De mică mi-a plăcut engleza. Am avut noroc că am dat numai peste profesori buni și foarte buni. M-au mai ajutat și ai mei, ce-i drept, mai ales în primii ani. Așa s-au aranjat astrele și am ajuns la Facultatea de Litere, la specializarea Română-Engleză.
În facultate am întâlnit tot felul de profesori. Din 12-14 materii, câte aveam într-un semestru, jumătate erau de engleză. Unii profesori erau foarte buni, alții erau și ei acolo, că trebuia să fie cineva. Literatura engleză mi-a plăcut mult. Am învățat cu drag și gramatică, pentru că mi-a fost predată într-un mod foarte constructiv și cu multe exerciții. Cu lingvistica nu m-am prea împăcat. Îmi plăcea că totul era foarte matematic și structurat. Nu-mi plăcea că trebuia să tocim ca niște bufnițe. Degeaba pricepeam eu cum funcționează lucrurile. Dacă nu dădeam exemplul din curs, nu era bine. Am urât și profa’ și seminaristul pentru treaba asta.
Prin ultimul an aveam de făcut practica pedagogică la engleză. Nu mai puteam de nerăbdare. Mă visam deja profesoară la una dintre școlile din oraș. M-au repartizat (că așa era acum câțiva ani, cu repartizări de la secretariat) la Școala 22. Asta-i undeva în Bălcescu, timișorenii sigur știu de ea. Cu cel mai mare drag din lume m-am prezentat la profesoara care se ocupa de cei care făceau practică. Aș da orice să-mi amintesc cum o cheamă (fetelor, dacă am făcut practica împreună și vă amintiți de ea, să-mi spuneți, vă rog, cum o chema).
Cum spuneam, cu tot entuziasmul din lume m-am prezentat la profă’. Ne-a informat încă din prima oră că ea ÎNCEARCĂ să ajungă la toate orele, dar nu știe sigur dacă poate, că-i foarte ocupată cu ceva proiecte legate de alte clase. Bine. Prima dezamăgire. La orele ei stăteam și completam fișe de lecție, că altceva nu aveam ocazia să facem. Apoi, într-o bună zi, mi-a spus că ea are treabă și pleacă și să merg eu să țin lecția la o clasă. M-am dus, ce era să fac?
S-a mai întâmplat așa de încă două ori. Apoi am refuzat să mai țin lecții în locul ei. De învățat nu am învățat nimic util de la profă’, interesul ei față de noi era direct proporțional cu plocoanele pe care le primea și nota de final se traducea în ”mici” atenții. N-am dat niciodată mită. Nici ei, nici altora care au cerut-o fățiș sau mai subtil. Am refuzat să îmi murdăresc mâinile și conștiința. Poate am fost o proastă, dar măcar am fost o proastă care doarme noaptea liniștită.
Din 8-10 fete câte eram la ea la practică, 2 nu s-au prezentat la lecția finală, 2 am refuzat să contribuim cu vreo ”atenție”. Cele care n-au venit, s-au dus cu plocon și au luat amândouă nota 9. Noi, care n-am plătit, ne-am ales cu un 8 muncit și câteva lecții susținute în locul ei. Nu spun că meritam mai mult sau mai puțin. Spun doar că notele au fost pe măsura plocoanelor.
Discutând cu alte fete, care și-au făcut practica pe la alte școli, am aflat că de obicei cam așa este peste tot. Rar găsești câte un profesor de practică cu bun simț. Și să nu spuneți că nu există. Eu mi-am făcut practica de Română la Loga, cu o profesoară de milioane. O iubeau și copiii, și părinții, și ceilalți profesori, și noi. N-am ploconit-o cu nimic și totuși s-a ocupat de noi ca o mamă.
