au descoperit fascinantul univers al reclamei fără bani și fac câte o românească de stă mâța în coadă. Nu intru acum într-o discuție despre cine sunt oamenii care se ocupă de comunicare în companii, că nu are rost să discutăm despre secretare într-o zi de marți cu temperaturi scăzute. Rămâne să vă povestesc strict de câteva întâmplări pe care le-am pățit pe pielea mea.
Una dintre companiile care comercializează aparate auditive pe piața din Timișoara s-a gândit că este momentul potrivit să își facă puțină reclamă. Nu-mi explic totuși cine cu cine a vorbit acolo de-am ajuns să primesc eu un mail de la secretară în care mi se oferea un barter pe publicitate: scriu două articole cu câte două link-uri și primesc discount x% la niște tipuri de aparate auditive. Știu că par surdă, pentru că nu aud și nu ascult toate gunoaiele pe care le vorbesc unii, dar asta nu înseamnă că aș avea ce face cu un aparat auditiv.
Apoi a fost oferta tip ”pișcotar” primită acum vreo două săptămâni. Una dintre pensiunile din oraș sărbătorea ”Ziua porților deschise”. După ce mi-au cerut preț pentru publicitate, au dat-o în negocieri. Eu le spun prețul standard, le trimit statisticile detaliate, ca omul de bun simț, ei se gândesc că știi, defapt noi n-avem bani, dar ne-ar prinde bine niște reclamă. Și ce-mi oferă? O cină romantică la pensiunea lor de la ieșire din oraș. Cu siguranță este tot ce mi-am dorit vreodată.
Pe locul trei, dar nu mai puțin relevantă pentru discuție, vine oferta de barter pentru un site de lenjerie mai deșucheată. Unii au impresia că blogurile sunt un fel de loc în care-și pot desfășura ei campaniile de SEO spam, niște site-uri cum găseai prin 2006, unde tot ce trebuia era să plătești și primeai click-uri. Cred că mai există și acum site-uri din astea, dar nu știu cine le mai folosește. Și-mi spune acest ofertant că el vrea articol pe blog, dar să aibă Bounce Rate sub 40% și să știu că primesc lenjeria barter doar după un număr de 500 click-uri (!?!) pe link-urile din articolul lui. Recunosc, nici nu m-am mai obosit să-i răspund. Prea complicat să-i explic omului cu ce se mănâncă bloggingul ăsta.
Știu că nu-s singura care primește tot felul de oferte stupide. Îmi povestea cineva la un moment dat că a primit ofertă de barter cu niște saci de ciment. Dar m-am gândit că atât timp cât nu zice nimeni nimic despre asta, ofertele vor continua să apară. Așa că hai să vedem ce oferte ciudate au primit și alții. Sunt curioasă să aud povești. Așa că-i întreb pe Dojo, Richie, Corina și Dojo care-s cele mai trăznite oferte de bartere pe care le-au primit. Oricine vrea să-și dea cu părerea este binevenit.
Foarte tare aia cu lenjeria :))
Sunt tare curioasa si de povestile celorlalti.
Care este pretul standard pentru o mini reclama pe blog ? informativ vorbind bineinteles .
Depinde de blog, depinde de reclamă, depinde cui o vinzi.
La fel de jenanti sunt si “piaristii” care dau zece telefoane la ziarele locale, pentru a chema ziaristii la conferinte de presa despre cresteri de portofolii de clienti la banci sau profituri record la jumatatea anului la o multinationala, informatii “de mare interes” pentru publicul larg, necorporatist de felul lui.
In aceste cazuri, se intreaba nevinovat “Credeti ca evenimentul este unul de interes pentru publicul dvs.?” mizandu-se pe bunul simt al jurnalistului, sau pe nervii lui slabi, fiind bombardat cu zeci de telefoane, si inainte, si dupa “marele eveniment”. Nu am inteles niciodata de ce, cu banii dati pe piaristi si pe telefoane marile companii care vor reclama moca nu isi amaneteaza macar doi centimetri de publicitate in ziarele cu pricina, stiindu-se ca ziarele, care oricum se inchid in ritm alert pe plan local si din cauza acestei mentalitati, traiesc din publicitate, la fel ca oricare alt ziar din Romania.
Sau, pe tema postarii, se pare ca si unii piaristi au descoperit barterul, sub forma nevinovata a “partenerilor media”, cu care incearca sa obtina tot reclama moca de la ziarele locale, pentru “clienti”. In aceste conditii curand presa locala va disparea, nu ca ar mai fi ramas mare lucru in momentul de fata.
Ai foarte mare dreptate. Eu am mers intotdeauna pe principiul ca bartere cu publicatiile se fac doar pentru evenimente si/sau ONG-uri cu cazuri speciale. La un eveniment mi se pare de bun gust să oferi 2-3 invitații pentru reprezentanții unui trust care știi că livrează conținut de calitate, mai ales că este de interes atât pentru publicul ziarului cît și direct, pentru jurnalist.
În rest, de câte ori îmi vine câte un client să-mi spună că vrea să apară gratis cu banner în vreun ziar online, îi spun să termine cu prostiile și să scoată banul. Mailuri cu înjurături n-ai primit? Că am auzit că se practică și astea după 2-3 refuzuri. Sunt curioasă dacă-s numai zvonuri sau chiar așa e.
De injuraturi via email nu am avut parte. Dar am avut parte de “trageri la raspundere” pe motiv ca nu am scris de “evenimente” care probabil ca interesau doar conducerea companiei care dorea sa le promoveze, si de reprosuri subtile ca ei, ca piaristi, nu au feedback si nu-si pot indeplini targetul aferent salariilor din cauza ca noi, ziaristii, nu avem bunul simt sa scriem ce vor ei, adica publicitate mascata, fara bani.
cred ca cel mai funny la mine a fost de la un salon de cosmetica sau ceva de genul. sa scriu cat de super tare si nedureros e nu stiu ce metoda de epilare si primeam x% reducere pentru acea metoda. Evident sa incerc produsul dupa ce scriam cat e de misto. Ma distra ca imi dadeau direct cuvintele ce sa le folosesc in text.
Barter traznit…va spun eu unul! Mie mi s-a oferit barter …un caine. :))
Hai că iar m-am spart de râs când am citit articolul!
Deci, ăia cu lenjeria erau light pe lângă cei cu aparatele auditive… :))))