Mă întâlnesc destul de des cu studenții. Fie că vor să vină să facă voluntariat în Amvest, fie că vor să facă parte din echipa PRbeta, majoritatea vor, de fapt, un job. E și normal. Chiria aia nu se plătește singură și să te apuci să ceri bani de la părinți la 23-24 de ani e cumva jenant. Bineînțeles că nu pot sta cu mâinile în sân și încerc să-i ajut cât de mult.
În primă fază îi întreb ce fel de job vor. Dacă îmi răspund cu disperatul ”orice”, îi trimit pe blog, să citească asta. După ce ne-am lămurit cum stau lucrurile și ce vor de fapt, îi întreb dacă știu ceva despre ceea ce vor să facă. Eu visam să fiu balerină când aveam 5 ani. Apoi, pe la vreo 10-12 ani am decis că mai bine ar fi dacă aș deveni astronaut. Evident, nu m-am pregătit pentru niciuna dintre meseriile astea, așa că acum nu dansez pe scena Operei Naționale de la Moscova, nici nu am văzut cum arată Pământul din spațiu decât în pozele altora. Am făcut Litere și apoi Comunicare, așa că acum asta lucrez, că asta am învățat.
Foarte mulți studenți sunt puțin debusolați. Pe diploma lor scrie ”Specialist în [introdu meserie aici]”. Bazându-se pe ceea ce scrie pe hârtie, ei chiar au impresia că sunt specialiști în domeniu și se întreabă de ce nu îi angajează nimeni, deși au aplicat la sute de job-uri online. Cum foarte bine menționează Dam aici, multe dintre job-urile online sunt false. Companiile vor doar să-și facă reclamă și să strângă baze de date cu oameni noi.
Dar pe piață există și job-uri adevărate. Sunt companii care caută oameni de comunicare, oameni de vânzări, secretare și altele. Nu toate job-urile sunt pentru programatori. Totuși, foarte mulți studenți și proaspăt absolvenți nu reușesc să se angajeze altundeva decât la Mall, ca vânzători în magazine sau la vreo shaormerie. De ce?
Ei bine, mulți dintre ei nu știu să-și facă CV-ul sau pur și simplu le este lene. Există formatul acela europea de CV? Foarte bine, hai să-l completăm cu răspunsuri standard, să-i punem o poză de la ceva party și o adresă de mail de tipul pisimic69@yahoo.com. Cine te-ar putea lua în serios dacă nici măcar tu nu o faci? Sfătuiesc studenții să fie atenți la ce scriu în CV-ul ăla și să îl adapteze pentru tipul de job pentru care aplică. Adică să sublinieze eventualele studii și eventuala experiență pe care au acumulat-o, în așa fel în cât să-i recomande pentru job-ul la care aplică. Voluntariatul din timpul facultății ajută mult, că nu degeaba îi încurajez pe toți să facă și altceva decât să meargă la școală și să bată birturile.
Să spunem că reușesc să-și facă un CV cât de cât decent. Îi rog să mi-l trimită, pentru a-l putea da mai departe companiilor despre care știu că își caută oameni. Cumva, undeva, multe dintre CV-uri nu mai ajung la mine. Obișnuiți să facă totul pe ultima sută de metri, ori primesc CV-ul în ultima zi de aplicare, noaptea la 12, ori după câteva zile de când s-a închis poziția pentru care studenții vor să aplice. Adevărul este că nu își dau interesul foarte mult. Evident, nu mă refer la toți studenții, ci la marea lor majoritate. Dar realitatea rămâne: obișnuiți să nu facă nimic în timul facultății, când își dau seama că au nevoie de un job se comportă ca și cum ar avea de făcut o temă de seminar. Nu muncesc prea mult pentru asta, nu trimit CV-urile la timp, nu fac nimic să fie remarcați. Așteaptă să primească, cumva, de undeva, un job, că doar ei sunt specialiști, c-așa scrie pe diplomă.
