De ce mergi la concerte, Cristina?

În ultimii 3-4 ani am încercat să ajung la cât mai multe concerte susținute de artiștii mei preferați. Am ajuns la Metallica, The Rolling Stones, Pink Martini, Placebo, Faith No More, R.E.M și alții, dar mai am de bifat o listă destul de lungă. Bineînțeles, nici atunci când în Timișoara vin artiști români, nu-i prea ratez. De la Alexandrina, Urma, byron, KUMM și Blazzaj, la Alternosfera (frații noștri vorbitori de română), Gândul Mâței și vreo câteva trupe de jazz mai mult sau mai puțin cunoscute, i-am văzut pe toți, cu singurul regret că la Robin and the Backstabbers am lipsit, că nu eram în oraș.

Întâmplarea face că de multe ori, când mă entuziasmez eu că urmează să particip la un concert, prietenii mei mai puțin onlineri se strâmbă. La ce să dau atâția bani pe muzică, dacă tot e plin internetul de piesele artiștilor? Spun ei că oricum nu se aude sunetul la fel de clar și nici nu-i vezi bine întotdeauna, că nu se găsesc locuri chiar în față, decât dacă cumperi bilet cu mult timp înainte. Și-n plus e mult drum de bătut, că pentru majoritatea concertelor trebuie să ajung ori la Budapesta, ori la București, Timișoara fiind cam mică  și pe alocuri nepregătită pentru a găzdui concertele mari.

Când m-am întors de la Metallica, mi-au sărit toți în cap că am fost așa de fraieră să plătesc pentru un concert la care am stat atâtea ore în ploaie și-am bătut cei binecunoscuți 500 km pâmnă-n București. Erau convinși că nu m-am simțit bine. Eu, în schimb, eram în al nouălea cer, spre uimirea lor. Și când m-am întors de la Placebo cu mașina colegului adusă pe platformă, iar ne-au sărit în cap că de ce ne mănâncă pe noi să plecăm la așa drum lung. Și eu și colegul eram atât de fericiți, încât umblătura după reparații și hârtii pentru mașină a fost mai mult un șir de glume și aventuri, decât un pachet de nervi.

Și-acum că stau să calculez la câte din festivalurile verii pot ajunge, iar m-am trezit cu unul din ei în cap. Nu știu cum să le mai explic că un concert nu înseamnă să stai să asculți o înregistrare în liniștea camerei tale. Un concert e vibrație, energie, muzică, mii sau zeci de mii de oameni care simt, cântă, râd, plâng, strigă și aplaudă împreună. E modul nostru de a ne împăca sufletele cu muzica pe care o iubim, pornirea puțin fanatică de a ne vedea idolii live, nevoia de o adrenalină specifică, pe care nu o găsești decât în cadrul concertelor. Și dacă pentru toate astea e necesar să batem un drum de 500 km de câteva ori pe an, îl vom bate, vom mânca sandwich-uri vechi de o zi și vom dormi în hosteluri dubioase, împreună cu alți fani, vom sta în ploaie și vom cânta până vom rămâne fără voce. Și la sfârșitul zilei noi vom fi mai bogați cu o experiență unică, pe când cârcotașii de acasă vor zappa în continuare, plictisiți, între Kiss TV, MTV România și UTV.