Obișnuiesc să îmi informez cititorii și persoanele care mă urmăresc în online de câte ori găsesc evenimente interesante sau job-uri. Știu că multă lume (nu includ aici bucureștenii) se plânge că nu găsește evenimente la care să participe, deși sunt zeci de concerte, spectacole, târguri, acțiuni de-ale ONG-urilor în fiecare lună, în aproape toate orașele cu peste 30.000 de oameni din țară.
Nu poți spune că în Timișoara nu se întâmplă nimic. A, că nu știi tu că se întâmplă, e altceva. Dar spune-mi când ai căutat ultima dată un spectacol? Ai deschis cu mâna ta pagina de net a 24FUN? Ai stat să răsfoiești broșurile alea cu evenimente pe care le găsești prin localuri? Ai urmărit (chiar și pe Facebook) ce recomandă prietenii tăi? Măcar 10% din tot ce se întâmplă în oraș tot ar trebui să fie pe gustul tău, că avem de toate, de la concerte și spectacole de teatru, la operă, târguri de-ce-vrei-tu și evenimente organizate de ONG-uri, în care te poți implica sau la care poți participa. Dar e mai comod, nu-i așa, să stai în fața calculatorului, plictisit de săptămâni întregi de rutina acasă-birou-acasă și de glumele răsuflate (mereu aceleași) ale colegilor. Nu găsești evenimente pentru că ți-e lene, nu pentru că nu există!
În aceeași notă, nu poți afirma că în Timișoara nu sunt job-uri, că sunt o grămadă. Eu aflu zilnic de cel puțin câteva și nu sunt vreun recruiter, nici nu lucrez cu o companie de recutare. Dar când preferi să deschizi site-urile de recrutare și să aplici la un job nou cu același CV pe care l-ai făcut în 2007, nu te mira că nu te bagă nimeni în seamă. A căuta un job înseamnă să-l chiar cauți. Întreabă prietenii, cunoștințele, aplică pe site-urile companiilor la care ai dori să lucrezi (chiar dacă nu au publicat undeva că au job-uri disponibile), urmărește piața și abia apoi plânge-te că n-ai job.
Că nu-ți place ție nu știu ce companie sau că job-urile nu sunt fix ce ai visat, asta-i altă problemă. Dar nu te plânge că mori de foame din cauza lipsei de job-uri. Mori de foame din cauza ta, că nu știi să te adaptezi la cerințele de pe piața muncii și ai impresia că ești buricul pământului. Poate, mai rău, îți pui singur bețe în roate. Spre exemplu, azi am postat pe facebook un job de DTP-ist la o editură. Imediat s-a trezit cineva să comenteze că sigur e prost plătit. Habar nu avea despre ce era vorba în povestire, dar a plecat direct de la premisa că job-ul e prost plătit. Speculații aiurea, doar să motiveze cumva lipsa de chef și energie a oamenilor de a se zbate pentru ceea ce-și doresc. Nu ai un job pentru că ți-e lene să faci ceva concret și în capul tău e o întreagă teorie a conspirației, nu pentru că nu există job-uri!
Aș putea continua ore în șir pe subiectul ăstă, dar simt că iar vorbesc singură. Oamenii care au înțeles că trebuie să muncească pentru ce au, deja muncesc. Tu inventezi scuze pentru mizeria în care te scalzi. Inventezi teorii ale conspirației, situații tragice și povești plauzibile doar pentru cei care citesc presa de scandal. Orice, numai să nu te deranjezi din confortul tău zinlic. Că cine știe? Poate într-o bună zi Statul ”îți va da” ceea ce ceri, ceea ce visezi și ceea ce toată lumea nu primește gratuit.
Da’ stiu ca atunci cand ti se pune pata parca scrie altcineva. Ce somer te-a suparat asa tare?
Da, ai dreptate. Sa stii ca aud si eu des chestia cu “nu gasesc de lucru”. Ca sa fiu sincera am fost si eu in situatia asta insa am cautat si acum lucrez online, uneori nu-mi vad capul de munca insa fac ce imi place si e ok.
Am o cunostinta care a terminat masterul anul trecut si la intrebarea “unde o sa lucrezi?” mi-a raspuns simplu “paaai, imi iau somaj, si asa nu gasesc nimic sa-mi placa”.