După câțiva ani de când îmi tot răcesc gura de pomană, mi-am dat seama care-i problema: companiile caută un om care să muncească, dar mulți studenți caută un loc în care să stea 8 ore și să primească bani pentru asta. Dragilor, nu vă plătește nimeni să stați. Banii nu cresc în copaci și dacă nu puneți mâna să munciți ajungeți vânzătoare sau chelneri pe perioadă nedeterminată. Pentru asta ați făcut o facultate?
Problema locurilor de munca, deja a devenit o problema internationala, fie ca esti student, absolvent de liceu, scoala profesionala, gimnaziu.
Un absolvent de facultate in RO, are sanse f. mici la inceput sa gaseasca un job bine platit si sa nu fie degradant.
Fiind din Bucuresti si activand tot acolo, vad studenti care impart fluturasi la semafor, facand reclama la nu stiu ce firma de cauciucuri sau service auto, sau promovand produse in marile hipermarketuri.
Mentalitatea – mai bine sa muncesti degeaba decat sa stai degeaba, eu personal o gasesc deplasata, aceasta facand parte din filosofia asa zisilor patroni ieftini!
Decat sa muncesti la un patron sa-ti arunce poate 1000 de lei pe luna, mai bine lipsa, cu putin efort ati deschizi propria afacere, mai ales acum cand exista internet!
Totul depinde de ideea unei afaceri bune.
Povestea imi e cunoscuta, acum cativa ani eram si eu proaspat absolvent de arte plastice (pictura mai precis, o visatoare, ce mai) si imi cautam cu disperare un job. Era si asta un job in sine :)), ma trezeam dimineata si aplicam la tot ce puteam, aranjam non-stop cv-ul, testam diferite scrisori de intentie si apoi eram deprimata toata ziua pentru ca nu imi dadea nimeni o sansa.
Bineinteles ca n-am obtinut un job in felul asta si nici n-as fi avut cum (am obtinut primul job mai serios in urma unei colaborari), iar de atunci lucrurile s-au schimbat radical. Acum ma suna companiile si vor sa ma angajeze sau sa colaboram, fiind convinse ca eu sunt persoana de care au nevoie chiar inainte sa ajungem sa purtam o discutie.
Adevarul e ca putina lume e dispusa sa riste sa angajeze un proaspat absolvent doar pentru ca “poate il duce mintea si are potential”. Totusi prima sansa va aparea pana la urma de undeva; trebuie doar sa fii hotarat, sa stii ce vrei si sa te apuci de treaba… problema este ce faci apoi, cum te remarci si ce rezultate aduci.
Acum ma intreaba si pe mine lumea cum trebuie sa redacteze un CV, ce anume sa scrie in el, daca e sau nu necesara scrisoarea de intentie, cu sentientul ca exista 3 cuvinte cheie, secrete bineinteles, pe care daca le pui in CV angajatorul te cheama automat la interviu si te angajeaza… :)) conversatiile de genul asta se incheie mereu cu “nu te poti angaja la noi decat pe pile si relatii”… iar pe de alta parte, am prieteni care au nevoie de oameni si nu-si gasesc, iar daca ma roaga sa le recomand pe cineva, nu stiu ce sa le spun, pentru ca din pacate prea putini dintre cei care isi cauta job au intr-adevar si chef de munca…
Intradevar problema e la Cv-uri. Economia noastra e foarte puternica si creaza MILIOANE de locuri de munca, care nu pot fi ocupate pentru ca studentii/absolventii nu sunt capabili sa-si faca un CV. Poti sa ai o vedere mai ingusta de atat?!!
Puțină grijă la limbaj, că nu-i frumos să jignești omul în casa lui. Job-uri sunt pentru cine știe să le caute. Studenții care au dormit trei ani de facultate+2 de master și acum vor salarii de 500-600 euro, își merită soarta. Eu am muncit pe jumătate de salariu de muncitor necalificat la început, chiar dacă eram studentă. În timp am învățat din fiecare job câte ceva și atunci când s-a pus problema să găsesc un job în domeniu, l-am găsit. La fel ca mine au făcut și alții. Ideea e că dacă nu ne dăm puțin interesul, putem sta toată ziua să înjurăm pe net, că tot nu pică vreun job din cer.