Revenind la Engleză, m-a trezit c profa’ îmi oferă feedback după lecția finală: nu sunt familiarizată cu sistemul educațional din România. Nu am înțeles bine cum funcționează lucrurile, dar da, am avut o lecție bună și corectă, m-am implicat și copiii au interacționat bine cu mine. Practic, am primit nota 8 pentru că am fost corectă, mi-am ținut lecția bine, copiii m-au iubit și poate, peste 10 ani aș fi avut rezultate mult mai bune decât ea și aș fi lăsat-o fără job. Cu o doamnă din asta a avut de-a face și soră-mea la un moment dat. Acum, după primul examen de titularizare, soră-mea are cea mai mare notă din județ (!). Paparuda care îi spunea c n-are fler a luat 2,5 sau 3, nu mai știu exact.
Am refuzat să devin profă’ de engleză pentru că m-am scârbit. Nu vreau să consider meseria de profesor o troacă în care doar cei nesimțiți reușesc. Nu am stomac pentru asta și refuz să mă murdăresc de toate jegurile pe care le impune o meserie care ar trebui să fie cea mai frumoasă din lume. Dacă tu, ca profesor, nu pui copiii pe primul loc, nici nu-i de mirare că ne ajung din urmă generații de inculți, analfabeți și nesimțiți. Am preferat să nu contribui în niciun fel la înrăutățirea situației. Bine prea mult n-aveam cum să fac. Sunt puțini profesorii care se dedică cu adevărat instruirii generațiilor următoare.
Eu am predat putin, dar un curs oamenilor mari, a fost extraordinar de greu. Nu mi-a placut, nu sunt genul care sa se priceapa sa explice.
Am renuntat sa mai fac asta, numaram zilele ca sa se termine cursul si sa scap de “povara”.
Am 5 ani de Peda si 4 de Litere. Am lucrat ca redactor radio si acum ca web designer. Nu merita efortul. In invatamant ai de lucru cu copiii (care nu mai sunt ‘ca pe vremea noastra’), deci vii cu draci acasa, cu parintii (care ori au chef de un ‘smen’ ori sunt imposibilI) si cu ‘sistemul’, plin de tot felul de idioti corupti. Peste toate astea ai un salariu de mizerie si stres cat cuprinde.
Nu regret nicio clipa deciziile luate. Am refuzat sa intru ca invatator-educator si am avut 10 ani de cariera radio superba. Cu salariu de 3-4 ori mai mare decat colegele mele din invatamant, liniste si un sistem fara atata coruptie (sau cel putin am fost norocoasa de sefi minunati). Am facut si lectii in faculta, la Colegiul Banatean de data asta, si profesoara de acolo era socata sa ma auda ca fac modulul pedagogic doar asa de sanchi. Mi-a spus de zeci de ori ca as fi un cadru didactic excelent, ca ma implic etc. I-am spus ca prefer sa-mi vad de viitor si de MINE, nu sa ajung la 30 de ani gata sa-mi pun streangul de gat.
Aveam 2 ore de predat si nu pot sa ma plang de copii, erau super OK. Dar veneam mai stresata si mai obosita decat dupa 8 ore de emisie (cand faceam tura dubla). Si ala este un efort serios, iar mie-mi parea mai lejer decat ‘la clasa’.
Nu am avut parte de smenari, toti profii mei de practica au fost niste ingeri de oameni, dar nici nu m-a atras domeniul atat de mult incat sa fructific aproape un deceniu de studii de specialitate. Las’ ca voi avea copil si fac cu el scoala 😀
O astefel de gandire ii impinge pe tineri sa fie ceva mai hotorati sa mearga pe profile mai “money”, economie, finante, faceri, banci, insa cu toate astea nici cei ce termina tot felul de profile precum Ase nu au tocmai salari uriase.
Problema in principal nu este legata fix de domeniul de activitate ci mai degraba de om, sunt profesori care fac cateva mii de lei pe luna…
Bine asta nu e ceva tocmai onorabil… dar se poate!
Si exemplele pot continua la nesfarsit!