După ce anul trecut m-am trezit șchiopătând după o tură de alergare mai solicitantă, cu tot regretul din lume, am renunțat să mai alerg. Durerile de genunchi, lipsa unui stimulent care să-mi dea un șut în fund și poate faptul că vremea s-a răcit considerabil în acea perioadă (eram deja în noiembrie) m-au făcut să devin o legumă sedentară.
Cum sunt destul de activă și nu prea am stare, o dată cu primăvara acestui an mi-am achiziționat o bicicletă și am început din nou să pedalez, tot după o perioadă de pauză. Nu mă mai ridic la nivelul de altădată. Lipsa de antrenament își face simțită prezența și, chiar dacă pedalez lejer 10 km, după aceea simt că organismul trebuie forțat puțin, să reziste mai mult. Ăsta-i și motivul pentru care pedalez tot mai des și tot mai mult. De fiecare dată încerc să fac măcar 1-2 km în plus, să-mi dovedesc mie că pot. Nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai atunci când îți depășești limitele, fie ele cât de mici și de anemice.
După un team building la Porțile de Fier, după întâlniri tot mai dese cu alergătorii timișoreni și în toiul organizării unor evenimente sportive, nu m-am mai putut abține și am început din nou să alerg. Spre dezamăgirea mea, în prima seară am rezistat fix 13 minute și alea cu alergare ușoară, că n-am reușit să străbat mai mult de 3 km. M-am enervat atât de tare încât mi-am propus ca până la sfârșitul lunii august să pot alerga 10 km fără să mor de hiperventilație la sfârșit.
Așa că mi-am setat acest scop, mi-am făcut un program de alergare ușoară și acum, de cel puțin 3 ori pe săptămână, alerg pe străzile orașului. Nu spune nimeni că trebuie să pot alerga maratonul din prima zi, nici că trebuie să dobor recordul olimpic pentru viteză, deci alerg în ritmul meu, încerc să nu-mi forțez genunchiul prea tare și încerc de fiecare dată să rezist 4-5 minute în plus și să străbat o distanță puțin mai mare.
Până acum, în 10 zile (dintre care am alergat în 6), am reușit să ajung la 27 minute de alergare continuă. Am parcurs ultima dată 6,4 km, dar am simțit deja că am forțat puțin cam mult, că la sfârșit genunchiul meu pulsa. Deci, data viitoare nu încerc să-mi bat propriul record, dar încerc să-l mențin.
Ce vreau să spun cu articolul ăsta nu e că sunt o minunată și o luptătoare care nu se lasă până nu aleargă un maraton. Nu ăsta e scopul meu și nici nu m-am gândit vreodată să fac performanță din sport. Vreau să vă arăt că nu-i așa greu să faci mișcare și că în loc să stai în vârful patului să te plângi că te-ai îngrășat, mai bine ieși din casă și fă o tură în jurul blocului. Nu stă nimeni să cronometreze dacă ai alergat 1 km sau 42 km. Nici dacă ai ieșit din casă acum 15 minute. Important e să ai încredere că lucrurile minunate se obțin pas cu pas și că orice om din lume poate alerga, chiar dacă nu alege să facă o performanță din asta.
Și că tot îmi scriu atât de mulți oameni că vor cura de slăbire pe care am ținut-o acum aproape 2 ani, recomand să faceți un mix sănătos de alimentație și mișcare. Degeaba țineți cure de slăbire, că dacă nu faceți un minimum de mișcare puneți kilogramele la loc. Eu am văzut asta la mine. După ce am hibernat toată iarna, am intrat în primăvară cu 5 kg mai plinuță. Nu mi-a plăcut deloc, dar nici nu mai aveam chef să țin încă o cură de slăbrie. Așa că alerg și pedalez, că nu-i greu deloc și parcă e mai frumos decât să număr calorii.
Si mie-mi plac sa fac sport nu atat pentru slabit, cat pentru articulatii. Am probleme cu coloana si genunchii (mda… la 22 de ani). Dar nu-mi place fuga de niciun fel. Eu fac inot, aerobic, sar coarda, merg cu bicicleta si rolele, dar nu alerg din cauza ca ma simt inconfortabil. Oricum, sportul ajuta la foarte multe chestii si nu ma pot obisnui cu ideea de a nu fi in forma.
*Imi place
tru dat!
Cand (data) e mini-maratonul de 10km in TM ?
Când mă hotărăsc eu să-l alerg. În octombrie va fi un semimaraton (21 km) și ștafetă pentru cei care doresc să alerge în echipă.
Atunci ce sa zic, ne vedem pe teren 🙂
Daca stai in zona centrala si nu ai serviciul in afara orasului un inceput ar fi prin a incepe sa mergi si sa te intorci pe jos de la serviciu. In afara de faptul ca nu salvez mai mult de 10 minute din 30 de mers pe jos, economisesc si ceva bani, nu ma enervez aiurea la volan si masina are o uzura mai mica. Eu folosesc masina doar in afara orasului, rar in oras si exclus taxi. Nu imi place sa alerg dar la final de saptamana merg cu telescopu pe vre-un deal in apropiere de oras unde merg destul de mult pe jos si cu echipament in spate sau merg la munte pt detectie de artefacte..unde am chiar mai multe de carat. Ca sport mai merg la tenis de masa vara si iarna la ski.
atentie ca semi maratonul timisoarei nu se tine in octombrie ci in septembrie mai exact : 16 Septembrie 2012! spor la alergat !
@Cristina daca ai alergat 6,4km in 27 min te cred si eu ca ai fortat 😀 !!! aprox 14km/h – asta e un ritm confortabil de mers pe bicicleta in oras.
Felicitari pentru decizie si spor la antrenamente!