De ce o iei ca pe o jignire, asta e parerea mea, daca eu consider asa nu inseamna ca am si dreptate, sau am. Bine, ne incadram in tiparul tau, am muncit in timpul facultatii, am facut facultate in domeniul in care ne-am dorit, peste toate astea STIM SA NE FACEM SI CV,cu toate astea piata nu are loc pentru noi. Ce facem?
Ce frumos suna teoria…din pacate mai greu cu practica…. Din proprie experienta pot sa spun ca nici interesul pentru anumite firme nu da roade…
Am terminat anul trecut facultatea… pe domeniul pe care mi l-am dorit si pe domeniul pe care imi doresc sa profesez in continuare, sa invat lucruri noi, sa devin o profesionista in adevaratul sens al cuvantului nu doar o “specialista cu diploma”…dar ca sa devii un specialist si sa inveti exact ce trebuie si cum trebuie este nevoie de timp… majoritatea firmelor vor specialisti care sa se fi nascut cu acele cunostinte daca se poate…
Sa fii student pare ceva lipsit de importanta… toti au impresia ca suntem niste incapabili care ne pierdem timpul aiurea mergand la scoala… Statistic vorbind e drept ca nu toata lumea vine la faculta ca sa invete si s-a format acest trend de a avea cat mai multe diplome…
Intrebarea mea majora este: De ce sa fac internshipuri peste internshipuri in care nici macar nu sunt platita, firma profita ca sunt disponibila si se foloseste de mine atata timp cat are nevoie(isi face treaba, ca nah noi suntem fraieri si oricum nu suntem platiti) si la sfarsit imi spune imi pare rau nu te putem angaja?? Asta dupa ce te duci iti dai interesu, le faci tot ceea ce iti dau de facut in asa fel incat sa cresti in ochii lor ca iti dai interesu si nu numai poate chiar iti place ceea ce faci…
E usor sa vorbesti cand nu esti student… in urma unui internship mi s-a propus sa ma angajez dar cu conditia sa renunt la scoala… asta se doreste??
E mai interesant sa renunt la un loc bugetar sa ajung pe un loc cu taxa doar pentru ca am un job si-mi permit sa-mi platesc faculta??
Sa fim realisti… in Romania daca vrei sa ai jobul pe care ti-l doresti nu e prin munca pe care o depui ca sa-l obtii e prin pilele, cunostintele si relatiile pe care le ai…restul e poveste!
Stiu ce vreau sa lucrez, stiu sa fac si un CV EuroPass, dar toate astea nu te ajuta cand in CV la experienta profesionala e gol si nu e asa pentru ca nu as vrea sa am sau pentru ca nu-mi dau interesu… e asa pentru ca nu iti ofera NIMENI sansa de a te lua si a te modela pentru ceea ce au ei nevoie… sa nu vorbim ca in domeniul IT toti se asteapta ca in momentul terminarii facultatii sa stii programul cap coada…sunt persone care au experienta in domeniu de zeci de ani nu stiu programul cap coada..
In fine…e mult de dezbatut asupra acestui subiect… se pot gasi “n” motive pro si contra… dar in esenta firmele nu sunt pregatite sa lucreze cu tinerii si probabil de aceea sunt si multi tineri care iau la “misto” orice oportunitate. Cum ziceai mai sus ca multi vor sa mearga sa stea si sa primeasca bani…. cam toti ne dorim asta…dar uneori suntem prea superficiali sa recunoastem…atata timp cat omul ala n-a avut de lucru toata viata de unde sa stie el ce-i ala deadline??
