Pârtieeeee!

Anul trecut s-a deschis Domeniul schiabil Sureanu. Demult plesnea în mine invidia că oamenii de pe Valea Jiului își au Straja, cărășenii – Muntele Mic, sibienii – Păltinișul și oamenii de acasă, de la Sebeș stau cu pădurile virgine și drumurile înfundate în plin secol 21. No, acest minunat Domeniu schiabil Sureanu e ca orice lucru nou și bun din țara asta: pur, neîntinat de cocălărime, cu oameni faini și pasionați sau dornici să învețe sporturile de iarnă. Un fel de Vama Veche a schiorilor. Da’ o Vama Veche de acum vreo 15 ani, cînd știm cu toții că era ”altfel”.

Pentru că trebuia să văd și eu despre ce e vorba în povestire, m-am adunat cu o mână de prieteni și ne-am dus să explorăm locul. Marius a mai fost și anul trecut, așa că i-am pus toate întrebările posibile înainte să plecăm. Cum e drumul până acolo? Comparativ cu altele din țară, bun. Plugurile de zăpadă curăță drumul de două ori pe zi, o dată dimineața, o dată seara. Când e nevoie, utilajele umblă și împrăștie nisip. Până la Oașa am urcat cu cauciucuri de iarnă și n-am avut nicio problemă. De acolo am pus lanțuri și a fost ok. E totuși iarnă și zăpadă, nu cere nimeni autostradă în vârf de munte.

Prețuri? Bune. Schi pass-ul pentru o zi costă 75 lei, 12 urcări 45 lei și o urcare 5 lei. Cei ca mine, care n-am mai văzut demult zăpadă, pot urca frumos, pe jos, cu placa în spate. După vreo 10 minute găsești loc tocmai frumos de exersat căzături și alte giumbușlucuri. Recomand cu căldură. Teleschiul e deschis de joi până duminică, de la 10:00 la 16:00 și, spre bucuria mea (că altfel nu pot urnii schiorii să vină cu mine), în perioada sărbătorilor de iarnă e deschis zilnic, între aceleași ore. Apropo de prețuri, se pot închiria schiuri cu 30 lei. Snowboard încă nu. Poate la anu’.

Azi n-a mers teleschiul de pe Sureanu. Era mult prea ceață. Dar a fost suficient cel de pe Curmătură, că oameni au fost nici prea mulți, să ne împiedecăm unii de alții, nici prea puțini, să nu pornească teleschiul. Nu că m-ar fi afectat personal în vreun fel. Încă nu pot urca cu placa pe teleschi. Așa că m-am bucurat din plin de zăpadă, mai mult singură sau cu alți camarazi snowboarderi. Că dragii mei prieteni, când s-au văzut cu sky pass-ul în mână au început să se întreacă în scheme de schiori, care pe mine mă depășesc. Am mai făcut câte o pauză de țigară și ceai fierbinte și am văzut că, pentru cei care îngheață pe pârtie au și mâncare caldă. Bun, de-a dreptul superb pentru un loc atât de nou, în care nu găsești curent, semnal la telefon sau interneți de orice fel.

Cu ocazia noii mele descoperiri, mama ar trebui să fie mult mai fericită. Presimt vizite lungi și dese în orașul de baștină în iarna asta și în încă vreo două-trei. Deocamdată am obosit. Iau o pauză de scris câteva zile.

Pics by Cristi Sitov