Vicii și delicii

A plecat de la Andrei, a ajuns la Adi și acum e și tema mea de casă. De leapșa despre vicii vorbesc. Că avem toți vicii, chiar dacă le recunoaștem sau nu. Acum, să mă scuze mama, dar o să-mi scot la interval fața aia pe care mi-o cunosc doar prietenii mai apropiați și cu care am promis că nu mă laud în lume, dacă nu-i imperios necesar. Recunosc cu mâna pe inimă: sunt o vicioasă. Nu-mi concep viața fără vicii și, spre deosebire de alții care se plâng de ele, eu mi le savurez. Să le luăm pe rând, deci.

Berea. Nu-mi place berea. O beau doar de sete cruntă, dacă nu este nimic altceva hidratant în jur. Îmi place doar spuma de pe berea altora, dar asta-i altă poveste. Totuși, vara, la 40 de grade, îmi place să savurez o Nefi. Sau două. Sau trei. Dar musai să fie Nefi și musai Timișoreana. Altceva nici nu intră în discuție.

Țigările. Sunt fumătoare de prea mulți ani deja, recunosc. Nu am de gând să mă las în viitorul apropiat, mai ales că de curând am descoperit Marlboro Gold Touch, un deliciu. Înainte am fumat o porcărie cu ceai alb și mentă, Vogue Arome verde, supranumit de prieteni Vome Arogue. Nici nu mă mai mir că nu vroia nimeni să fumeze din pachetul meu de țigări. Înainte de asta fumam Kent. Cred că faza asta cu Kent m-a ținut vreo 8 ani și, uneori, când mă apucă nostalgia, mai cumpăr câte un Kent lung.

Cafeaua. Sunt unul dintre marii fani ai cafelei. Beau cel puțin 4-5 cafele într-o zi. Am dezvoltat și un ritual. Prima cafea, de dimineață, trebuie să fie suficient de tare să mă trezească, dar suficient de slabă să nu pun zahăr în ea. E întotdeauna un Jacobs făcut acasă cu cea mai deosebită grijă. În baruri și cafenele beau Segafredo și Illy. Aș bea și Moka, dar în Timișoara nu am găsit.

Tăria. Aici e cel mai simplu. Deja barmanii din localurile pe care le frecventez știu că beau întotdeauna vodka cu suc de mere. Nu mai am același stomac ca acum câțiva ani, deci nu mai suport vodka pura. Dar, în combinație cu suc de mere și două cuburi de gheață, e absolut demențială. Preferata mea e Stolichnaya, urmată îndeaproape de Wyborowa și Luksusowa. Cum în birturile românești nu prea găsești așa ceva, mă mulțumesc cu Absolut și Smirnoff.

Mno cam atât despre vicii, că îmi vine să mă întind acum și să mai vorbesc despre coniacul de Jidvei și alte minunății, da’ e mijlocul zilei și mai am de muncă o grămadă, deci nu mai detaliez nimic. Las pe alții să se laude și ei cu viciile lor. Să se simtă Cristi, Oana, Oana și Roxi. Bineînțeles, leapșa e pentru oricine o mai vrea. Sau, dacă n-aveți chef să vă extindeți într-un articol, aruncați un comentariu, că mi-s curioasă, ca de obicei.