Din cauza “faimei” ca studentii sunt neseriosi ,nici cei care sunt seriosi si isi vad de treaba lor nu au o sansa pe piata din Romania. Sau scuze au ca si: chelneri, ospatari, barmani, vanzatori ca trebuie sa ai diploma si pentru asa ceva…
Am fost și eu studentă, ca și tine, deci știu cum stă treaba cu mersul la școală și cu job-urile. Profesez în domeniul în care mi-am dorit, am și făcut studiile în același domeniu. Am început să-mi clădesc experiența fix la firmele alea despre care tu spui că își bat joc de studenți oferindu-le internship-uri.
Eu nu am considerat o bătaie de joc să merg într-o companie, să învăț de la ei și să nu mă plătească. Să mă fi plătit pentru ce? Că stau acolo și învăț practic ceea ce școala nu mi-a oferit? Dacă mergi pe principiul că meriți o șansă, n-o să o primești niciodată. Muncește, gratis dacă e nevoie, câștigă experiență de lucru și abia apoi du-te să ceri bani pentru ceea ce știi să faci. Nu te plătește nimeni pentru ce-ți dorești să înveți.
Nu am zis ca le consider o bataie de joc…daca le consideram nu aplicam pentru ele…doar ca nu mi se pare normal sa te tina cineva in internship 3 luni de zile si sa nu-ti spuna nimic…nici ca te ia sa te angajeze, nici ca nu esti ceea ce cauta ei…si da multi muncim gratis cu speranta ca la final poate ne remarca cineva si ne ofera o sansa…
Mentalitate de om care are o companie: iau 5 studenți în internship, păstrez doar unu pentru job, cel care cred eu că se potrivește cel mai bine cu compania mea. Vorbesc la persoana 1, dar e o practică pe care găsești în multe firme. Îmi pare rău că tu ai avut experiențe neplăcute cu internship-urile, dar mai încearcă. Nu toate companiile își bat joc.
Mai fratilor, ce aveti cu bietii studentii???
– Muncește, gratis dacă e nevoie, câștigă experiență de lucru și abia apoi du-te să ceri bani pentru ceea ce știi să faci. Nu te plătește nimeni pentru ce-ți dorești să înveți.
Sau – Te las pe tine să înțelegi de ce spun că studenții, în marea lor majoritate, sunt leneși și nu-și dau interesul.
Fraieri sunt daca accepta asa ceva!!!
Discuția este inutilă – am pornit odată pe vechiul blog o astfel de discuție și am avut exact aceleași feedback-uri: angajatorii nu înțeleg studenții. Realitatea stă simplu: școala românească pregătește șomeri pe bandă rulantă. Cu cât te implici mai devreme în proiecte extra-curiculare pentru a-ți forma „network”-ul de cunoștințe, cu atât mai bine. Sesiuni de comunicări științifice, concursuri, internships, voluntariate etc.
Valoarea lor în CV este aproape zero, valoarea lor în mintea celor care te cunosc este uriașă. Apucați-vă să vă faceți „rețeaua” voastră de cunoștințe cu care să mențineți legătura. Găsiți-vă un mentor cât mai repede.
Vă pot da multe exemple de succes de oameni luați de pe băncile facultăților nu datorită CV-urilor ci datorită faptului că erau foarte cunoscuți. În noua economie nici dracu nu are timp să citească CV-uri; dar recomandările contează enorm. Și pt asta trebuie performanță, realizări și mult networking. Nu social networking, ci networking.
Din pacate, solutia reala a problemelor nu este la noi. Nici in CV, nici in alte “combinatii” individuale. Da, te angajezi daca il stii pe unu si pe altu sau te angajezi foarte usor daca te bagi pe sub pielea unora cu niste “proiecte” sub nu stiu ce umbrela – dupa care le clipesti frumos din gene si ii faci sa se simta prost daca nu te angajeaza. Metodele astea sunt la fel de valide pe cat de valide erau “combinatiile” din’ainte de 89 cand il cunosteai pe macelar si luai carne, il cunosteai pe nu stiu care si luai oua si asa mai departe. Macar atunci nu se mai si lauda lumea cand isi rezolva pe sub masa diverse chestii. Acum se poarta si lauda dupa ce ai ajuns, numai tu stii cum, intr-o anumita pozitie.
