La fiecare concert sau party la care merg în Timișoara, îmi cumpăr bilet. Indiferent de relația pe care o am cu artiștii sau organizatorii, consider că a-ți plăti biletul la o manifestare culturală, de orice fel ar fi ea, este un gest de respect față de cei care sunt pe scenă și cei care au făcut posibil evenimentul. Să plătești 20 – 40 lei pentru a te bucura de muzică este, oricum, o sumă derizorie, dar care, colectată de la câteva sute de oameni, face posibilă organizarea unor evenimente noi. Un organizator de evenimente care ”iese pe plus”, va fi motivat să aducă, în continuare, alți artiști buni în oraș.
Din păcate, nu toată lumea vede lucrurile în acest fel. Cred că nu a fost nicio seară în care să nu mă împiedic la intrare de tot felul de personaje care încearcă să intre gratuit la evenimente. Nu mă refer aici la presă, că oricum sunt maximum 4 jurnaliști culturali în oraș, care să fie interesați de scena muzicală. Mă refer la ”prietenii” organizatorilor. ”Îl știu pe X, am fost colegi de facultate” sau ”Sunt prietenul lui Y, poți să-l întrebi” sunt texte pe care le aud frecvent.
Pe de altă parte, personajele astea își petrec o bună bucată de timp plângându-se că în oraș nu se întâmplă nimic, că noi nu avem concerte ca la Cluj sau București, că vai, Timișoara are un mare minus la capitolul evenimente. În momentul în care așteptăm mereu să se întâmple ceva, dar nu contribuim cu absolut nimic, nu putem avea pretenții. Dimpotrivă. Ar trebui să ne considerăm parte din problemă.
Nu organizez party-uri, iar concerte am adus puține în Timișoara. Nu-i felia mea de business, îi las pe alții mai pricepuți să se ocupe. Însă fac ce pot eu, ca om simplu, pentru a susține domeniul ăsta: îmi plătesc biletul de fiecare dată. Dacă chiar vă doriți să vedeți mai mulți artiști în oraș, dacă vă pasă măcar puțin de cei care vă îmbogățesc sufletul cu muzică bună, plătiți-vă biletul de intrare.
EI, uite, un subiect pe placul meu. Aleg sa scriu despre evenimentele de muzica electronica din oras la care, multa lume are pretentia sa intre gratuit, pe motiv ca se cunosc intre ei. Si da, se cunosc, ca evenimentul nu e mare, numele nu starneste curiozitatea prea multor persoane. Inteleg, prieteni, dar tot cu prietenie oferim suportul fata de organizatori prin achizitionarea biletelor. E plin online-ul de promoteri si amabasadori care se giugulesc 2.0 in ultimul hal atunci cand se intalnesc la o postare pe facebook si isi fac planuri ce se sting cu like-uri si smiley face-uri.
N-am de ales si ori de cate ori ma lasa timpul liber fug la Cluj pentru petreceri misto desi mi-as dori foarte tare ca in Timisoara sa se miste mai bine lucrurile.
Da, ai dreptate, la evenimentele de muzică electronică suntem cam aceeași oameni. Deocamdată, ăsta e publicul. Dar dacă și-ar plăti toată lumea bilet, organizatorii ar putea începe să aducă numele alea pe care tu, eu și alții le vedem la Cluj, Budapesta sau pe unde mai umblăm.
PS: Și eu mi-aș dori să avem în Timișoara super party-uri. Poate dacă punem toți osul la treabă avem șanse să le prindem și noi, nu doar copiii noștri. 🙂