În Ardeal, prin jurul Sighișoarei, până la Mediaș, mulți dintre săteni se ocupă cu crescutul animalelor, în special oi și vaci. E o muncă grea, fizică și presupune trezit cu noaptea în cap și adormit, rupt de oboseală în fiecare seară.
Laptele pe care îl obțin îl vând, cu 1 leu/litru, către marile companii de procesare, cele care ne pun nouă laptele, iaurturile, smântâna și brânzeturile pe rafturile din supermarket. Pentru a-l putea vinde, țăranii trebuie să respecte un anumit standard de calitate, deci nu-și pot hrăni animalele cu orice furaje ieftine. Laptele trebuie să aibă un anumit indice de grăsime, să fie mereu proaspăt și animalele să fie sănătoase, că altfel pot transmite boli către oamenii care consumă laptele.
Companiile mari se ocupă de verificări periodice ale laptelui și animalelor, să se asigure că nu se întâmplă minuni. Majoritatea experților care stabilesc standardele nu sunt români și pachetul de indici obligatorii vine ba de la austrieci, ba de la nemți, ba de la francezi. Și așa se întâmplă că niște țărani s-au văzut nevoiți să modifice calitatea laptelui.
Înainte să dați cu parul, ascultați toată povestea. Se făcea că experții au pornit pe sate să verifice vacile și laptele. Cu tabelul de indici într-o mână și ustensilele necesare în cealaltă, au luat satele la rând. Din 7 sate vecine, 5 nu au corespuns standardelor, pentru că laptele era prea gras (?!). Adică vacile mâncau iarbă de prea bună calitate, erau suficient de odihnite și îngrijite și, per total, erau prea bune pentru a livra laptele la standarde europene. Așa că 5 sate din 7 s-au ales cu câteva tone de lapte stricat. Teoria austriecilor a fost că vacile alea mănâncă furaje sintetice, de import, că de-aia dau lapte așa gras. În realitate, vacile mâncau iarbă de pe dealurile din jurul satului, că bieții țărani nu-și permiteau să le hrănească cu altceva.
După trei săptămâni, alt control. De data aceasta tot laptele corespundea, ba chiar era mai mult decât de obicei. Comisia, mulțumită, a plătit laptele, l-a luat de la țărani și noi ne bucurăm de toate delicatesele. Ce au făcut țăranii? Au smântânit laptele până a ajuns aproape la densitatea necesară și, pentru că nu mai aveau ce smântâni, au adăugat și apă în el, că tot era prea gras. Cu ocazia asta piețele din jur s-au umplut de tăntici care vând smântână proaspătă și de cumpărători foarte mulțumiți de calitatea ei.
Dacă inițial țăranii au fost corecți și au livrat lapte de cea mai bună calitate, acum îl îndoaie cu apă, îl smântânesc bine și seara, la birtuțul satului, se crucesc că austriecii nu le-au primit laptele că era prea bun.
Ce ți-e și cu standardele astea europene.
La fel se intampla la majoritatea alimentelor si totul din cauza standardelor impuse de zevzeticii din UE, gen Merkel . Toti “stiu” ce e mai bine pentru altii , dar cand vine vorba sa trimita un ajutor pt a remedia situatiile din tarile defavorizate, te ajuta implementand legi noi “Conform normelor europene”
Prefer laptele de vaca direct de la tarani,(printre putinii care au mai ramas) fara adaosuri de apa si alte tampenii . Pana una alta, in Romania, inca mai exista multe produse 100% naturale de o calitate net superioara fata de cele din restul tarilor UE .
Enjoy them while you still can ..
Ai dreptate. Când am stat în Austria aproape 2 luni mi-am cumpărat totul de la supermarket. La ei toate au gust sintetic. Singurele chestii delicioase sunt ciocolata și bomboanele de caramel, dar și alea-s la fel de naturale ca punga de plastic în care le primești. Abia am așteptat să mă întorc la mâncarea obișnuită, fără aditivi, cumpărată din piață. Să nu-ți spun că în UE e așa plină de tot felul de aditivi mâncarea că orice speranță de a te menține la kilograme normale moare la intrarea în magazin.
E clar că mâncăm multe chimicale, iar atunci când nu sunt așa multe, produsele sunt ”îndoite” cu ceva. Asta e realitatea și (noi oamenii) ne-am adaptat. Normele europene înseamnă standardizare pentru producția generală. Tu știi că mulți oameni nu mai suportă laptele de vacă? Tu știi că acel lapte gras nu ma e recomandat? Tu știi că multor oameni sănătoși li se poate face rău chiar și duă un pahar mai serios de lapte? Probabil că nu.
Ideea e că acel lapte din supermarket trebuie să fie așa cum spun ei. Ar trebui să li se dea posibilitatea micilor producători să comercializeze acel lapte așa cum vor ei, iar noi să avem posibilitatea să cumpărăm acel lapte. Asta ține în schimb de legile românești, nu de UE. Dacă vrei să vinzi în UE, respecți regulile.
Coincidenta: in timp ce citeam postul asta imi sorbeam micul dejun (cereale cu lapte). Numai ca azi spre deosebire de restul zilelor obisnuite, am pus lapte de la vacuta de la tara, nu din supermarket. Dupa ce am luat cateva guri am lasat cana de-o parte ca parca prea avea gust de lapte de vaca, “prea de la tara”.
Putin trist avand in vedere ca in copilarie aveam acces doar la lapte gras, iar acum nu prea ii mai suport gustul.
Si te mai miri de ce varsta medie de viata la romani a scazut de la 90 de ani la 60-70 ? 🙂
Mie nu mi-a plăcut niciodată laptele. Nici cel natural 100%, nici cel de magazin. Dar mereu am simțit diferența de gust între brânza cumpărată de la țărani și cea din supermarket. Una e delicioasă, cealaltă plină de aditivi și tot felul de chestii care-i schimbă gustul. Așa că întotdeauna prefer să dau o fugă până în piață să cumpăr de la o tăntică decât să dau aceeași bani pe ceva ce nu am garanția că e natural 100%, dar corespunde normelor europene.