Trecand peste actualitatea care ne omoara, parerea mea e ca solutia sta in reformarea sistemului de educatie. Singurul sistem care nu a suferit o reforma consistenta, ci a ramas in partile esentiale ca inainte de 89. Bun, ca am tot schimbat manuale ca sa castige unii bani, sau ca am tot schimbat modul cum se dau examene (incercand sa implementam o forma fara fond preluata din alte parti) astea nu se pot numi reforme. Sunt incercari palide sortite esecului. Sa nu mai zic de niste decizii care au ruinat practic sistemul si mai mult – gen oferirea catre universitatilor a unor libertati mult prea mari in ceea ce priveste administrarea procesului de invatamant.
Sa-mi fie cu iertare, dar cand o universitate are 200 de locuri pentru profesii gen marketing si PR stai si te gandesti cum isi poate imagina cineva ca exista pe piata atatea joburi available pentru asa ceva. Si inmultiti astea 200 cu toate universitatile din Romania. Evident ca daca se lasa la aprecierea universitatilor cate locuri sa aiba la o specializare…o sa pluseze cat se poate pentru a scoate cat mai mult bani – fie de la stat, fie de la studenti. Si uite asa ajung mii de absolventi la o specializare ce in piata muncii reale nu insumeaza mai mult de cateva sute de joburi. Atunci ne mai intrebam cum de “nu ne gasim job in domeniu”? E logic ca nu are cum sa fie altfel.
Pe de alta parte vrei sa iti construiesti o casa – nu gasesti profesionisti, vrei sa-ti repari o masina – nu gasesti profesionisti, mergi la restaurant – te servesc numai de studentei impertinenti care lucreaza 2 luni sa-si faca bani de club si gata, etc. Normal, ca nu mai cauta nimeni meserii. Toti cauta sa faca o facultate complet aiurea – singurul scop fiind ca in aia 3 – 4 ani sa “isi traiasca viata” – dupa care se trezesc subit din vis in fata unei case de marcat din Real. Ei cu diploma de studii superioare in buzunar.
Schimbarea trebuie sa vina institutional, pentru ca daca e lasata la alegerea omului nu se va schimba nimic. In momentul in care se vor stabili niste cifre de scolarizare in concordanta cu cererea de pe piata muncii, atunci ori esti bun si o sa intri la facultate pe alea 30 de locuri (nu 300), ori te indrepti spre altele – ca e facultate, sau e scoala de meserii. Si evident ca programele dupa care se face scoala – incepand cu clasa zero si terminand cu licenta sau masterul – trebuie sa aiba o logica si o aplicabilitate concreta care sa ofere tanarului cunostintele de care are nevoie.
Dragii babei, daca nu dati din coate, nu da nici dracu’ pentru voi.
Atitudinea unui angajator (logica pana la urma, ca nu voi va platiti salariul) este: vreau ce pot sa iau mai bun pe banii astia. Asa faceti si voi, cand va cumparati haine sau mancare: incercati sa gasiti cel mai bun raport calitate/pret. Nu?
Ei bine asa functioneaza si creierul unui angajator. Vreau pe cineva care sa faca x treaba. Vreau experienta, vreau sa fie genial etc. Ah, nu-i, nasol moment.
Faza asta cu ‘doar aia cu pile’ reusesc e o atitudine de loser. Nu zic ca nu-i faza adevarata in unele situatii, dar un patron cu creier (si, in ciuda opiniei voastre, nu toti sunt cretini), isi doreste oameni FOARTE buni, nu tot felul de loaze bagate pe gat de x si de y. Chiar daca mai scapa cate un dobi’ din asta, veti fi surprinsi sa vedeti ca munca asidua si creierul folosit si la altceva decat sa coordoneze mana cu lingura de la farfurie la gura va pot aduce niste avantaje serioase.
