Am auzit atât de multe povești despre taximetriștii din București, încât aproape întotdeauna când iau un taxi am un fel de lehamite. Am și pățit de vreo câteva ori să dau peste șoferi prost crescuți sau dornici de o țeapă. Acum nu zic că-n alte orașe o fi cu mult mai bine, dar Bucureștiul e destul de mare încât să te doară sufletul când te trezești fraierit.
Zilele astea chiar am circulat aproape numai cu taxiul, așa că am avut ocazia să-mi reamintesc mutra taximetristului care se trezește cu ardeleanul în mașină. Un fel de față de loz câștigător. Din fericire, tehnologia nu-i mai ajută chiar așa mult să dea țepe. Poate și faptul că am mai început să învăț străzile are o relevanță în povestea asta, dar totuși tehnologia e actorul principal.
În seara asta am luat un taxi din Lipscani până la hotel. Mno dragii șoferi, când aud cuvântul magic ”hotel” dintr-o dată uită adrese, nu știu străzi sau sunt foarte noi în taximetrie și nu se descurcă. Cel din seara asta, întâmplător, chiar era nou. Ceva student care face un ban în plus muncind cinstit. Nu știa adresa, nu știa hotelul. Dar avea GPS. La recomandarea noastră a pornit jucăria și vocea mirifică a Ioanei (Peste 500 de metri virați la stânga) a început să-mi zgârie timpanul.
Problema e că Ioana nu a mai primit un update de mult timp. Cam de pe vremea când se circula pe două sensuri pe multe din stăduțele din oraș. Așa că după primele două intersecții s-a gândit să-și bată joc de noi și să ne învârtă în cerc, pentru că a dat peste un puzzle cu sensuri unice pe care nu știa să-l rezolve.
Cum azi am făcut pe GPS-ul de două ori, am zis să-mi încerc norocul și să mai apelez o dată la hărțile din iPhone. Bine am făcut, pentru că cu ajutorul GPS-ului încorporat am găsit foarte ușor adresa și am ajuns destul de repede la destinație. Pentru a treia oară într-o zi mi s-a confirmat că pot apela cu încredere la noua mea jucărie, chiar dacă uneori eu stau prost cu orientarea în spațiu.
Ce mi-a plăcut a fost că la hotel taximetristul și-a cerut scuze că ne-a învârtit pe străduțe și a scăzut din prețul total ce era în plus din cauza Ioanei. Se pare că mai sunt și taximetriști cu bun simț în orașul ăsta.
Ai avut mare noroc. La modul general, taximetristii ok sunt pe cale de a disparea de pe suprafata globului.
Io cred ca v-o cautati…de fiecare data in Bucuresti ma scot cu 10 lei indiferent de destinatie. In TM fara 15 lei nici nu ma urc in taxi. O fi de la primavara 🙂
Nu stiu pe unde circuli tu… 🙂
@cerbulvechi: iata dovada ca Timisoara este mai mare decat Bucurestiul 🙂
Probabil ai avut noroc că taximetristul era tânăr,poate mai puţin obişnuit cu taxarea nesimţită.Sau poate chiar era cinstit.Optimistă fiind,merg pe a 2 a variantă 🙂