În ultimele patru luni am interacționat cu elevii din Timișoara destul de des. La invitația unor profesori-diriginți (cărora le mulțumesc pentru invitație și le apreciez inițiativa), m-am plimbat din școală în școală pentru a povesti elevilor despre securitatea pe internet. Am ales în special clasele de gimnaziu și am insistat cel mai mult asupra elevilor din clasele a 5-a și a 6-a. Consider că ei, fiind încă foarte mici, sunt cei mai supuși riscurilor pe care le poate ascunde internetul.
Copiii sunt deschiși la minte, au deja conturi de Facebook, deși majoritatea nu au împlinit 13 ani, postează pe Pinterest și joacă diverse jocuri online. Sunt doxă în materie de rețele de socializare și jocuri online stil Triburile. Am fost surprisă să descopăr că unii, deși au păriți care folosesc diverse programe de restricționarea accesului la internet, au descoperit cum pot sparge orice parolă, care-i treaba cu torrentele și cum se instalează un crack. Bravo, 10, sunt copii desurcăreți.
Însă toate astea se bat cap în cap cu declarațiile pe care atât copiii, cât și părinții le fac cu privire la timpul petrecut pe internet. Copiii sunt învățați să declare că nu petrec niciodată mai mult de 30 de minute online/zi. Aceeași este și teoria părinților. Ceva, undeva, nu pușcă. Eu petrec aproximativ 12 ore/zi online. Așa-i natura jobului meu. Fac asta de aproape 10 ani deja. În ăștia 10 ani am reușit să aud de multe dintre jocurile astea pe care le joacă copiii, de tot felul de nume de torrenți, de multe dintre rețelele de socializare. Dar de-ar fi să fac un calcul, mi-au trebuit foarte multe ore online să ajung să le învăț pe toate, excluzând orele în care am muncit efectiv.
Cum poate un copil, în 30 de minute de acces zilnic la internet, să știe atâtea despre online? Au conturi pe Facebook și Pinterest, unii chiar bloguri, se joacă o mulțime de nebunii care cer acces zilnic, downloadează muzică și filme, se documentează pentru temele de casă (da, li se cere să citească online despre diverse subiecte. Mie mi se pare un lucru bun că profesorii îi învață să folosească internetul și la altceva decât distracție). La un calcul total, dacă ar fi să considerăm că viteza lor de reacție și capacitatea de a învăța sunt mai mari decât ale noastre, am ajuns la concluzia că minimum 4-5 ore/zi copiii stau online.
Dar, vai, ipocrizia unor părinți e dusă la extrem. Decât să recunoască deschis că preferă să-și știe copilul în fața calculatorului, nu plecat pe afară făcând cine știe ce prostii, preferă să-i învețe pe copii că, dacă întreabă cineva, să spună că ei nu stau mult pe calculator.
M-am întâlnit cu peste 200 de copii și aproximativ 70-80 de părinți în astea câteva luni. Un singur părinte (un tată) a avut curajul să recunoască deschis: ”I-așa de bine când stă fiu-meu pe calculator. E liniște în casă și știu sigur că nu-l calcă vreo mașină sau nu-l bate vreun golan.” Poate că la asta se rezumă totul. Părinții vor și siguranța copilului, și liniște în casă.
Nu spun că-s toți părinții la fel. Departe de mine asta. Am prieteni cu copii, care au program de plimbare, ieșit în parc, mers cu bicicleta și mai știu eu ce activități zilnice, însă majoritatea familiilor care se ocupă așa mult de copii au un părinte care ori lucrează part-time, ori lucrează de acasă, ori nu lucrează deloc. Sunt convinsă că exisă și părinți responsabili. Însă nu pot să nu mă enervez când văd ipocrizia din ochii unor cucoane când cineva afirmă deschis că da, copilul lui stă pe net câteva ore pe zi. Madame, director de bancă/multinațională, când ai tu timp să-ți plimbi zilnic copilul cu bicicleta, să faceți teme împreună, să vă plimbați prin parc și să-i supraveghezi programul online, când tu ajungi acasă după ora 19:00 seara, în fiecare zi? Măcar nu susține că te ocupi tu personal de asta.
Nu judec pe nimeni. Face fiecare ce vrea cu viața lui și a copiilor lui. Stau doar și mă gândesc dacă-i bine să creștem copiii cu frica de opinia celorlalți. ”Ce-o să zică vecina dacă te vede că vii acasă la 10 seara?”, ”Ce-o să spună tanti Ica dacă află că tu stai pe net 4 ore pe zi?”, ”Ce-o să creadă buni Getuța (de obicei soacra părintelui care deschide discuția) dacă află că am mâncat în oraș și n-am gătit pentru familie?”. Și exemplele pot continua.
Poate că ar fi totuși mai sănătos să nu terorizăm copiii și să-i lăsăm să crească frumos, fără grija vecinilor. Până la urmă îi ai cum ți-i crești și dacă tu îi înveți să mintă din fragedă copilărie, nu te mira că la 16-18 ani habar nu mai ai pe unde umblă.
Este adevarat ca un copil iti cere timp si energie, pe care nu le ai mereu la dispozitie, este adevarat ca o tableta/laptop iti face liniste in casa cu orele, dar, asa cum spui, de ce sa nu recunosti ca ai o problema? Pentru ca, daca puradelul tau sta cu orele pe comp (fara sa aiba de lucru) ai o problema. e mai usor sa minti, decat sa incerci sa-i schimbi putin programul de viata. Un copil ocupat, cu activitati, plimbat si dus la joaca nu are timp sa calareasca torentele toata ziua. Dar si asta cere timp si energie, pe care, asa cum ziceam la inceputul comentariului, nu le avem mereu 🙂