Adevarul este ca majoritatea studentilor de acum sunt varza pe domeniile lor. Din vina lor (unele domenii chiar nu sunt atat de inchise, incat sa nu te poti specializa tu – IT, web design, comunicare de pilda), din vina profesorilor, a programei idioate etc.
Oricum o invartim, la final de zi, pe mine, angajatorul, ma doare la 2 metri in fata nasului meu mare ce ai studiat sau nu. Daca vii la mine la interviu si te pricepi la domeniul meu cam la fel ca si cainii ‘proprietate personala’, zau daca mai stau sa cuget ca sistemul e de rahat. EU doresc un om bun, daca nu-l gasesc … mergem mai departe.
Nu inteleg ce mare daravea este cu munca in timpul facultatii. In afara unor specializari foarte complexe (medicina imi vine in cap), majoritatea facultatilor sunt scoli de balet. Mda, stiu chestia asta, is cu vreo 10 ani mai mare decat voi, deci le-am cam fumat pe toate.
Sunt multi studenti care se tin de ‘burse’ si cursuri la zi. Asa… si la ce iti foloseste asta?
Eu am facut scoala la zi (chinuita si la plata), in timp ce lucram din primul an. Salariul meu la radio era de 6-7 ori mai mare decat bursa de merit (pentru care se omorau cativa studenti). La finalul scolii, pe cand restul erau ametiti si nu stiau ce sa faca in campul muncii, eu eram radactor muzical ‘titular’, aveam emisiunea mea, eram bine infipta in grila si primeam un salariu suficient de teapan, incat sa nu regret ca nu am fost un student eminent.
Eu, ca viitor angajator al tau, nu voi sta sa-ti numar notele de zece (sa nu spun ca nu ma intereseaza – in specialitatea mea care este web design – daca ai scoala si ce note ai avut). Pentru ca, soc si groaza, fac de 11 ani web design (si am o afacere prospera in domeniu), desi am pierdut vremea la Litere si nu am nici macar un curs de calculatoare absovit, care sa `demonstrese` ce pot eu in domeniul meu. Daca vii la mine, la interviu, te pun direct sa faci niste chestii. Daca iti merge mintea, te-am luat, daca nu, poti sa fi facut Harvard-ul ca mi-esti inutil. Cam la fel gandesc multi altii.
Deci, concluzia nu e ca suntem noi chiar niste vampiri fara suflet, este ca trebuie sa invatati sa va BATETI pe adevaratele competente, sa iesiti in fata, asa cum spune si Tudor, sa demonstrati viitorului angajator ca aveti si calitati, nu doar pretentii si aere de oameni cu diploma.
Nu spune nimeni ca-i usor, situatia s-a dus dracului in ultimii ani, dar inca se poate gasi un angajator de bun simt si va puteti realiza visele. DAr nu porniti cu nu in brate si nu va ardeti singuri orice sansa doar pentru ca nu doriti sa va adaptati la piata muncii (asa aiuristica precum este).
Mai sunt si care cer foaia matricola sa o vada sau chiar si licenta(a patit prietena mea). Nu zic, poate au motivele lor sa o faca(imi vine in minte unul-au mai fost cazuri cu ‘am diploma de facultate dar de Bac nu’). Desi altii te pun sa dai un test cu cunostinte de baza, in loc sa ceara asa ceva… ei nu stiu cum e facultatea? Oricum un tanar care facea evaluarea la teste si interviu mi-a spus ca si el are o parere proasta de programa din facultate.