“Da’ stiu ca atunci cand ti se pune pata parca scrie altcineva. Ce somer te-a suparat asa tare?”
:)))) +1
Suntem prea comozi sa facem unele lucruri , gen sa cautam evenimente la noi in oras/judet …In mod normal , aceste evenimente ar trebui sa se promoveze singure, ma rog , sa le promoveze cineva , nu sa te apuci tu sa bati orasul cautand evenimente …zic si eu. La capitolul joburi e cu totul si cu totul altceva . Aici ca sa prinzi un job bun in ziua de astazi, trebuie sa cauti , la modul cel mai agresiv sa cauti , adica nu te duci la 2 firme intrebi cum/ce job au, vezi ca nu iti place si gata ti-ai bagat picioru’ si ai renuntat si apoi vi si postezi aici ca ce salarii mici au x si y si ca nu sunt joburi disponibile pe piata muncii. Iar cand faci o asemenea afirmatie atunci meriti sa fi palmuit pentru comoditatea care zace in tine .
Asa cã, orice destept absolvent de facultate cu greturi de plimbari si cautat de joburi, cu pretentii de director general la Hidroelectrica (daca tot mi-am adus aminte de super salariul acestuia) poate sa se abtina de la orice comentariu pana cand nu incearca, la propriu asa ceva .
Faza cu ‘nu sunt oportunitati’ e deja fumata. Stiu ca ma isterizasem acum 4 ani cand un coleg de la job se plangea ca salariul e prea mic pentru cate are de facut. Tip ca mine, absolvent de Litere, cunoscator de niscaiva romana si o limba straina. I-am spus: ‘da meditatii’. Eu am dat de la 14-15 ani si iesea un banut. In perioada aia nu mai dadeam, desi eram mereu intreabata prin cartier, daca nu ma ocup de copilul lui x sau y. Nu mai dadeam pentru ca ma descurcam cu salariul si munceam deja serios pe net.
Dar el putea. Cerere este oricand si, daca te ocupi de un copil cum trebuie, ai inca 4-5 clienti asigurati. Normal ca niciodata nu mi-a luat sfatul, pana i-am spus sa ma mai scuteasca, pentru ca nu pot sa si muncesc in locul lui. De rusine tacea in fata mea, dar se plangea cand nu eram de fata. Si in ziua de astazi abia se taraste dintr-un salariu mizer, in loc sa faca bani frumosi din ce stie si poate.
La joburi e cam la fel. Toti vor sa fie directori, toti vor mia de euro salariu. Sunt de acord ca, pentru a trai decent, ai nevoie de macar 4-6 mii de lei pe luna, dar pentru banii astia ar trebui ca ala de te angajeaza sa faca mult mai multi de pe tine. Pentru ca niciun job nu este un proiect caritabil, sa te plateasca oamenii doar ca ai tu nevoie de bani.
Daca dai din gura si anunti peste tot ca ai nevoie de job, e imposibil sa nu gasesti ceva. Eu si acum gasesc proiecte de web design, doar pentru ca toata lumea stie ce fac si ma recomanda sau sunt prima la care se gandesc, cand au nevoie de ajutor. Dar trebuie sa spui, trebuie sa sari la orice oportunitate, pentru ca jobul de rahat de azi poate fi jobul de viitor de maine. Din fata televizorului e mai greu sa ajungi undeva.
Evenimente sunt o groaza, asa cum spui, doar sa iei o hartzoaga din aia de prin localuri si stii ce se intampla in urmatoarea luna.
Postul asta merita un spot la TV, trebuie sa apara intr-un pop-up pe vplay si afisat prin autobuze!
Sper doar ca 5 paragrafe sa nu fie prea mult pentru mult prea grabitul si sofisticatul roman. De munca exista, chiar daca nu ar exista is o gramada de “oameni obositi” cu idei bune, idei ce nu sunt materializate pentru ca-i tare greu sa “mai munceasca” dupa ce se intorc de la serviciu.
Mai aud prin autobuz oameni care spun “ce bine era pe vremea comunismului, atunci iti dadeau casa si loc de munca” adica exact cum i se da casa si de lucru unui bou (cu 4 picioare). Traim intr-o lume in care daca vrei ceva trebuie sa te agiti pana il obtii, daca nu stii ce vrei sau chiar poate n-ai preferinte atunci fa ce ti se spune si zi multumesc.