Ce se întâmplă dacă nu mergi la vot

Au fost, anul trecut, alegerile locale. Ne-am ales, cum am știut, primarul. Dacă sunteți din alt oraș decât Timișoara, să știți că pe-al nostru primar îl cheamă Robu. Nicolae Robu. După ani întregi în care l-am avut primar de dl. Ciuhandu (despre care oamenii șoptesc că ar fi vândut centru orașului pe bani frumoși etniilor alternative) care era din PNȚCD, unii timișoreni au considerat că ar fi tare frumos să avem și noi, o dat în viață, un primar de-aceeași culoare cu Puterea. Așa că uite-l pe dl. Robu, primar. Eu nu pe el l-am votat, dar am fost să-mi exercit dreptul de vot.

De un an încoace, de când îl avem primar pe dl. Robu, vuiesc interneții de bancuri. Ia uitați-vă aici. Sau aici. Sau aici. Sau încercați joculețul celebru, Cocorobu. Nu vă dau mai multe exemple, că mi-ar trebui paragrafe întregi. Dacă sunteți curioși, căutați pe Google, că a scris toată presa locală despre minunile lui.

Populația din Timișoara își acuză primarul c-ar fi incompetent, ”în lumea lui”, ”cu capul în nori”. Ba chiar există guri rele care susțin că Robu a ajuns la Primărie după ce reprezentanții Universității Politehnica, unde dl. Robu era rector înainte de a deveni primar, și-ar fi unit forțele să scape Politehnica de el. C-or fi bârfe, c-or fi adevăruri, nu știu, nu mă bag. Mai mult, cu ocazia împlinirii primului an de mandat, presa locală i-a făcut primarului un bilanț. Să vedem și noi, cetățenii obișuiți, dacă și-a făcut sau nu treaba. Judecați singuri, găsiți articolul detaliat aici.

Ieri a apărut și-o petiție online pentru demiterea lui Robu. Inițiatorul ei, un timișorean, spune că atunci când 25% din populația Timișoarei semnează petiția, va putea să înceapă demersurile pentru organizarea unui referendum în care vom putea alege dacă îl păstrăm sau nu primar pe dl. Robu. Vedeți detaliile despre petiție și, de vreți, semnați-o.

Dar să analizăm puțin lucrurile. Este cert că majoritatea locuitorilor orașului sunt nemulțumiți de primar. Poate, o parte dintre ei vor să-l demită. Pentru a putea începe acțiunile pentru organizarea unui referendum, cum susține cetățeanul care a inițiat petiția, e nevoie de 80.000 de semnături, adică 25% din populația oficială a orașului. Știu că asta e cifra aproximativă, pentru că am participat activ la ultimul Recensământ al populației.

Să spunem că se mobilizează 80.000 de timișoreni și semnează petiția. Nu-i chiar așa de greu să dai 2 click-uri. Urmează organizarea unui referendum. Ei bine, aici se cam împute treaba. La alegerile trecute, în 2012, prezența la vot în Timișoara a fost de 49,33%. 51% dintre cei participanți au votat cu Robu. Adică, la un calcul realist, aproximativ un sfert din populația Timișoarei a votat actualul primar, în condițiile în care încă un sfert au votat cu alți candidați și jumătate dintre locuitori nici măcar nu s-au prezentat la vot.

Oare de ce am crede că timișorenii, renumiți în toată țara pentru o slabă prezență la vot, s-ar mobiliza tocmai acum? Ciuhandu a vândut tot centrul țiganilor. S-a scris prin presă despre o mulțime de neregului făcute de fostul primar și de preacunoscutul Cojocari. N-a făcut nimeni nimic. N-a ieșit nimeni în stradă, nu s-a lamentat nimeni, ba l-au mai și votat încă o dată și încă o dată primar. Nu, nu cred că timișorenii vor face ceva cu privire la actualul primar. Poate că merităm să stăm sub administrația Robu vreo 16 ani, să ne-o ia înainte toate orașele țării.

Ne-o merităm cu vârf și îndesat. Majoritatea oamenilor care nu au vrut să-l voteze, n-au ales pe altcineva. Au ales să nu se prezinte la urne. Acum degeaba îl critică, îl înjură sau râd de el. Tot ce se întâmplă este rezultatul alegerii noastre. Sau a lipsei ei. Poate trebuia să fi ascultat îndemnul din campania electorală a actualului primar: schimbarea în bine depinde de tine. Oricât de ironică e treaba, omul a avut dreptate. Noi suntem cei care am ales să nu îi dăm ascultare și să dormim liniștiți pe-o ureche.