Si eu as face internship free doar ca sa invat, sa fac mai multa practica(la noi in tara nu se face atata practica cum e in alte tari). Pana si in India(am o cunostinta de acolo), unde economia e varza, desi absolventii la programare nu gasesc acolo joburi bine platite si cauta in afara, totusi facultatile fac practica serios. Eu stiam ca la orice job mergi, chiar daca ai mai lucrat in alta parte, ti se face training… pt ca eu invat una la facultate, fac alta la job(mi-au confirmat si altii din alte domenii ca la job folosesti 10-20% din ce studiezi la facultate), alta la alt job unde se cer aceleasi limbaje ca la primul, etc. fiecare cu cerintele lui. Si atunci? Unii fac training si platit mai nou…inainte era numai neplatit. Ei si daca te duci si vrei sa inveti, nu vrei sa te plateasca, tot nu e ok.
angajatorii in tara asta au arfe in cap aia e problema…vor angajatul perfect sa fie capabil de toate, te uiti pe anuntul postului si vezi ca ti se pun in carca responsabilitati cat pentru 10 persoane si trebuie sa fi capabil ca un robot de parca am trai in japonia nu romania
De ce sa imparta sarcinile la mai multe persone si sa aiba de platit mai multe salarii, lasa ca romanul e prost si mort de foame si il pun sa le faca pe toate pe sistemul sclav pe plantatie.
Romania e varza la orice capitol dar cand vine vorba de basini in cap si smecherie nu ne intrece nimeni…angajatorul roman a inteles ca trebuie sa il imite pe cel american punand intrebari inepte de genul “unde va vedeti peste 10 ani” ca de la emisuni tv pana la orice ii copiem pe americani in draci pe sistemul ce face omul face si maimuta.
Subscriu la ce-a scris Iulian. Am citit toate commenturile de mai sus si am ajuns la concluzia ca peste 50% din autorii lor au ajuns la concluzia dubioasa ca este normal sa muncesti gratis (a se traduce internship). Si haideti sa n-o mai dam de gard cum ca unii sunt butt-hurt si se plang ca doar pe pile se ajunge undeva , pentru ca , doar pe pile se ajunge undeva. Nu de putine ori am fost la interviuri din care faceam parte 30-40 de candidati , din care 10-15 vorbeau cu angajatorii la pertu si se trageau de sireturi probabil de cand erau mici. Sansele mele fara pile ? 0 Ce nu intelegem noi este ca pentru fiecare amarat care alege sa munceasca moka se creeaza un precedent si cum noi suferim de pe urma greselilor parintilor si bunicilor nostri care au promovat un sistem de coruptie , pile si spagi , asa o sa sufere urmasii nostrii pentru alegerile noastre de acum. Imi imaginez peste 20-30 de ani angajatorii o sa ceara ca la 22 de ani cand iesi din facultate sa ai 10 ani experienta in domeniu si sa accepti sa muncesti 5 ani graits , pentru ca doamne fereste sa ai pretentia sa fi platit pentru munca ce o depui , indiferent ca iesi din facultate sau ai 10 ani experienta. A ajuns rusinios sa vrei sa fi platit. Din cauza celor care se multumesc cu nimic s-a ajuns la situatia mizera de acum. Sa pleci cadet pe mare cu cadetia facuta si brevetul de ofiter in buzunar , pe 300 de dolari. Ca se stie … pe mare se freaca menta , trebuie sa te multumesti cu putin daca vrei experienta. Ca sa inchei , probabil o sa ajungem cum a spus Iulian in vreo 50 de ani , sa ne rugam de anagajatori sa le aram campul si sa le culegem bumbacul pentru 1 masa pe zi si o saltea pe care sa dormim noaptea in grajd cu animalele , apoi sa le multumim pentru experianta ce ne-o ofera. Si totul din cauza noastra
Chiar nu cred ca si daca apare varianta cu 1 an gratis, vor mai avea candidati(din cei fara pile)-oamenii au nevoie de bani, nu toti se angajeaza din lacomie sa-si cumpere toate prostiile. Nu cred ca e cazul sa dam drumul imaginatiei ca va fi sclavie/exploatare ca sa ajungi sa lucrezi in sfarsit pe bani…fantezia asta asta vine din frica. Sunt drepturile angajatilor si drepturile angajatorului. Ar fi asa de neobservabil legii daca s-ar ajunge la asa extrema?